"Sunteti singura tara din Europa care isi are scrisa istoria in propriul ei aur"
Muzeul National de Istorie a Romaniei a organizat pe 16 mai a.c. o conferinta dedicata bratarilor dacice rascumparate recent de statul roman. Evenimentul a fost marcat de prezenta doamnei Barbara Deppert Lippitz, expert international autorizat, care a certificat autenticitatea podoabelor. "Formula As" beneficiaza de un interviu in exclusivitate, cu prestigioasa experta germana
"Am acumulat atata experienta, incat imi pot permite sa deosebesc un fals de o lucrare autentica"
- Cititorii revistei "Formula As" ar fi onorati sa va cunoasca cartea de vizita profesionala. Cine sunteti, doamna Barbara Deppert Lippitz?
- Sunt un arheolog liber. Nu un dac liber, cum se spune pe la voi, ci un arheolog liber. Sunt expert autorizat si oficial de peste 30 de ani si imi desfasor activitatea in cadrul Camerei de Comert din Frankfurt. In general, particip la expertize cerute de guvernele unor tari, de muzee sau de colectionari privati. De asemenea, sunt invitata la foarte multe conferinte, unde expun rezultatele cercetarilor mele. Lucrez de asemenea pentru tribunalele care cer expertize, in unele procese care au ca subiect obiecte de patrimoniu, la fel si pentru companiile de asigurari. Bineinteles ca domeniul meu de activitate nu se limiteaza la bijuterii antice, ci cuprinde o paleta mai larga de obiecte de patrimoniu. Insa am cercetat si am publicat texte despre peste 1500 de bijuterii din aur, rezultat al unor studii deosebit de aprofundate. Am avut astfel ocazia sa ma specializez atat in analiza tehnicii de lucru, cat si a stilului in care erau lucrate aceste obiecte. Am acumulat atata experienta, incat imi pot permite sa deosebesc un fals de o lucrare autentica, ba am reusit sa invat chiar si trucurile folosite de falsificatori. Ca expert german in obiecte de patrimoniu, prin semnatura pe care o dau pentru o expertiza, prin stampila pe care o aplic, eu trebuie sa garantez corectitudinea timp de 30 de ani, purtand in acest timp o responsabilitate importanta. Nu imi pot permite sa fac erori, si pana in acest moment, nu am avut nici o problema in acest sens. Cea mai mare cantitate de aur am expertizat-o la cererea guvernului suedez, caz in care erau peste 35 de kilograme de aur. Era vorba de o colectie de obiecte ce urma sa fie achizitionata de Muzeul National din Stockholm, iar printre ele se strecurasera si cateva falsuri, pe care le-am depistat dupa o analiza atenta.
- Ati avut vreodata ocazia sa analizati si obiecte din aur provenind din spatiul traco-geto-dac?
- Cu ocazia unei expozitii organizate in Germania in 1994, care cuprindea obiecte de tezaur din Romania, am editat un catalog la care am devenit, prin hazard, si coautor. Majoritatea selectiei si descrierilor din acest catalog au fost facute de istorici romani, cu care am colaborat excelent. Din pacate, lipsea din acest catalog tocmai perioada tracica, despre care nu scrisese nimeni nimic. Atunci, am ales eu sa scriu acest capitol si am inceput sa studiez temeinic obiectele de aur din acea perioada. M-am familiarizat astfel cu aceasta problema care m-a pasionat foarte mult. Am reusit sa identific o continuitate artistica a motivelor mostenite prin preluarea traditiei. Este vorba, in special, de motivul sarpelui, prezent ca un laitmotiv in arta traco-geto-daca.
- Care sunt principalele argumente in favoarea autenticitatii acestor bratari?
- Principalele argumente vin din insasi tehnica lor de prelucrare. O tehnica atat de speciala, incat este imposibil de falsificat. Prelucrarea moderna a aurului este total diferita de cea dacica, care consta in tehnica forjarii metalului, asa cum au fost confectionate si aceste bratari. Aceasta tehnica de prelucrare a aurului a disparut de mult in lume. Ea este dificil de invatat, dificil de aplicat in zilele noastre. Forjarea si prelucrarea prin lovire cu ciocanul sunt caracteristice perioadei antice, in care au fost confectionate bratarile. Al doilea argument ne este adus de bratara pe care am botezat-o, cu mare incantare, "Mica Pariziana". Ea are o lucratura cu totul si cu totul speciala, foarte rara, foarte frumoasa, expresie vie a personalitatii artistice a mesterilor daci. Nu exista nici un argument care sa duca la concluzia ca ne confruntam cu niste copii moderne ale bratarilor. Toate argumentele aduse in acest sens nu au nici un suport credibil si stiintific, ci doar unul de ordin speculativ. Si cand spun acest lucru, nu am nici o indoiala.
