Pana in prima decada a lunii mai, la galeria Irecson din Bucuresti a putut fi admirata o expozitie cu totul speciala si de mare tinuta, a regretatului pictor A.M. Agrippa. Artistul, unul dintre cei mai bine cotati ai generatiei sale, s-a nascut in 1940, in acea zona magica din care au iesit atatea talente, in Nordul Moldovei, la Botosani. A fost un om discret si distins, a carui viata, de doar 60 de ani, a fost presarata de dibuiri si incercari pe care le-a salvat prin arta. In 1967, termina Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic Bucuresti. Tot atunci, artistul (pe numele lui adevarat Aurel Mocanu) si-a ales numele de pictor: semana izbitor cu portretul-bust al generalului roman Marcus Agrippa - tema obligatorie pentru studenti, la desen. Dupa facultate, pictorul se intoarce la Botosani. "Am avut o biografie de actor american, am facut de toate, numai boxer nu am fost", ii povestea mai tarziu Agrippa fiicei lui, Oana Mocanu. La Botosani este pe rand profesor de desen, vitrinier, pictor de firme, redactor si tehnoredactor la ziarele locale. Dar scrie si poezii si cronica de arta plastica. La fel ca mai tarziu, la Bacau, si apoi la Bucuresti. In Capitala, Agrippa lucreaza ani buni la Oficiul National pentru Expozitii de Arta - "slujbas la Oficiu si pictor de duminica", se ironiza el, mereu nemultumit de sine. Caci inainte de toate Agrippa a fost un artist care si-a iubit cu pasiune meseria. A pictat cu rabdare, dar si cu fervoare. Iar tablourile lui, desi par a se trage dintr-o zona nonfigurativa, pastreaza cheite, sugerari din lumea concreta: un Univers linistitor, scaldat in armonii blajine de culori - poate mai putin spectaculos, fara dramatism. Caci Agrippa "ramane eminamente liric, hranit din darul culorii", cum il caracteriza reputatul critic de arta Constantin Prut. Iar pictura si grafica lui, expuse peste tot - din Elvetia, Germania si Franta, pana in Portugalia, Olanda si China - i-au adus consacrarea.
Revenind la expozitia de la galeria Irecson, ea a avut ceva cu totul aparte, a stat cu totul sub semnul inimii. Si nu intamplator. In ultimii ani de viata, inima acestui "om cu un umor extraordinar, hatru si bun" - cum si-l aminteste fata lui - inima lui Agrippa incepuse sa cliveze. Iar artistul a voit sa-si exorcizeze suferinta prin pictura. Prin aceasta expozitie. Pe care, din pacate, n-a mai apucat s-o vada! Este, asadar, un mesaj, si delicat, si tulburator... Caci iata, din tablourile de pe peretii galeriei Irecson, te invaluia, de cum intrai, o cascada de inimi! Pictate pe panza, pe hartie ori facute din colaje: inimi ingemanate ori rasucite; cand albe, cand prinse intr-un mozaic intens de culori. Si care se impleteau uneori in delicate sugerari ale crucii... Cand si cand, cascada de inimi era intrerupta si sustinuta de vreun tablou policrom; ca acel omagiu adus lui Paul Klee - un puzzle alcatuit tot din inimi, si numit "fericirea a Vi-a" ("Fericiti cei curati cu inima, caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu").
Agrippa, spune Oana Mocanu, era chiar suparat ca semnul acesta atat de frumos, semnul inimii, se banalizase. Pictorul visa sa faca inimi din orice - inimi curgatoare, happening-uri cu inimi; ba isi cumparase chiar si cativa metri de parchet, pe care numai el stie cum voia sa-i transforme, ca un altfel de Midas - nu in aur, ci in inimi. Dar cum toate astea nu s-au mai putut intampla, inimile lui Agrippa ne vor fermeca mai departe, duioase si perene, palpitand captive in culori...
In incheiere, trebuie spus ca spatiul elegant al galeriei Irecson a sustinut perfect expozitia Agrippa. Asta si pentru ca dintre toate galeriile particulare de arta din Bucuresti, galeria Institutului Irecson are un destin aparte. Deschisa in toamna anului 2004, pe Calea Victoriei nr. 2, la parterul unui bloc antebelic, galeria te surprinde de cum intri. Sala e mare si aproape rotunda, cu mezaninul iluminat savant, printr-un joc al ferestrelor. Un spatiu vechi, care pare ca turnat pentru expozitii. Foarte repede, afli ca aici chiar a existat intre razboaie o galerie de arta: a fost chiar prima galerie particulara deschisa in Bucuresti! Si tot aici, sub rafinatele arcade, a cantat in 1930 faimosul Saliapin. Mai apoi, comunistii au desfiintat galeria. Iar frumoasa sala a capatat tot soiul de destinatii; ba o vreme a fost si cantina! Azi, noua galerie, cu un curator foarte experimentat - d-na Sofia Tudorancea - a atras artisti de prestigiu. Iar cei care au expus aici, de la Angela Tomaselli, Rodica si Iacob Lazar si pana la graficianul Ion Atanasiu sau regretatul Agrippa, au intarit puterea locului sfintit, candva, intre razboaie...