Cine are interesul (sau curiozitatea, precum am avut-o eu) sa se inscrie la un examen organizat de Ministerul Afacerilor Externe la Bucuresti, trebuie sa posede, dincolo de ceva cunostinte in materie, si foarte multe pile bine puse, si nervi de otel, obraz gros, rabdare infinita si o doza destul de ridicata de umor negru. In aceasta institutie, in care ma asteptam sa gasesc profesionalism si bun simt, domnesc inca o mentalitate si o atitudine din vremuri de neagra amintire, care pe un tanar de astazi, pur si simplu il naucesc.
Concursul la care ma refer aici s-a organizat pentru ocuparea unor posturi de referenti la Institutele Culturale Romanesti din strainatate. Trecem peste faptul ca este un non-sens ca Icr sa nu fie un organism independent, ci sa apartina logistic de Mae - cu alte cuvinte, in spatiul destinat culturii romanesti si reprezentarii ei in strainatate, deciziile cele mai importante sa fie restrictionate administrativ si bugetar de catre minister. Dincolo insa de aceasta problema de fond, trebuie "evidentiate" atitudini si tipicuri care fac de rusine o institutie ce se doreste moderna si cu un rol important de reprezentare.
Cand vrei sa ceri o informatie la telefon, la Departamentul de Relatii Publice, o voce acra te repede imediat si te face de doua parale, ca ai indraznit sa deranjezi. Cand ajungi la inscrieri, o cunosti "in direct" pe d-na posesoare a acelei voci, bine fardata si coafata, dar care mai tine inca o data sa te puna la punct, pentru cine stie ce nimicuri. La proba scrisa, desfasurata intr-un mod scolaresc desuet, orice intrebare din partea candidatilor este apostrofata pe un ton dictatorial: "Descurcati-va, doar de-aia ati venit la examen!". Nu conteaza ca una dintre cerinte este formulata cam vag si ca lumea vrea, pe buna dreptate, o explicatie. Se vor descurca, probabil, cei dinainte... alesi!
Un domn mai maruntel, care vrea neaparat sa fie bagat in seama de catre toti cei prezenti, se agita intr-una, cu bratele tepene, lipite de corp, si cu un sacou ale carui mansete ii depasesc varfurile degetelor. Tinuta sa nu pare sa fie vreun accident, pentru ca aceeasi vestimentatie il scoate in evidenta si peste vreo zece zile, cand isi da din nou mare importanta inainte de proba orala. Intre timp, notele la scris s-au afisat, iar cei care au depus o contestatie au avut parte de un tratament de-a dreptul dubios: li s-a promis ca vor fi contactati la telefon, pentru a veni sa-si vada lucrarile, eveniment care nu s-a intamplat niciodata, pentru ca intre timp, regulamentul s-a schimbat pe sest, comisia considerand ca prezenta candidatilor la recorectare este un nonsens. Nimeni nu stie, asadar, cum s-au notat lucrarile, mai ales ca niciunde nu a aparut afisat vreun barem...
La oral, 5 persoane stau la pupitru si se fac ca te asculta (un domn vorbeste insa mai tot timpul la telefon, iar altul iese mereu din sala). Cine erau dansii, n-am aflat, probabil ca nu s-a considerat necesar sa li se spuna si candidatilor cine ii examineaza. Gresesc, de fapt, ni se spusese la inscriere ca vor fi prezenti aici reprezentantii Icr din tarile respective, ceea ce in final nu s-a mai intamplat!
Una peste alta, un examen jenant si un tratament al candidatilor sub orice critica. Poate Mae ar trebui sa se mai gandeasca putin cand organizeaza examene pentru selectarea unor tineri ce urmeaza sa reprezinte imaginea Romaniei in strainatate, si sa-si deretice putin propria ograda! Nu de alta, dar unii - ca mine, de pilda - suntem absolventi de universitati occidentale aflate, unele, chiar in tarile pentru care Icr cauta reprezentanti.