Referendumul desfasurat in data de 19 mai pune natiunea romana in fata unei optiuni majore. Poate niciodata, dupa 1989, participarea la vot nu va fi avut o semnificatie atat de profunda. Dupa toate pronosticurile, presedintele suspendat de "Alianta contra naturii" din Parlament, se intoarce la Cotroceni. In urma unei campanii electorale viciate de mitingurile paralele ale Psd si Prm (care au demonstrat de fapt slaba sustinere de care se mai bucura aceste partide, prapastia dintre interesele lor si cele ale propriului electorat), dupa atacurile la persoana si vulgaritatea diversilor lideri care s-au preumblat cu spume la gura pe la televiziunile de familie, referendumul reprezinta o granita dincolo de care Romania isi va regasi adevaratul suflu democratic. Nimic nu va mai fi ca pana acum. Presedintele, mult intarit in urma votului popular, va impune pe agenda publica marile probleme ale actualitatii: reformarea clasei politice, continuarea luptei impotriva coruptiei, schimbarea Constitutiei, votul uninominal, crearea unui pol politic de dreapta, pentru continuarea reformelor economice si accelerarea integrarii europene. Va fi, asadar, o Romanie plina de dinamism, nicidecum una "linistita", cum au dorit (si au avut ani la rand) hotii tranzitiei. Practic, lozinca "golanilor" din 1990, "singura solutie, inca o revolutie", redevine actuala. Traian Ungureanu, jurnalist independent, ofera cititorilor nostri viziunea sa asupra Romaniei de dinainte si de dupa referendum.
* * *
"In momentul asta, romanii sunt mai uniti,
mai coerenti si mai lucizi decat
au fost vreodata"
- De ce credeti ca a ajuns Romania in situatia jenanta de a avea un referendum popular pentru repunerea in functie a unui presedinte suspendat?
- A ajuns, pentru ca un sistem politic, economic si mediatic al unui grup restrans de oameni a fost blocat si "destabilizat" de aparitia presedintelui Basescu. Dupa parerea mea, referendumul pentru repunerea sa in functie nu e un lucru rau, nu ne aflam in clipe nefaste. Dimpotriva: traim unele dintre cele mai bune momente pe care Romania le-a trait dupa 1989. De ce? Pentru ca intreg procesul care cuprinde initiativa de suspendare si referendumul, proces ce se desfasoara de o luna si jumatate, a avut cateva efecte foarte importante: in primul rand, a produs o clarificare, deoarece clasa politica s-a adunat si s-a aliniat intr-o zona complet negativa, la mare distanta de dorintele si nevoile electoratului. Pe urma, o suma intreaga de teme si valori care, altfel, ar fi ramas sa zaca in sertare, au intrat acum in discutie publica: modificarea Constitutiei, limpezirea rolului Curtii Constitutionale, forma de guvernamant, rolul parlamentului, relatiile intre institutii, votul uninominal, politicienii care cumuleaza putere financiara si imperii mediatice etc. Toate lucrurile astea au intrat brusc, accentuat, in atentia romanilor. Din punctul asta de vedere, referendumul este un antrenament fortat extrem de util. In al treilea rand, as zice ca natiunea romana, formata atat din romanii din tara, cat si din milioanele de romani din strainatate, a aratat ca se afla la capatul unui proces de maturizare si de emancipare pe care-l asteptam de multa vreme. Cred ca ideea ca societatea s-a scindat in pro si contra Basescu este total falsa. In momentul asta, romanii sunt mai uniti, mai coerenti si mai lucizi decat au fost vreodata.
"Presedintele Pnl a pus capat propriei
sale cariere politice. El nu va mai putea
scoate capul absolut nicaieri"
- Dupa suspendarea presedintelui, Guvernul Tariceanu Ii a accelerat demonstrativ rezolvarea unor probleme care stagnau de mult timp. Sa fie vorba de o eficienta reala?
- Graba cu care au fost adoptate cateva proiecte care asteptau de foarte multa vreme e suspecta. Nu-mi e clar de ce proiectul Legii A.N.I. sau ratificarea acordului militar cu Sua a trebuit sa astepte luni si luni de zile in parlament, si deodata s-au putut face intr-o zi, pocnind din degete. Vorbind de noii ministri, ma gandesc la domnul ce detine portofoliul Justitiei, un tanar de 30 de ani, un debutant penibil, care a executat intr-o noapte, prin fax, un procuror care n-avea alta vina decat ca lucra la dosare grele de coruptie. Pe scurt, tot ceea ce face acest asa-numit guvern Tariceanu Ii este foarte putin credibil, deoarece, pe de o parte, este vorba de un simulacru, iar pe de alta, este vorba pur si simplu de o agenda de mafii locale, reglari de conturi, demiteri de procurori etc. Pentru toate acestea aveau nevoie ca Traian Basescu sa fie scos din joc, macar temporar.
