Caramizile aparente de pe fatada unui bloc comunist i-au cazut in cap. Fata a ajuns la spital si, dupa o zi de coma, a murit. S-a descoperit ca intreaga fatada a blocului dauneaza grav sanatatii trecatorilor.
Nu este singura bomba cu ceas din marile orase, iar primariile par confuze atunci cand sunt intrebate care este amploarea fenomenului. Probabil ca mare, daca judecam dupa miile de kitsch-uri arhitecturale care pocesc orasele tarii. E cazul miilor de blocuri construite in perioada comunista, care nu respecta nici un standard arhitectonic. Sunt diforme si periculoase. Au fost construite unul linga altul, incalcand orice drept la intimitate. Trecerea timpului a adaugat un strat profund de mizerie peste uratenia initiala a blocurilor. Privite de aproape, observam ca sunt macinate in profunzime de vibratiile altminteri insesizabile ale solului, ca fisurile s-au intins ca ridurile prin structura de rezistenta a cladirilor si ca aceste blocuri au inceput sa depaseasca in mod periculos perioada de garantie. Ele au devenit, nu doar ipotetic si subliminal periculoase. Nu ne ataca doar vederea, nu ne marcheaza doar gandirea, ci stau sa se transforme in capcane mortale la primul seism mai serios care ne pandeste din vagaunile sale tectonice.
Intr-o perioada in care, teoretic, toata lumea vorbeste despre necesitatea dezvoltarii pe orizontala a oraselor, marile constructii au devenit un balast de care nimeni nu stie cum sa scape. Cartierele de locuinte reprezinta o parte insemnata a zonelor locuite din orase si e greu de imaginat metoda prin care ar putea fi culcate la pamant. Pe de alta parte, practica ne omoara. Practic este, in viziunea primariilor, sa pastreze intacte ghetourile comuniste pentru a nu accentua criza endemica de spatiu a oraselor romanesti. De aceea, dupa cum spun studii recente, pentru multi, dezvoltarea fara masura pe verticala reprezinta inca o culme a urbanismului si afirmarea unei masinarii economice care functioneaza din plin.
La cererea Ministerului lucrarilor publice, un grup de experti francezi a efectuat un studiu care investigheaza modul in care se construieste in Romania. Si s-a constatat ca se construieste putin, haotic, ilegal, inestetic. Dorinta de castig i-a determinat pe cei care dezvolta diverse zone urbane sa se specializeze in constructia de zgarie-nori, varati cu forta in miezul colectivitatii, stridenti, diformi, replici moderne ale blocurilor-dormitor din perioada comunista.
Se vede astfel ca faraonismul ceausist a puit in mod periculos. O stafie bantuie menajeria de asfalt si sticla a oraselor, sfidand, ca orice stafie care se respecta, siguranta, legalitatea si estetica urbana. Fie ca poarta marca Agentiei Nationale a Locuintelor, care construieste mult si fara rost, de multe ori fara gaze, apa si electricitate, pentru ca foloseste in mod ilegal (sau cel putin abuziv) terenuri extravilane, fie ca este vorba despre cine stie ce firma privata privilegiata la nivel inalt si pe bani multi, mai toata lumea care construieste o face in deplina ignorare a regulilor, parca pentru a spori aspectul ostil, de Curte a Miracolelor, mostenit din perioada comunista, si senzatia de ruleta ruseasca pe care o ai cand mergi pe langa maretele si infricosatoarele constructii.
Pentru ca, intr-un fel simbolic, suntem cu totii in pericolul de a deveni victimele caramizilor desprinse din fatadele comuniste si postcomuniste. Ca e vorba despre cladiri, personalitati sau simboluri, caramizile stau sa ne cada in cap si sa ne trimita in coma profunda. Numai ca mai toate fatadele, de la cele de institutie, la cele de politician sau moralist, au invatat lectia, si primul lucru pe care-l fac inainte de a incerca sa se vanda pe un pret bun este sa astupe gaurile din fatada care mascheaza o ruina expirata, si moral, si istoric.