"Multi din arheologii romani au trait,au cercetat si au creat pe timpul comunismului si,de multe ori, munca lor a fost rodul constrangerilor la care erau supusi"
- Si totusi, exista voci chiar printre cercetatorii, istoricii si arheologii romani, care incearca sa sustina varianta falsului. Ce credeti despre acest curent, al carui reprezentant principal este profesorul Constantin Preda?
- Am remarcat ca, mai nou, in Romania, au aparut peste noapte multi specialisti in aur, dar cei mai multi dintre ei nu au tinut niciodata in mana o piesa de aur. Este foarte usor sa emiti teorii referitoare la aur, dar cand este vorba de tehnica prelucrarii acestuia, lucrurile se complica, multi dintre ei nereusind sa dea raspunsuri concrete si valabile la intrebarile care apar. In cazul profesorului Preda, nu putem vorbi de faptul ca nu ar fi un specialist consacrat, dar dansul isi formuleaza intreaga teorie incepand cu o informatie falsa, cu o greseala. El spune ca niciodata nu a fost gasit vreun obiect de aur sau vreo comoara intr-o cetate dacica, intarindu-si afirmatia cu argumentul ca pana acum nu au fost gasite bratari sau alte artefacte de aur la Sarmizegetusa Regia. Aceasta este prima greseala. Stim deja cu exactitate ca bratarile, desi nu au fost descoperite la Sarmizegetusa, au fost gasite in vecinatatea ei, pe un alt deal, in locul numit Caprareata, ceea ce reprezinta o diferenta intre realitatea terenului si realitatea teoriei prezentate de domnul Preda. In consecinta, el ori nu a fost bine informat, ori nu a dorit sa fie bine informat. In alta ordine de idei, in arheologie se nasc niste reguli care pot sa aiba valabilitate sute de ani, dar este suficienta o singura descoperire care sa rastoarne aceste reguli. Este si cazul acestor bratari. Se cunosteau, pana acum, doar bratari spiralice de argint si bronz. Nimeni, cu exceptia istoricului si arheologului Florin Medelet, nu intuia existenta celor de aur. Unii chiar excludeau posibilitatea ca ele sa existe. Dar iata ca ele exista. Descoperirea lor rastoarna toate teoriile vechi si aduce noi dovezi, care completeaza istoria metalurgiei antice. Si tocmai aceste dovezi sunt respinse de domnul Preda, total nejustificat. La fel de nejustificata este si parerea dansului, conform careia, monedele de tip coson ar fi batute in evul mediu. Este o idee stupida, care nu are nici un fel de suport stiintific, si care a fost combatuta, nu o data, cu argumente solide. Vedeti dumneavoastra, multi din arheologii romani au trait, au cercetat si au creat pe timpul comunismului si, de multe ori, munca lor a fost rodul constrangerilor la care erau supusi. Prea putin se lucra cu mijloace moderne si prea putin exista deschiderea la nou. Trebuie sa intelegem ca adevaruri valabile de 40-50 de ani pot sa-si piarda valabilitatea printr-o descoperire si de aceea lumea arheologica trebuie sa fie pregatita, in orice moment, sa rastoarne, daca este cazul, niste valori care odata erau valabile.
"Aveti peste 6000 de ani de istorie a aurului! Este istoria voastra si numai cine nu vrea nu o priveste la adevarata ei valoare"
- Ce inseamna aceste bratari pentru istoria noastra?
- Daca intram in camera tezaurului de la Muzeul National de Istorie din Bucuresti, putem sa citim ce a insemnat aurul de-a lungul istoriei voastre milenare. Dupa parerea mea, sunteti singura tara din Europa care are istoria scrisa in propriul ei aur. Si asta este un lucru rar si exceptional, de care puteti sa fiti mandri. Probabil ca numai in America de sud, la Bogota, in celebrul muzeu al aurului, putem vedea expus aurul indienilor, dar aceasta reprezinta doar o parte a istoriei lor si nu o intreaga istorie gravata in aur, asa cum aveti voi. Nici la Luvru, nici la British Museum si nici in muzeele din Statele Unite nu gasim ce exista in muzeul dumneavoastra de istorie. Sigur, au multe exponate de aur si aceste muzee, dar ele apartin altor culturi decat ale tarilor respective. Este regretabil ca voi, romanii, nu ati profitat de aceasta istorie scrisa in aur, asa cum ati fi meritat. Si cand spun "ati fi meritat", ma gandesc la ceea ce istoria voastra a insemnat pentru Europa, la forta pe care aurul vostru a avut-o in construirea unei civilizatii demne de marile civilizatii ale lumii. Aici, la voi, nu gasim aur cumparat sau obtinut prin cuceriri, ca in celelalte muzee ale lumii. Aici vorbim, in exclusivitate, de aur autohton. Revenind la ce inseamna bratarile pentru istoria voastra, in primul rand, ele sunt o dovada ca dacii prelucrau propriul lor aur. Iar in al doilea rand, ele probeaza ca dacii aveau mult aur. Analizele de laborator, efectuate la Institutul de Fizica Nucleara de la Magurele, nu pot fi contestate de nimeni si ele dovedesc ca aurul poarta amprenta Muntilor Apuseni. Perioada dacica a insemnat mult aur, ravnit de toata lumea antica. Romanii stiau bine de existenta acestei bogatii imense, iar razboaiele lor au avut ca scop, in primul rand, imbogatirea. La cucerirea Daciei, romanii s-au imbogatit consistent, atat cu aurul public, cat si cu cel privat, din tezaurul regal. Apoi, aceste bratari demonstreaza, fara indoiala, potentialul creativ al mesterilor daci. Ne demonstreaza ca acesti veritabili artisti orfevrieri ai Daciei prelucrau aurul cu o lejeritate si cu o dexteritate native, asemenea copiilor care se joaca cu plastilina sau cu lemnul cioplit. Aveau exercitiul prelucrarii lui, il cunosteau foarte bine. Dacii aveau o experienta solida in prelucrarea aurului, o traditie mostenita, am putea spune.
