- Desi nu exista un "model occidental" in privinta desemnarii celor care conduc televiziunile publice, exista o practica democratica si o cultura publica a democratiei, comuna statelor occidentale si care asigura independenta politica si, mai ales, plasarea acestor televiziuni in slujba interesului public. In linii mari, in Occident exista doua traditii, dar un singur set de principii care guverneaza raporturile dintre politic si mass-media publice: modelul britanic, total depolitizat, si cel al Europei Continentale (cum s-ar spune la Londra), unde numirile se fac in baza unui algoritm politic, dar niciodata televiziunile publice nu sunt conduse de politicieni. Acest lucru ar fi aproape o blasfemie dincolo de fosta Cortina de fier, chiar si acolo unde numirea presedintilor radioului si televiziunii publice este impartita in mod egal intre putere si opozitie, asa cum se intampla in Suedia, de pilda. Dar sa analizam pe scurt modelul britanic pentru ca el se bucura de recunoastere si respect peste tot si, mai ales, pentru ca are cea mai veche traditie. Bbc (The British Broadcasting Corporation), care reuneste atat radioul, cat si televiziunea publica, este condus de Bbc Trust, adica de un fel de consiliu de supraveghere, care urmareste, prin actul sau constitutiv, in primul rand "respectarea intereselor contribuabililor," adica ale platitorilor taxei de licenta (licence fee). Membrii acestui Trust sunt numiti de regina, la propunerea membrilor guvernului, dupa un proces de selectie care consta in examinarea carierei si profilului public al candidatilor si examinarea lor de catre o comisie special numita si prezidata de un inalt functionar public, stiut fiind faptul ca in Marea Britanie functionarii publici (civil servants) sunt inamovibili si protejati de ingerintele politicului. Din comisie fac parte presedintele Bbc si un evaluator independent. Printre criteriile de selectie, care sunt publice, se numara "demonstrarea angajamentului fata de obiectivele Bbc" (stabilite printr-o Carta regala), "intelegerea provocarilor carora serviciile publice trebuie sa le faca fata in viitor" si "capacitatea de a intelege si reprezenta opiniile platitorilor taxei de licenta". Masuri similare figureaza si in statutele si legile de organizare ale altor televiziuni publice occidentale. Dupa cum se poate vedea, se iau toate masurile pentru a ingradi subiectivismul, arbitrariul si, mai ales, ingerinta politica in conducerea institutiilor publice de radio si televiziune. Acesta este spiritul reglementarilor, iar practica nu se poate indeparta prea mult de el. De altfel, indiferent cine a prezidat Bbc Trust si cine i-a fost director general, Bbc a fost intotdeauna in conflict cu puterea: atat cu Margaret Thatcher, cat si cu Tony Blair. Cu aceasta am spus probabil totul despre raportul dintre televiziunea publica si politica intr-o lume din care nu facem parte, dar la care avem inca voie sa aspiram.
Basarabenii din Chisinau si-au ales un primar necomunist si unionist, sustinut cu entuziasm de ambele parti ale Prutului. Este un semn pozitiv, de orientare politica, sau doar o simpla intamplare?
- Se pare ca locuitorii capitalelor "se desteapta" primii, in sensul ca se ridica inaintea celorlalti cetateni impotriva unui monopol nesanatos asupra puterii. Asa s-a intamplat la Bucuresti in 1992, cand alegerea liberalului Crin Halaicu a spart pentru prima oara monopolul Pdsr (Fdsn) asupra administratiei locale. De atunci, Capitala Romaniei nu a mai avut nici un primar provenit din partidul condus de Ion Iliescu si Adrian Nastase. Iata ca acest lucru se intampla si la Chisinau, prin alegerea lui Dorin Chirtoaca in functia de primar. Desigur, participarea la vot a fost mica, de putin peste 35% din numarul de alegatori, ceea ce arata ca setea de schimbare este resimtita profund de o proportie inca redusa a populatiei, dar rezultatul este spectaculos, datorita experientei istorice a Republicii Moldova din ultimii 63 de ani si a dependentei sale economice, energetice si politice de Moscova. Sufocati de comunisti si de saracie, locuitorii orasului Chisinau au avut curajul si clarviziunea de a alege nu numai un anti-comunist, ci si un lider complet atipic pentru peisajul politic autohton: Dorin Chirtoaca provine dintr-o familie de rezistenti anti-comunisti, care au suferit deportari si persecutii pentru convingerile lor; este exponentul unui partid cu un mesaj anti-comunist fara echivoc; a studiat in Romania si in Franta si a activat in cadrul unor organizatii pentru apararea drepturilor omului. Aparitia sa pe firmamentul politicii Moldovei de peste Prut are, fara indoiala, o semnificatie istorica. Nu degeaba incearca adversarii sai politici sa obtina anularea alegerilor si, in caz de esec, se pregatesc sa-l saboteze. Mass-media din Republica Moldova il boicoteaza sistematic. Comunistii stiu bine ca este suficient sa se faca o bresa in zidul puterii comuniste pentru ca "bunul gust al libertatii" sa patrunda in interiorul spatiului pana atunci inchis si sa creeze dependenta. La 17 iunie, aceasta bresa s-a produs la Chisinau, iar Dorin Chirtoaca a patruns prin ea, cu realism si convingere, cu hotararea de a schimba, in sfarsit, lucrurile. Pentru un stat in care sistemul represiv de tip sovietic se manifesta liber si fara complexe, asa cum s-a manifestat cu prilejul eliberarii ultimilor doi detinuti din grupul Ilascu, este un inceput de schimbare. Chiar daca se va poticni din cauza fortei economice a adversarilor sai si inversunarii aliatilor lor de la Moscova, putem fi siguri ca Dorin Chirtoaca nu poate fi invins decat vremelnic.