Cerasela Iosifescu
"Ma urmareste norocul"
- "Schimbi locul, schimbi norocul"- dupa plecarea din Bucuresti la Teatrul National din Craiova, s-ar parea ca zicala ti se potriveste si tie. Inregistrezi victorii mari in Banie...
- N-am parasit de tot Bucurestiul. Continui sa joc la Teatrul Nottara in cateva comedii de succes ("Sotul pacalit", "Scandal la opera"), dar la Craiova mi s-au oferit partituri la care viseaza orice actor. Puteam eu sa refuz sa o joc pe Katarina, in "Scorpia imblanzita", ori pe Medeea antica, intr-o viziune regizorala moderna? Puteam sa renunt sa colaborez cu internationalul Silviu Purcarete, in mandretea lui de spectacol, "Cum ma doresti"? Sigur ca schimband locul, poti sa schimbi si norocul, dar daca esti nascut cu sansa, ea te urmeaza pretutindeni. De curand, un tanar coleg mi-a marturisit cu emotie ca m-a vazut, candva, jucand-o pe Marie Curie, si i-a placut atat de mult, incat a revazut spectacolul de 11 ori. Si, bineinteles, s-a facut actor. Deci, cum as putea parasi Nottara-ul, un teatru care mi-a oferit atatea bucurii artistice? Dar ca actor profesionist, esti dator sa-ti mai incerci san-sa si in alta parte. Cand m-a invitat teatrul din Banie, am raspuns cu incantare, ei m-au primit cu bratele deschise si de atunci ma stradui intruna sa nu-i dezamagesc pe oltenii mei. Nu stiati? Si eu sunt olteanca. Familia mea e dintr-o comuna, Coteanca, din judetul Olt; eu am urmat liceul la Slatina, unde parintii mei sunt inca profesori, unul de muzica, celalalt de literatura. Ei mi-au deschis sufletul pentru arta. Eram o zgataie slabanoaga de 40 de kilograme, cu o voce pitigaiata, care nu se auzea nici macar in sala de repetitii. Numai eu stiu cu cate ore de canto si dictie m-am luptat. Sunt bune perseverenta si provocarea la ceva. Dupa turneul cu Medeea in Anglia, un critic englez mi-a spus ca desi el nu stie o boaba romaneste, a inteles fiecare cuvant rostit de mine in spectacol."Aveti o voce de lux pentru teatrul de azi." Si tot un compliment, dar cu totul original, am mai primit dupa acelasi spectacol, si din partea publicului. In scena in care personajul meu urla de disperare si se pregatea sa-si ucida copiii, ca sa se razbune pe tatal lor, cineva din sala a strigat revoltat: "Ho, nebuno, opreste-te!". Cand regizorul grec Yannis Paraskevopulos mi-a propus s-o interpretez pe Medeea, i-am raspuns ca mi-e teama de ea, ca, oricum, n-o s-o pot egala pe Irene Papas. Mi-a raspuns ca el nu vrea sa fiu Irene, ci eu, Cerasela, cu fragilitatea si aparenta mea vulnerabilitate. Vorbele lui mi-au dat incredere si curaj in fortele mele artistice, care asteptau cam de mult sa reinvie. Daca Medeea noastra va avea acelasi succes si la ea acasa, adica in Grecia, unde o vom prezenta peste cateva zile, la Festivalul de Teatru Antic de la Salonic, inseamna ca pariul a fost castigat. Sigur, nu ne vom intoarce cu un premiu, pentru ca e un festival fara alte recompense, decat aplauzele oamenilor. Adica dovada suprema a intelegerii efortului artistic. Dar cine stie, poate un alt glas din public sa-mi strige, ca si celalalt, "Ho, nebuno, opreste-te!".
P.S.: Norocul ma urmareste si cand e vorba de aparitii in film. Am fost invitata sa lucrez cu tineri regizori, foarte in voga la ora asta, cum e Cristi Puiu, Cornel Porumboiu sau Cristian Mungiu, recentul laureat cu Palme D`or la Cannes. E adevarat, am lucrat cu ei doar cateva roluri marunte, dar pentru mine foarte importante. Asa s-a intamplat cu filmul, de-acum celebru, al lui Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", in care am avut o singura zi de filmare, dar am reusit un personaj. Imi urez si mie, si urez si cinematografului romanesc, cat mai multe biruinte. Sa auzim numai de bine!