"Imi voi aminti asta data viitoare
cand ma voi simti nefericita"
Sunt fericita cand citesc "Formula As". Sunt fericita cand aud lucruri bune despre Romania. Sunt fericita cand imi beau cafeaua dimineata, ca d-l Mircea Diaconu. Sunt fericita cand reusesc sa petrec o zi absolut prozaica si obisnuita, alaturi de sotul meu, acasa. Sunt fericita cand descopar un colt neintinat de lume, un petec de iarba care n-a fost calcat inca de picior de om, sunt fericita cand vad pisicile dormind in soare, sunt fericita cand savurez un pahar de apa rece, dupa o runda de joaca cu copiii mei. Fericirea chiar consta in a te bucura de lucrurile marunte care ti se intampla.
Dana - e-mail: crst.daniela@gmail.com
"Atatea feluri de fericire!"
Sunt atatea modalitati in care visezi fericirea, in care o planuiesti, o astepti, o gasesti sau o regreti. De fapt, propunerea dvs. e pur retorica, pentru ca tot ce faceti cu "Formula As" inseamna tratat de fericire! Cu admiratie,
Luminita Vartolomeu - e-mail: doina_ic@yahoo.fr
"De pus in rama"
Articolul "Mic tratat de fericire"... eu, personal, cred ca o sa-l inramez. E incredibila aceasta hrana spirituala, in aceste timpuri cand cautam doar "material" si nu "spiritual".
Laura Ecaterina -
e-mail: ecaterina_xro@yahoo.co.uk
"Sa invatam sa fim fericiti"
Incepem, in sfarsit, sa constientizam nevoia de a scrie "negru pe alb" despre fericire. Nu ajunge sa ne "invartim" in jurul subiectului, trebuie sa il traim fiecare dintre noi. Din pacate, multi am si uitat cum e aceasta senzatie, acest sentiment eliberator. Am ajuns sa ni se para un lucru imoral sa aspiram la asa ceva, atata vreme cat nu am reusit sa ne rezolvam problemele personale sau ale celor din jur. Uitam un singur amanunt: toate problemele noastre (chiar si cele mai grave) incep si se termina cu noi; adica dispar sau devin ale altora, in momentul plecarii noastre de pe scena vietii. Haideti sa nu mai asteptam sa ne luam ramas bun de la tot ce ne inconjoara, ci sa invatam sa mai lasam jos din cand in cand poverile ce le ducem in spinare, cu atata inversunare. Sa invatam din nou sa zambim, sa radem, sa plangem cand ne doare. Sa trezim copilul ce zace in fiecare din noi, sa-l lasam sa ne faca mai buni, mai naivi, sa credem pentru cateva clipe ca oamenii sunt mai generosi. Sa nu uitam ca nu suntem facuti sa traim singuri, ca avem nevoie unii de altii. Haideti sa intindem cate o mana celor ce au mai multa nevoie de o mangaiere decat noi. Asta poate fi una din caile ce ne-ar face fericiti!
Adrian - e-mail: negreadrian@yahoo.com
"Un zambet si o vorba buna"
O serie de evenimente personale petrecute cu multi ani inainte m-au facut sa plec din tara si sa muncesc din greu, in strainatate, ca sa-mi intretin familia ramasa acasa. Dar Dumnezeu m-a calauzit pe drumul cel bun si am avut parte sa intalnesc oameni buni si cinstiti, care mi-au daruit increderea si speranta care ma parasisera. Acum, dupa ce mi-am refacut viata si sunt cu copiii mei alaturi, pot spune ca sunt fericita! Muncesc la o casa de batrani. Printre ei sunt si bogati, si saraci, si buni, si rai. Spun "rai", pentru ca cei batrani, care sunt singuri pe lume (unii) sunt egoisti si dificili, orice faci nu poti sa le fii pe plac. Dar chiar si lor, cateodata, cand intru la ei dimineata si le aduc micul dejun, intrebandu-i cum se simt si daca au dormit bine, li se inmoaie inimile si-mi spun: "Ce bucurie sa ma trezesc dimineata cu zambetul si vorba ta buna. Stiu ca voi avea o zi linistita". Toti au varste intre 85 si 97 de ani, si sunt de toate "categoriile" de caractere. Cu toate astea, sunt fericita ca in fiecare zi, pe langa munca mea, le pot oferi putina afectiune, unor bieti batrani care nu au pe nimeni pe lume, decat pe noi, cele cateva angajate care ne ocupam de ei. E o meserie grea, care cere multa intelegere si bunatate din partea noastra, dar Dumnezeu ma rasplateste in viata de toate zilele. Simt asta, dimineata de dimineata, cand iubirea sotului si a copiilor mei ma incarca de energia de care am nevoie pentru a putea din nou sa zambesc. Ce pot sa-mi mai doresc? Nimic decat sanatate, pe care v-o doresc si dvs. din suflet. Si un mare Multumesc pentru ca existati dvs., "Formula As".
Efimie Marichal -
e-mail: alexandrina1209@yahoo.fr