- Sa incercam un exercitiu de logica: daca referendumul din 19 mai s-ar fi soldat cu rezultatul opus, si anume cu 75% din voturi contra presedintelui, ar fi fost oare acest rezultat lipsit de importanta? Desigur nu. Consecintele sale ar fi echivalat cu un cutremur politic: pentru prima data in istoria noastra postcomunista un presedinte ar fi fost inlaturat din functie prin vointa natiunii. Ar fi urmat alegeri prezidentiale anticipate, ceea ce ar fi insemnat ca argumentele in favoarea demiterii lui Traian Basescu au fost acceptate de electorat. Cei 322 ar fi fost astfel validati de votul popular. Nimeni nu ar fi incercat atunci sa minimalizeze rezultatul referendumului.
Se pune deci intrebarea: de ce este posibila minimalizarea importantei verdictului dat de electorat la 19 mai in favoarea presedintelui si, implicit, impotriva adversarilor sai? Din doua motive: in primul rand, pentru ca legea a fost construita stramb si nu prevede consecinte simetrice in cazul esuarii demersului de demitere a presedintelui si, in al doilea rand, pentru ca initiatorii acestui demers esuat se tem de consecintele pe care le impune respectarea vointei electoratului, asa cum a rezultat ea din votul exprimat la 19 mai. Simplul fapt ca primul ministru si-a asumat esecul referendumului (din punctul sau de vedere) si a participat la consultarile de la Cotroceni da masura victoriei morale a lui Traian Basescu.
Daca s-ar tine cont de vointa electoratului exprimata la recentul referendum, atunci Constitutia ar fi modificata astfel incat nu numai presedintele sa fie demis atunci cand poporul o decide, ci si parlamentul sa fie dizolvat daca poporul respinge demersul sau de demitere a sefului statului. Altfel, politicienii sunt liberi sa nesocoteasca vointa electoratului, ceea ce pare sa se intample acum. In loc sa demisioneze din proprie initiativa, in numele moralitatii politice, si sa ceara un nou mandat din partea alegatorilor, alesii se tin de scaune cu amandoua mainile, strigand cat ii tine gura ca rezultatul referendumului este irelevant. Dar nu este.
La 19 mai, romanii nu au votat o persoana, ci au validat doua gesturi politice ale presedintelui: condamnarea comunismului si desecretizarea dosarelor Securitatii. Totodata, au aprobat reformele din justitie introduse de Monica Macovei cu sprijinul presedintelui. A fost, orice s-ar spune, si un vot pentru procurorii Dna. In acelasi timp, romanii le-au cerut imperativ celor care-i conduc - de la parlamentari la ministri - sa-si schimbe fundamental atitudinea fata de cei care folosesc politica pentru a se imbogati in dauna interesului national; i-au avertizat ca vor si ei sa se bucure de avantajele integrarii, ca sunt satui de dominatia coruptilor si profitorilor tranzitiei, de abuzuri si de batjocura. Mesajul electoratului a fost fara echivoc, dar politicienii momentului isi acopera ochii si isi astupa urechile. Singurul lor raspuns este sa negocieze tot intre ei un posibil nou guvern si sa bagatelizeze vointa populara. Pe riscul lor.
Pe lista de reforme a lui Traian Basescu, la loc de frunte se afla legea lustratiei. Nu-i prea tarziu pentru ea? Romanii vor sa priveasca inainte, nu inapoi, s-au cam saturat de rafuielile cu trecutul. Si-apoi, desi justitiara pe fond, ea nu va fi transformata, conform metodei locale, intr-un nou razboi de laturi?
- Includerea legii lustratiei pe lista de reforme a lui Traian Basescu reprezinta un raspuns la solicitarile acelor organizatii civice care l-au sprijinit in campania pentru mentinerea sa in functie. Pe de alta parte, este si o consecinta logica a condamnarii comunismului, care risca sa ramana un simplu exercitiu retoric fara consecinte practice. Este adevarat, insa, ca ea risca sa se transforme intr-un gest pur simbolic. Cei care ar putea fi "lustrati", fie au ocupat ani la rand inalte functii in stat si comode fotolii in Parlament, fie s-au imbogatit peste masura, speculandu-si pozitiile detinute inainte de decembrie 1989. Fara indoiala, lustratia ar face prea putine victime si nu ar mai putea duce la acea asanare necesara a intregii societati romanesti. Coruptia care mineaza sistemul nu s-ar diminua. Pe de alta parte, proiectul legii poate fi inca taraganat prin Parlament, amendat si intors la comisiile de specialitate in mai multe randuri. Cum s-a intamplat de atatea ori, se pot introduce tot felul de clauze si paragrafe a caror ambiguitate sa anuleze scopul initial al demersului legislativ. In plus, riscam sa repetam mizeria " deconspirarii " dosarelor de Securitate, care a fost atat de usor de manipulat politic.
Pe de alta parte, este clar ca aceasta lege nu raspunde unei cereri populare. Cetatenii sunt mult mai preocupati de prezent si viitor decat de trecut. Si-au intors privirile catre Europa, incearca sa-si gaseasca locul intr-o lume in schimbare, nu mai au timp si energie sa se lupte cu fantomele trecutului. Combaterea coruptiei si accesul la resurse (distorsionat prin coruptie) sunt percepute astazi de cetateni a fi mai urgente decat lustratia. Poate ca nu este drept si moral, dar este real. Lipsa interesului popular nu anuleaza insa necesitatea unei pozitionari clare fata de trecutul comunist. Condamnarea comunismului de catre presedintele Romaniei la 18 decembrie 2006 nu poate ramane un simplu gest politic fara consecinte. Problema este daca aceste consecinte mai pot fi reglementate prin lege. Poate ca mai eficient decat lustratia este procesul deschis de Institutul pentru studierea crimelor comunismului fostilor comandanti de penitenciare comuniste si, fara nici o indoiala, deschiderea arhivelor Pcr are sanse sa produca rezultate mult mai elocvente. Patrunderea in intimitatea deciziilor cu consecinte monstruoase asupra intregii natiuni ar putea oferi un tablou mult mai zguduitor si genera o condamnare mult mai intensa a comunismului decat inlaturarea din functie a unui fost secretar de organizatie judeteana Pcr decrepit, care a fost oricum primar sau parlamentar vreo trei-patru legislaturi. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o mai buna cunoastere a comunismului, de demascarea celor care l-au slujit, de un adevarat proces al comunismului - penal - acolo unde este posibil, si moral, acolo unde legea nu mai poate actiona. Un electorat mai bine informat ii va elimina singur pe cei care au facut sau au perpetuat politica fostului regim. Un astfel de proces dureaza intr-adevar mai mult, dar este mai sanatos pe termen lung.