Poate parea ciudat, dar acum 30 de ani, nimeni nu-si imagina cum ar putea un artist sa picteze folosind drept penel matematica si ale ei formule complicate! Nimeni, nici macar francezul Benoit Mandelbrot, care tocmai scosese teoria fractalilor, pornind de la o seama de idei matematice vechi si abandonate un timp. Fractalii sunt forme stranii, extrem de neregulate ori foarte frante, figuri complicate si fragile, prinse in ecuatii pe masura. Cu ele, matematicienii s-au ambitionat sa recreeze Natura insasi. Ca intr-o a doua Facere. Si mai ca au reusit! Caci fractali sunt peste tot in jur: de la fulgii de nea la flacarile focului, conturul insulelor, crestele valurilor si ale muntilor si pana la nori, copaci si cratere lunare - toate sunt fractali. Mai apoi, fractalii au putut fi folositi aproape peste tot: de la fizica, pana la medicina si genetica.
Dar ei par sa se apropie si de religie. In 1995, in cartea sa, "Cerul vazut prin lentila", H.R. Patapievici arata ca figura geometrica a crestinismului este fractalul! Si asta nu e totul. Credinciosii care se roaga cu osardie marturisesc ca traiesc uneori stari aparte: avand in fata un perete alb, ei au avut viziuni stranii, sinuoase si abstracte. Iar acestea sunt fractali! Iar in anii `80, odata cu revolutia calculatoarelor, si artistii au putut sa picteze dantelarii de fractali, trecute repetat prin puternicii algoritmi ai computerului. Tablourile lor pot fi vazute pe ecranele calculatoarelor si "vizitate" pe Internet, in galerii sau muzee virtuale. Dar pot fi atarnate si pe pereti, imprimate pe o hartie speciala sau direct in... uleiuri pe panza, cu ajutorul digitografelor! Asa s-a nascut pictura fractala, cea mai revolutionara forma a artei digitale. Un dar al mileniului Iii, parca pictat de pe alta planeta.
Romanul Viorel Guliciuc si sculptura in lumina
In mod neasteptat, tablourile fractale, cele cu adevarat valoroase, nu sunt defel reci sau straine ochiului, cum poate ne-am gandi! Cine le priveste ramane uimit de explozia diafana a culorilor, intr-un abstractionism fastuos, linistitor si cald, piperat cu sugerari voluptoase si cosmice de forme reale. Paradoxal, acest spatiu al culorilor si formelor unduioase, indemnand la tihna si meditatie, pare uneori mai clar organizat decat cel al unei picturi facute in tehnica clasica! Si la noi, pictura fractala a inceput sa prinda aripi. Si cum majoritatea plasticienilor s-au oprit la portile acestei metode de creatie hiperincifrate, fractalistii romani vin din alte domenii. Iata, in Bucuresti, Gheorghe Horis este automatist. Are 26 de ani si sta rezervat in tihna "atelierului sau digital", pieptanandu-si contururile lui fractale si culorile. Iar galeria lui virtuala, FractArt (www.fractart.ro), are destule surprize frumoase. Dar poate cel mai bun pictor fractal de la noi este suceveanul de 49 de ani Viorel Guliciuc. El s-a nascut si traieste la Ipotesti, locul de bastina cu iradieri fabuloase al lui Eminescu. Viorel Guliciuc e filozof, profesor la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava. Are o galerie a lui virtuala, Rofag (www.rofag.goldenideashome.com), prima din Romania. Dintre multele expozitii pe care le-a avut in strainatate - la Glasgow, Istanbul, in Rusia (la Volgograd) si la Chisinau, poate cea mai fecunda a fost aceea din 2003, de la centrul "Irimescu" din Falticeni. Caci atunci, maestrul i-a dat "binecuvantarea". Si Viorel Guliciuc isi aminteste: "Cand l-am cunoscut, maestrul Irimescu implinise 100 de ani. I-am vorbit de arta fractala, iar el s-a aratat uimit si dezamagit ca voi expune la Sala "Omnia", spunandu-mi ca ar trebui sa merg la Paris sau la Londra! Ei bine, maestrul avea o vioiciune a mintii si o receptivitate la nou care m-au pus serios pe ganduri, in legatura cu propria mea capacitate de a sesiza noul".
Pe langa pictura, Viorel Guliciuc mai are un vis, o idee numai a lui: sa faca "sculptura in lumina"! Pentru asta, inca asteapta ca britanicii sa perfectioneze un dispozitiv anume. Pana atunci, el sta si lucreaza in atelierul lui de fractali si de vise, la tablouri carora nu le da nume, sa nu le striveasca misterul si tainele. Poate ca-s tainele acelea, care inca bantuie pe dealurile iradiante de la Ipotesti...