- In acest context, va rog sa faceti un scurt comentariu despre soarta Pnl, de dupa 19 mai.
- Dupa parerea mea, liberalii au facut un act iresponsabil. Au aratat ca, in momentul de fata, cei care populeaza partidul au legaturi minime sau nici o legatura cu ideea liberala, cu traditia liberala si, prin urmare, s-au multumit doar cu banii lui Dinu Patriciu. Distrugand Alianta Da, au fost in stare sa formeze o alianta rusinoasa si fatala cu principalul lor adversar politic si au reusit sa aplice o lovitura extraordinar de puternica propriului electorat. Este limpede ca premierul Tariceanu, presedintele Pnl, a pus capat propriei sale cariere politice. El nu va mai putea scoate capul absolut nicaieri, e atat de incarcat de vinovatii si de gafe si de minciuni, incat nu va mai putea detine o functie publica.
"De "liniste" are nevoie Romania,
tocmai cand se pun in discutie
toate problemele mari ale tarii?"
- Am avut, iata, mai bine de o luna de "liniste". Cum v-ati simtit?
- "Linistea" mi se pare ca este una dintre cele mai mari diversiuni pe care le-am vazut in acesti ani. Din pacate, cu aceasta diversiune ne intoarcem foarte mult inapoi, in 1990, cand ziarul "Adevarul", aflat in slujba Fsn si a lui Ion Iliescu, titra pe o pagina alba: "Vrem liniste, oameni buni!". Va amintiti? Daca tu, in 17 ani, n-ai putut sa gasesti altceva si ai ramas tot aici, asta arata ca ai stat pe loc ca partid, ca ideologie de stanga. In al doilea rand, sa ne gandim la un lucru simplu: de "liniste" are nevoia Romania, tocmai cand se pun in discutie toate problemele mari ale tarii? Ai intrat in Ue, vrei sa treci spre o societate moderna, vrei sa creezi o infrastructura, un sistem politic nou, mobil, redus, cat mai putin birocratic. Se pot face toate astea in "liniste"? In al treilea rand, eu vad ca din scandalul asta din ultimele luni, pana la urma ies lucruri bune, nu poate sa iasa nimic rau. Vad ca nimeni din strainatate nu e mahnit sau exasperat, dimpotriva. As spune ca pasul fara precedent al ambasadorului american Nicholas Taubman, care l-a vizitat pe procurorul Daniel Morar, seful Dna, pentru a-si manifesta sprijinul, nu e un gest de "liniste", e un gest care recomanda in continuare o campanie sustinuta, daca se poate zgomotoasa, in favoarea si in sprijinul legilor si al legalitatii in Romania.
"Nu cred ca un intelectual poate sta linistit
si imobil, in momentul in care tara lui risca
sa devina un spatiu politic masluit"
- Cum comentati atitudinea intelectualilor fata de situatia actuala, stiut fiind ca, pe vremea Psd-ului, au fost indemnati sa stea deoparte, sa nu se amestece in politica?
- Mi se pare ca intelectualii tocmai au "absolvit" un ciclu lung, care a inceput in 1990, si n-a inceput foarte fericit. Au fost ani lungi dominati, intr-adevar, de ideea ca nu trebuie sa faca politica, si cred ca am terminat cu asta. Eu admir pozitiile publice luate de un mare numar de intelectuali personalitati publice, prin apeluri, interventii televizate, participari la mitinguri politice etc. Ca sa dam un exemplu, Gabriel Liiceanu mi se pare cel care da o lectie de admirat, fiind urmat de alte sute de personalitati. Nu cred ca un intelectual de mare tinuta poate sta linistit, imobil si inabil in momentul in care tara lui risca sa devina un spatiu politic masluit, in momentul in care, in tara lui, legea ameninta sa devina proprietatea si privilegiul unui grup restrans, cand nu se mai poate vorbi de egalitatea de sanse, iar mediile de informare incearca sa imprime si sa consacre valori in mare parte false. Cine altcineva ar trebui sa reactioneze, daca nu un intelectual? Intelectualii romani, buni sau rai, de stanga sau de dreapta, interbelici sau actuali, pana la urma au fost si sunt persoane publice, noi avem o traditie vasta si ilustra in aceasta directie. De ce ne mai punem intrebari asupra lor, cand de fapt chiar asta le este rostul, de a lua pozitie fata de ceea ce se intampla in viata publica?
"Imperiile mediatice private sunt
una din marile rusini ale Romaniei"
- In conditiile in care majoritatea institutiilor de presa servesc interese de grup si nu interesele publice, constatam ca un post de radio precum "Europa Libera" intra din nou in atentia romanilor. Ce parere aveti de acest fenomen?
