Am citit cu intarziere acest roman care-mi scapase la vremea aparitiei lui, in 2004, dar care se mai gaseste in librarii si ma grabesc sa vi-l recomand fiindca mi s-a parut o mica bijuterie de umor si inteligenta narativa. Cartea de debut a lui Dai Sijie, Balzac si Micuta Croitoreasa chineza, tradusa tot la Polirom in 2002, si pe care v-am prezentat-o in aceasta pagina, ma facuse, prin amestecul insolit de gingasie, situatii comice si contestare politica, sa tin minte numele autorului. Scriitori chinezi contemporani nu prea avem ocazia sa citim, daca nu s-au exilat in Occident si nu si-au cucerit acolo notorietatea. E cazul lui Gao Xiangjian (Premiul Nobel 2000), al romancierei Shan Sa si al lui Dai Sijie, traitori cu totii la Paris de prin anii `80, dar care scriu numai despre tara natala. Daca premiatul Nobel e destul de greoi la lectura, iar Shan Sa scrie romane istorice si pline de culoare si poezie despre China eterna, Dai Sijie mi se pare cel mai simpatic si mai apropiat de intelegerea noastra, prin temele terifiante si bufone in acelasi timp, inspirate din propria biografie. S-a nascut in 1954, in plin maoism, in provincia Fujian. Fiu al unui reputat dentist, a trait destul de bine pana in adolescenta, cand Revolutia Culturala i-a trimis tatal in lagar (fiindca odinioara ii plombase dintii maresalului dusman al lui Mao, Ciang-Kai-Shi), iar pe adolescentul cu drag de carte l-a smuls din familie si l-a obligat la munca in agricultura, intr-un catun, pentru a-i vindeca "spiritul burghez". Dupa moartea lui Mao, in 1974, i s-a ingaduit sa-si reia studiile si s-a inscris la Facultatea de Arte Frumoase din Beijing. Tanarul hranit cu literatura occidentala citita pe ascuns a avut rezultate stralucite si a castigat prin concurs o bursa in Franta. Asa se face ca, la inceputul anilor `80, a ajuns la Bordeaux, unde, vazand la Cinemateca filmele unor mari regizori, si-a dat seama ca cinematografia il atrage cel mai mult ca profesie. Drept care s-a pus pe invatat meserie la Facultatea de Film si, dupa absolvire, a convins in 1982 un producator sa-i finanteze, cu o suma modesta, o prima pelicula pe un scenariu propriu, China, durerea mea. Povestea aventurilor amare ale unui ochelarist de 13 ani in timpul Revolutiei Culturale a obtinut un premiu, dar acest lucru n-a fost de ajuns pentru a continua, caci n-a mai gasit finantator. Ca sa nu stea degeaba in asteptare, scrie un mic roman autobiografic, Balzac si Micuta croitoreasa chineza, care ii schimba viata: aparut in 2000 la Gallimard, are sansa sa il cucereasca pe Bernard Pivot, animatorul celei mai populare emisiuni literare de televiziune, care il prezenta cu entuziasm. In scurt timp se vand in Franta 700.000 de exemplare, revistele se umplu de cronici elogioase si interviuri cu autorul si drumul e deschis catre un succes planetar. Romanul norocos e tradus in 35 de tari, iar sumele considerabile incasate ii permit lui Dai Sijie sa-si ecranizeze cartea. Dar nu vrea oriunde, ci chiar pe locurile unde se petrece actiunea ei, in China (filmarile nu au fost autorizate, iar filmul a fost interzis in patria cineastului). Reintors in Franta, a publicat tot la Gallimard, in 2003, romanul Complexul lui Di (distins cu premiul Fmina), in care confrunta retetele psihanalizei cu realitatea chineza, intr-o trama plina de scene antologice. Personaj donquijotesc, domnul Muo, un psihanalist format in Franta, se intoarce in China anului 2000, cu scopul de a o elibera prin mituire din inchisoare pe iubita lui platonica din studentie. Aceasta, fotograf de meserie, era acuzata ca vanduse presei straine instantanee facute pe ascuns, cu torturi aplicate de militieni chinezi. Trecand prin multe peripetii, occidentalizatul Muo ajunge la judecatorul corupt de care depinde soarta dulcineei sale, dar acesta nu vrea bani in schimbul unei pedepse mai usoare, ci o fata virgina. Misiune aproape imposibila pentru Muo, intr-atat se schimbasera moravurile in absenta lui. Peregrinarile si tribulatiile psihanalistului in cautarea unei fecioare sunt un prilej pentru romancier de a ne introduce in China de azi, cea a capitalismului salbatic, a coruptiei la toate nivelurile, a vietii cotidiene impregnate de absurditati. Dai Sijie amesteca intr-o reteta irezistibila umorul si disperarea, nostimada si critica regimului chinez.