La doar 5 zile dupa ce cucerea cel mai important premiu din istoria cinematografiei noastre - Palme D`Or la Cannes - filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost proiectat in premiera si in Romania, la Cluj, in deschiderea Festivalului International de Film Transilvania - Tiff. "Acesta este momentul adevarului, cand filmul se intalneste cu publicul la care te gandeai atunci cand l-ai scris." a spus vizibil emotionat regizorul Cristian Mungiu. Iar publicul a reactionat in forta, peste 1300 de spectatori aplaudand frenetic, minute in sir, pelicula remarcabila a tanarului regizor iesean, care a transpus pe ecran o poveste cumplita, din ultimii ani ai comunismului: experienta traumatizanta prin care trec doua tinere fete, pentru ca una dintre ele sa poata face un avort ilegal.
***
1987, intr-un oras de provincie din Romania. Otilia si Gabita sunt studente caministe, prietene la toarta si se afla in fata unei incercari care le va schimba viata: Gabita este insarcinata (in 4 luni, 3 saptamani si 2 zile) si vrea sa avorteze, desi cunoaste bine riscurile, atat cele medicale, cat si cele legale. Cu mintea limpede si judecata sanatoasa, Otilia este cea care face toate pregatirile pentru intalnirea, intr-o camera de hotel, cu un oarecare domn Bebe, care urmeaza sa provoace avortul. Totul se schimba, insa, cand se ajunge la plata: d-l Bebe nu este multumit doar cu bani, ci doreste ca fetele sa il recompenseze si in natura. In cele din urma, Gabita avorteaza, iar Otilia arunca fatul la ghena unui bloc...
Dincolo de povestea in sine, filmul impresioneaza prin firescul scenariului - inspirat dintr-o intamplare adevarata-, prin economia mijloacelor de expresie - care ii confera o naturalete aparte -, si prin interpretarea de clasa a tinerelor actrite Ana Maria Marinca (Otilia) si Laura Vasiliu (Gabita), precum si a lui Vlad Ivanov (d-l Bebe). Dupa ce au convins juriul la Cannes si publicul autohton la Cluj, Cristi Mungiu si echipa sa au impartasit in cadrul conferintei de presa, amanunte legate de biografia acestui film cu destin fabulos.
"O poveste reala"
- De unde ideea acestui film, d-le Mungiu?
- Este o poveste reala, pe care am pastrat-o integral la nivel de epic, exact asa cum mi-a fost ea relatata de persoana respectiva. Stiam, desigur, ca toti romanii de altfel, despre ceea ce s-a intamplat dupa decretul lui Ceausescu de interzicere a avortului, dar abia in perioada de documentare am realizat cata lume avea povesti asemanatoare: toti cei din echipa de filmare, trecuti de 40 de ani, aveau ceva de zis legat de acest subiect. Mai mult chiar, pana si in randul juriului de la comisia de finantare au fost persoane direct atinse de povestea asta, si care ne-au sprijinit s-o transpunem pe ecran. Am constatat astfel, repetat si intr-un mod foarte abrupt, cata durere a provocat acea interdictie ceausista, si cat de extins a fost acest fenomen. Recunosc ca eu m-am gandit destul de tarziu la aspectul moral: in epoca respectiva, ne concentram sa ne ajutam prietenele sa nu fie prinse facand avort, si priveam toata povestea asta ca pe o lupta pentru libertatea personala, dar ignoram complet dimensiunea morala care se ascundea in spate. Am inteles asta tarziu, si atunci am privit altfel lucrurile, si am decis sa fac un film care sa vorbeasca oamenilor despre aceasta experienta traumatizanta. Nu este insa nimic moralist in filmul meu, nu emit judecati si nu fac comentarii de nici un fel. Filmul nu s-a vrut sa fie "despre avort" sau "despre comunism" (n-am folosit, de altfel, clisee specifice epocii, n-am utilizat deloc in scenariu cuvinte ca "partid" sau "tovaras"). O adevarata provocare a fost recrearea atmosferei de epoca (autobuzul cu gaz, coada de la alimentara, bezna de pe strazi etc. - n.r.), pentru ca e foarte greu sa mai gasesti astazi in Bucuresti locuri care nu sunt invadate de masini, antene parabolice, panouri publicitare sau instalatii de aer conditionat. Dar toate aceste lucruri sunt in fundal si nu distrag atentia de la personaje si de la povestea lor.
- Cum v-ati decis asupra distributiei? Actritele din rolurile principale au o prestatie memorabila, dar sunt relativ putin cunoscute.