- Fata presei e de fapt una dintre marile probleme ale Romaniei. Asta e cu atat mai paradoxal, cu cat am invatat sa ne falim cu diversitatea si mai ales cu cantitatea uimitoare a presei romanesti scrise si audio-vizuale. Ce vedem mai putin este calitatea foarte slaba a mass-mediei. In sectiunea radio, posturile sunt dominate de un colos anost, cum e "Radio Romania". Au disparut treptat posturile independente de radio care faceau odinioara talk show-uri politice de foarte buna calitate. Avem o televiziune publica consemnata mai ales prin ultimele batalii interne, prin ultimele obraznicii sau arogante care cer controlul de partid asupra politicii editoriale. Avem, in al doilea rand, retelele private, imperiile mediatice care, pentru mine, sunt una din marile rusini ale Romaniei din acest moment. Acestea nu sunt televiziuni, ci masini de influentat opinii, la care lucreaza, din pacate, un numar urias de ziaristi care, de fapt, nu pot fi numiti ziaristi. Acestia sunt oameni care au intrat intr-un sistem care prevede clar inchirierea sau vanzarea. Ei au pret, accepta foarte usor sa fie cumparati si, mai grav, sa faca o figura abjecta de slujitori ai celor care-i platesc. Salarii de 10, 20, 40 de mii de euro pe luna, pentru un ziarist care face un talk-show de televiziune, sunt absolut inacceptabile. Sunt de o stridenta si de o anomalie fara comparatie in Uniunea Europeana in care am intrat, sunt pretul unei veritabile prostitutii profesionale. Un ziarist de la unul dintre marile organe de presa din Anglia, de la "Times" sau "Guardian", spre exemplu, e un om care castiga 2-3 mii de lire sterline pe luna, intr-o societate in care asta e un salariu bunicel, dar nimic mai mult. Nici un ziarist britanic nu viseaza sa ia banii care se iau in Romania, chiar de-ar face cate un talk-show in fiecare zi.
- Aveti vreo explicatie pentru numarul atat de mare de televiziuni si ziare care se bat pentru spectatorii si cititorii din Romania?
- Sunt mai multe explicatii. In primul rand, este vorba de un peisaj mediatic creat anume, dupa tehnica fragmentatiei, pentru ca acolo unde nimic nu mai este clar si exista o abundenta de semnale si voci, se creeaza pana la urma o cacofonie din care nu mai intelege nimeni nimic. In al doilea rand, un ziar sau o televiziune se fac astazi foarte repede si foarte des, pentru ca un ziar sau o televiziune pot spala bani. Rolul lor principal este, in multe cazuri, doar acela de aspirator de reclama. Ca sa nu mai vorbim de campaniile de presa impotriva unor personaje incomode pentru patronatul respectiv, cum sunt acum campaniile impotriva presedintelui Basescu. Iata explicatia cea mai logica a abundentei fantastice de institutii media din Romania.
"Sa nu uitam ca presedintele
Basescu are vocatia surprizelor!"
- Se fac scenarii despre ce se va intampla dupa referendum, daca Basescu pierde sau castiga. Ne vom intoarce acolo de unde am plecat?
- Varianta in care Basescu pierde este pur teoretica. Normal si practic, Basescu va castiga. Si va castiga cu un vot masiv. De aceea, oricat se va fura, cum se spune, nu se va reusi decat sa se taie feliute subtiri din votul Nu (pentru mentinerea in functie a lui Traian Basescu). Mai interesant va fi ce se va intampla dupa. Va exista o asemenea trepidatie in sistemul politic romanesc, incat presedintele isi va putea mentine mandatul si mai activ decat pana acum. Domnia sa va putea scoate la suprafata ideea de constructie a unui partid popular care sa atace alegerile care vin cu mult succes. Pe de alta parte, faimoasa majoritate parlamentara a celor 322 va inceta sa existe dupa 19 mai. Multi, foarte multi vor sesiza ca se afla in locul gresit, ca risca foarte mult, ca sunt nu numai in contra suflului popular, dar sunt si in contra propriilor interese. Si atunci, cu o parte din ei se va putea negocia, si important e ca pe baza unui program simplu si precis, presedintele Basescu sa poata lucra cu aceasta noua majoritate parlamentara dispusa la compromis. Asadar, dupa 19 mai, nu ne intoarcem acolo de unde am plecat. Situatia va fi putin altfel. Cred ca ne asteapta 18 luni, pana la urmatoarele alegeri generale, extrem de incarcate, pline de surprize politice. Sa nu uitam ca presedintele Basescu are vocatia surprizelor!