Daca este sa incadram acest eveniment al descoperirii si cercetarii acestor bratari in istoria europeana, putem spune, acum, fara nici o indoiala, ca aurul dacic si-a gasit definitiv locul in cronologia exploatarii, prelucrarii si utilizarii aurului, in contextul istoric european. Continuatori ai traditiilor celtilor, care erau adevaratii stapani ai prelucrarii metalelor, dacii au desavarsit maiastra arta a prelucrarii aurului. Pe harta Europei, alaturi de aurul scandinav, german sau spaniol, aurul dacic se integreaza perfect, completand un mare gol, existent pana in acest moment. De ce? Pentru ca aceste bratari reprezinta capodopere ale orfevrariei europene. Au o unicitate si valoare care le da dreptul sa fie numite capodopere.
"Voi, poporul roman, puteti sa va mandriti cu originea voastra si sa va considerati cel putin egalii celorlalte popoare care au radacini in batrana Europa"
- Sunt unii istorici care sustin ca dacii nu aveau si nu prelucrau aur. Cum putem sa intelegem acest curent?
- Aceasta este inca o idee stupida, vehiculata in istoria voastra. Acest teritoriu a fost in toate epocile foarte bogat in aur. Au fost gasite artefacte de aur, raspandite de-a lungul istoriei voastre, mai numeroase decat in alte tari. Dincolo de granitele voastre, aurul costa foarte mult, iar munca pentru prelucrarea lui era enorma, facuta cu mari sacrificii. Ceea ce aici nu a fost cazul. Aur se gasea, iar mana de lucru era asigurata de mesteri priceputi, cu o veche traditie. Aurul se prelucra in aceste tinuturi inca din neolitic, si era aur extras din Muntii Apuseni. Aveti peste 6000 de ani de istorie a aurului! Este istoria voastra si numai cine nu vrea nu o priveste la adevarata ei valoare. Din neolitic, din perioada bronzului, a fierului, din perioada dacica, din cea a influentelor elenistice, din cea romana, din cea a migratiilor si continuand cu evul mediu si epoca moderna, totul s-a bazat pe una si aceeasi traditie a prelucrarii aurului autohton.
- In final, dupa aceasta lectie stralucita de istorie despre aurul autohton, ce credeti, suntem noi urmasii Romei, asa cum este scris in istoria oficiala a romanilor?
- Nu, aceasta este o alta greseala, voi sunteti cu siguranta urmasii dacilor. Romanii au venit, au luat aurul, au stat o perioada si au plecat. Este adevarat ca au lasat si cateva urme prin aceasta trecere temporara pe teritoriul dac. Au lasat putina latina, pentru ca latina era limba oficiala, au lasat ceva monumente, expresie a recunoscutei culturi romane, si foarte putine obiceiuri, dar ei nu au putut sa schimbe structura poporului dac, pana la plecarea lor si nici dupa aceea. Poporul roman, care desigur a suferit si alte influente, se deosebeste radical de cel italian. Este mult mai ospitalier, mai jovial, mai comunicativ. Legatura romanilor cu natura este mult mai profunda decat a celorlalte popoare europene. Si aceasta este cea mai importanta mostenire pastrata de la daci. Dacii erau una cu natura. Natura era viata lor, iar viata lor era natura. Sa revenim putin la serpii stilizati din bratarile de aur. Nu stiu daca ati vazut vreodata un schelet de sarpe, cu vertebrele sale deosebit de elastice. Acest schelet se regaseste exact in stilizarea palmetelor care continua varfului fiecarei bratari. Numai o legatura extrem de puternica a omului cu natura ar fi putut reusi sa determine o astfel de realizare remarcabila. Asa ca voi, poporul roman, puteti sa va mandriti cu originea voastra si sa va considerati cel putin egalii celorlalte popoare care au radacini in batrana Europa.
Interviu realizat de
Vladimir Brilinsky