- Singurul actor pe care il aveam in minte inca de cand am scris scenariul a fost Vlad Ivanov, cu care am lucrat la cateva reclame in ultimii ani, si alegerea s-a dovedit buna, Vlad reusind un rol fantastic. Cu fetele a fost mai greu. Initial, am vrut actrite de 18-19 ani, dar n-am gasit pe nimeni potrivit, asa ca am extins aria cautarilor. Pe Ana Maria Marinca am adus-o de la Londra, cu cateva zile inainte de inceperea filmarilor, pentru ca desi vazusem peste 100 de fete pentru rolul Otiliei, inca nu gasisem actrita potrivita. Au fost de ajuns 5 minute, in care Ana Maria a citit cateva replici, si am decis sa ii dau rolul principal, pentru ca poseda o combinatie minunata de forta si delicatete, pe care trebuia s-o aiba personajul ei. In ceea ce-o priveste pe Laura Vasiliu, interpreta Gabitei - o stiam inca de cand am filmat "Occident", si am vrut-o in distributie si atunci, dar pe vremea aceea, purta un aparat dentar pe care nu a acceptat sa si-l dea jos, asa ca a trebuit sa renunt. Ne-am reintalnit mai tarziu, la filmarea unor reclame, apoi a venit sa dea probe si s-a impus singura, prin felul in care a jucat, interpretand, cu o naturalete desavarsita, un personaj care nu e neaparat simpatizabil.
- Cum ati simtit reactia publicului autohton, fata de reactia din sala de la Cannes?
- Au fost doua experiente complet diferite. In Franta, dupa primele 5 minute, s-a lasat o liniste apasatoare in sala, care a durat pana la sfarsit, pe cand la Cluj, lumea a mai ras la anumite scene, la sesizarea absurdului si a umorului negru de situatie sau de limbaj.
- Pe langa marele trofeu castigat, Palme D`Or, filmul dvs. a primit la Cannes si Premiul criticii internationale, precum si Premiul educatiei nationale. Cat mai valoreaza aceste distinctii?
- Mi-a facut deosebita placere sa castig la Cannes "Premiul educatiei nationale", pentru care am concurat cu alte 41 de filme. "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" are o componenta educativa intentionata. Acest premiu inseamna ca filmul va circula pe Dvd in liceele din Franta, si cred ca are intr-adevar ceva de spus tinerilor de 16-18 ani.
Maria Sa publicul
- Ce inseamna Festivalul Tiff pentru dvs.?
- Ma bucur sa fiu in competitie si aici. Respect mult acest festival, unde am castigat o data marele trofeu (cu filmul "Occident", la editia inaugurala in 2002, n.r.) si unde tin foarte mult si la parerea celor din sala. Premiul publicului este, de altfel, cel mai important pentru mine: se face prin vot deschis si ne ofera noua, realizatorilor, o privire generala asupra receptarii care va urma la adevaratul test: intrarea filmului in circuitul cinematografic normal.
- Cand se va intampla acest lucru?
- Noi doream o lansare la toamna, prin septembrie, aveam o strategie de distributie bine pusa la punct, dar din pacate, am aflat zilele astea ca filmul circula deja pe Dvd-uri piratate, ceea ce m-a intristat profund. Sa vedem ce amploare ia acest fenomen, s-ar putea sa trebuiasca sa modificam data de lansare in Romania. In ce priveste Occidentul, pentru Sua, de exemplu, avem un distribuitor foarte puternic, care anul trecut a dat pe piata 2 dintre cele 5 filme straine nominalizate la Oscar. Nu stiu cum va prinde filmul la publicul american, nu cred ca va face valuri printre spectatorii care sunt pasionati de filme gen Shrek sau Spiderman, dar cu siguranta isi va gasi categoria lui de public.
- Palme D`Or obtinut de dvs. la Cannes este considerat, implicit, si un premiu al Romaniei. Credeti ca acest lucru va aduce schimbari in cinematografia autohtona?
- Deocamdata, traim cu totii aceste momente de festivism care vor mai dura probabil ceva timp, apoi pelicula va intra in cinematografe, iar apoi la arhiva, si va ramane un reper in istoria filmului romanesc. Nu ma astept ca acest moment pozitiv sa genereze vreo schimbare fundamentala sau vreun plan de lucru in birourile Ministerului Culturii, sa se accelereze, de exemplu, cautarea de solutii pentru criza in care se afla salile de cinema din tara. Sper, totusi, ca se va schimba macar ceva in mecanismul de selectie a proiectelor cinematografice - de multe ori in juriu se afla oameni bine intentionati, dar complet nepriceputi. Este esential sa crestem competenta celor care citesc scenariile, chiar daca va trebui sa aducem oameni din strainatate si sa cheltuim pentru asta mai multi bani, si trebuie sa identificam si surse alternative de finantare, ca sa facem mai multe filme, sa scadem, astfel, riscul ca un scenariu valoros sa fie lasat pe dinafara.
- In ce va priveste, ce veti face cand veti lasa in urma acest moment de festivism?
- O voi lua, practic, de la zero. Succesul acestui film nu garanteaza nimic pentru proiectele viitoare, va trebui din nou sa pornesc de la pagina goala, sa creez un scenariu bun si apoi sa-l transpun cu succes pe ecran.