Lunea trecuta (4.06.2007), Pd-ul a reusit, dupa mai multe "balbe", sa depuna motiunea de cenzura fata de guvernul Pnl-Udmr, condus de d-l Tariceanu. Aventura depunerii conteaza mai putin. Pd-ul si Pld-ul nu intruneau numarul necesar de parlamentari pentru acceptarea discutarii documentului. Semnaturile suplimentare s-au obtinut prin compromisuri legate de asigurarea viitorului unor parlamentari din alte partide, dupa ce mai multi ofertati si-au recuzat aprobarile. Actiunea valideaza, inca o data, oportunismul clasei politice romanesti, dar, fara el, nu era posibila punerea in discutie a unei administratii bazate pe un sprijin electoral foarte redus. Daca in Parlament guvernul minoritar Pnl-Udmr are o sustinere directa de aproape 20%, in masa electoratului el nu mai acumuleaza decat 10-15% din intentiile de vot. Si trendul acestor intentii este, in continuare, descrescator. Motiunea era necesara si pentru a demonstra ca uniunea transpartinica a celor 322 de parlamentari care au impus referendumul pentru suspendarea presedintelui Basescu nu a formulat pe fata nici o concluzie legata de rezultatul acestuia. S-ar putea spune ca referendumul, care a provocat o abatere de la activitatile curente ale Parlamentului si a presupus cheltuirea unor fonduri insemnate, nu a reprezentat nimic. Cel putin asa lasa sa se inteleaga initiatorii lui. Daca rezultatul consultarii populare nu conteaza, nu sunt necesare schimbari.
Motiunea Pd-ului are rostul de a arata clar ce grupuri politice (si de interes) nu sunt interesate in respectarea vointei electoratului, chiar daca ea s-a exprimat indirect, prin respingerea cererii de suspendare a presedintelui. Votul parlamentarilor trebuie sa delimiteze ferm ceea ce in democratiile adevarate este cunoscut sub denumirea de raport intre putere si opozitie. In Parlamentul Romaniei, ca urmare a regruparii transpartinice a celor 322, acest raport este absolut nesigur. Psd-ul sustine cu tarie ca este cel mai important partid opus puterii, dar confirma deciziile guvernamentale de fiecare data cand acestea sunt supuse aprobarii Parlamentului. Prm-ul se declara nationalist si justitiar, dar voteaza in ultima vreme in sprijinul unui guvern din care fac parte reprezentantii Udmr-ului, adica ai gruparii pe care nationalistii lui Vadim o considera dusmana de moarte a tarii. Oportunismul recunoscut al Pc-ului nu merita nici macar o consemnare. Care este asadar puterea si care este opozitia in Romania? Mai exista oare distinctia clasica din punct de vedere ideologic intre stanga si dreapta? Pnl-ul se declara partid de dreapta, dar colaboreaza - discret sau nu - cu Psd-ul, dusmanul sau declarat, de stanga. Iar Udmr-ul conlucreaza cu toata lumea si cu nimeni.
Motiunea de cenzura a Pd-ului va mai demonstra ceva: imobilismul clasei politice, incapabila sa renunte la privilegiile (si beneficiile substantiale) pe care implicarea in joc i le-a conferit. Pentru majoritatea electoratului, clasa politica - impusa prin alegerile indirecte, pe liste - apare ca o grupare parazitara ce anunta, prin partidele in care este diseminata, preocuparea pentru situatia tarii si a cetateanului de rand, dar - in fapt - este in slujba unei oligarhii ale carei interese le promoveaza si le protejeaza. D-l Basescu i-a indus un evident disconfort, propunand votul uninominal, adica responsabilitatea directa a "alesului" fata de alegator. Cutare parlamentar, ales pe lista in urma unor negocieri si a "donatiilor" catre "sefii" sai nu va mai putea impune sau stimula fructuoase "afaceri locale", atunci cand va sti ca trebuie sa dea direct socoteala celor ce i-au acordat votul. Toate partidele parlamentare, in care "baietii verificati" sunt raspanditi, s-au declarat de acord cu propunerea presedintelui Basescu, dar pana acum nu au adoptat-o. Presedintele a impus termenul de 30 iunie, pentru stabilirea noului sistem de votare, inainte de a provoca el insusi un referendum pe tema. Politicienii vor cauta insa pretexte de tergiversare, de amanare, pentru alegerile din 2012. Nu stiu, totusi, cu cine au de a face.
Votul la motiunea de cenzura Pd-ista va demonstra, inca o data, care sunt "cumetriile de interes", vorba lui Ion Iliescu, tatucul Psd-ului, din Parlamentul Romaniei. Indicata pe fata, alianta Pnl-Psd nu va ramane fara urmari. Pentru ca Psd-ul sa nu-si depuna propria motiune, Pnl-ul va trebui sa cedeze o parte din beneficiile (si palierele) administratiei, reprezentantilor acestui partid, "lihniti" de cei aproape trei ani de "opozitie". Pana acum, practica era ca opozantii (critici in vorbe fata de puterea in functiune) sa fie "acoperiti" pana la urmatoarea rotatie electorala, revenirea la putere urmand sa furnizeze aceeasi acoperire fostilor demnitari. Actiunile d-lui Basescu si presiunile Ue (pentru stoparea coruptiei generalizate) au "gripat" insa "sistemul". Pentru clientii Psd-ului, reintrarea "in paine" este, de aceea, foarte importanta. Trezirea electoratului, stimulata de propunerile prezidentiale, ar putea sa le blocheze revenirea "naturala" (prin alegeri pe liste) in structurile administratiei. Cedandu-le o parte din posturile acesteia, d-l Tariceanu va provoca nemultumirea liberalilor care inca il sustin, generand - spre sfarsitul mandatului - o migratie in masa a acestora spre Pld-ul domnilor Stolojan si Stoica. Pnl-ul nu se va mai putea salva, nici macar prin alianta conjuncturala cu Ap-ul d-lui Constantinescu, si cu ramasitele Pntcd-ului. O alianta perdanta a realizat, de altfel, si acesta din urma, la alegerile din 2000, care l-au scos din Parlament. Iar Psd-ul isi va bloca sustinatorii "traditionali", demonstrand - prin sustinerea, directa sau indirecta, a Pnl-ului - ca social-democratia este doar "o manta pentru vremea rea", concretizata in diverse pomeni la alegeri.
Votul va avea consecinte si pentru Pd + Pld. In perspectiva alegerilor europene, a "localelor" din primavara viitoare si a alegerilor generale (daca nu se va reusi "anticiparea"), cele doua partide trebuie sa se deschida spre "noua generatie", promovata pe criterii de valoare reala, populismul nemaifiind suficient pentru captarea unui electorat ce si-a pierdut naivitatea. Deschiderile trebuie realizate rapid, pentru ca efectele "locomotivei" Basescu nu se pot prelungi mult prea mult. Jocul va fi insa mult mai clar, dupa votarea, in plenul Parlamentului, a motiunii de cenzura.