Traian Basescu

Horia Turcanu
In ziua referendumului, cu "Cel mai iubit dintre pamanteni".... Traian Basescu, presedintele Romaniei.

"Valoarea fundamentala in care cred este loialitatea fata de poporul roman. O am in suflet si n-o voi trada niciodata!".


"Formula As" are privilegiul de a publica un interviu in exclusivitate cu Traian Basescu, exact in ziua referendumului organizat pentru reinvestirea Domniei Sale in functia de presedinte al tarii. Revista cu o directie patriotica ferma, am considerat important sa vedem, in ce masura omul cu cea mai ridicata popularitate din Romania va sti sa fie al tarii, in cazul cand se va intoarce in fruntea ei

"Nu am alta strategie decat aceea de a face si a spune ceea ce cred si ce simt"

- Romania traieste un moment decisiv, de care depinde viitorul ei: referendumul pentru reconfirmarea dvs. in functia de presedinte al tarii. Conform sondajelor publicate in presa, n-ar trebui sa aveti nici un fel de emotii. Va bucurati de o sustinere populara de exceptie, confirmata si cu prilejul intalnirilor dvs. electorale. Cum va explicati aceasta adeziune, aceasta simpatie fierbinte, cu care romanii va crediteaza, in ciuda campaniei violente organizate impotriva dvs.? Care este reteta seductiei: sinceritatea, felul in care comunicati...

- Am avut parte de atacuri dintotdeauna, si cand eram primar si apoi, ca presedinte. La doua luni dupa instalare, a inceput tirul. Nu stiu daca am un talent special de a comunica. Ceea ce stiu este ca spun si fac numai ceea ce cred cu adevarat. Poate ca oamenii simt acest lucru. E vorba despre sinceritate aici. Sunt constient ca uneori fac greseli, dar cred ca important este sa ai curajul sa recunosti atunci cand gresesti, atunci cand iti dai seama. Asa se explica poate faptul ca oamenii au incredere in mine desi, in ultimii doi ani, de cate ori am iesit in mass-media, orice lucru pe care l-am spus a fost intors pe dos, distorsionat, denaturat. Cand intram pe un post de televiziune, comentatorii care urmau sa faca acest lucru erau deja pregatiti sa spulbere orice as fi spus. Tot felul de oameni, uneori nume foarte cunoscute - Ciutacu, Nistorescu -, sunt pregatiti in permanenta sa rastalmaceasca totul. Si cu toate acestea, oamenii stiu sa recunoasca adevarul, dincolo de perdelele de fum, dincolo de diversiuni. Publicul din Romania s-a maturizat. Nu mai inghite chiar orice. Nu am alta strategie decat aceea de a face si-a spune ceea ce cred si ce simt. Nu vorbesc niciodata din calcul sau cu subintelesuri, ci foarte direct si foarte clar, ceea ce am de spus, frust, fara inflorituri. Fac asta fara nici un efort, pentru ca asta e felul meu de a fi.

- Care sunt valorile morale in care credeti? Doua dintre ele sunt deja cunoscute: Da! dreptate si adevar, un crez pe care l-ati inscris si in actul de nastere al aliantei.

- Intr-adevar, ideile de dreptate, adevar si integritate morala stau la baza viziunii mele politice, sunt cele in care cred si acum, chiar daca Alianta s-a dezintegrat. Lucrurile in care cred s-au vazut poate si in ceea ce am facut. Cred ca romanii au nevoie si acum de adevar, asa cum aveau nevoie si atunci cand s-a creat Alianta. De aceea, am tinut atat de mult la dezvaluirea arhivelor comunismului, ale securitatii, la infiintarea comisiei pentru cercetarea acelei perioade intunecate din istoria noastra, tocmai pentru ca ceea ce a fost intunecos sa fie scos la lumina. De aceea, am tinut la crearea unei justitii independente si puternice, in ideea ca dreptatea nu poate fi a unuia sau a altuia. Dar pentru ca m-ati intrebat despre valorile in care cred, trebuie sa mai spun una care mi se pare fundamentala: loialitatea fata de poporul roman. O am in suflet si n-o voi trada niciodata. Aceasta loialitate ma impiedica sa fac vreun compromis fata de interesele poporului roman si ale tarii, fie chiar si cand e vorba despre nevinovate tranzactii cu un partid sau altul, care-si vad de interesele lor marunte. Nu vreau sa para ca spun cuvinte mari, dar loialitatea fata de poporul roman este sentimentul care ma domina. Si onestitatea. Daca uneori revin asupra a ceva ce am spus, este pentru ca asa am crezut atunci. Niciodata insa nu voi ezita sa recunosc atunci cand am gresit si sa-mi cer scuze.

"Imi doresc ca intr-o buna zi, sa simtim si noi precum americanii, care atunci cand se inalta drapelul si se canta imnul american, le dau lacrimile"

- Loialitate fata de poporul roman si fata de tara - un alt fel de a vorbi despre patriotism. Nu va e jena sa fiti patriot, d-le Presedinte? Patriotismul pare desuet, compromis, a iesit din vocabularul politic...

- Poate ca da, si nu e de mirare, din moment ce acum, interesele majoritatii politicienilor sunt divergente fata de cele ale tarii si ale romanilor. Eu nu ma jenez insa sa folosesc acest cuvant, patriotism, si imi doresc ca intr-o buna zi sa simtim si noi precum americanii, care atunci cand se inalta drapelul si se canta imnul american, fie ei albi, negri sau cum or fi, le dau lacrimile. Pentru ei, simbolurile nationale sunt fundamentale, iar sentimentele lor nationale sunt reale, si poate ca este o legatura intre acest lucru si faptul ca sunt o natiune atat de puternica. Imi doresc si pentru noi lucrul acesta. Stiti, cand eram elev la scoala de marina, aveam acolo, intr-una din salile de studiu, o harta a Romaniei Mari. Era lucru rar pe timpul acela o asemenea harta. Si unul dintre dascalii nostri, unul Oarca, ne spunea asa: "Mai copii, uitati-va bine la ea, si tineti-o in inima voastra, pe unde veti merge". Sa stiti ca asa am facut cat am batut marile in lung si in lat, si asa de bine am pus-o acolo, in inima, ca mi-a ramas pentru totdeauna harta aia din scoala.

- Oare experienta dvs. de "om al marii", de marinar si de comandant de vas, va e de folos in aceea de presedinte? Ati preluat ceva din anii de-atunci? Cutezanta, temeritatea, capacitatea de-a lua decizii rapide, solidaritatea umana, dar si exercitiul autoritatii, pe care sunteti acuzat ca il practicati, uneori, in exces... Confundati tara cu un vapor, d-le Presedinte?

- Poate ca nu gasesc intotdeauna forma cea mai potrivita, cea mai diplomatica de a spune lucrurile, dar asta nu cred ca poate fi asimilat cu un exces de autoritate, decat pentru aceia care se simt vizati de ceea ce spun. A spune lucrurilor pe nume, direct si clar, nu este un exces de autoritate. Lucrurile pe care le au in comun conducerea unei nave si a unei tari, pastrand proportiile, sunt claritatea cu care trebuie exprimate lucrurile, precizia si poate un anumit pragmatism al situatiei. Unele lucruri nu pot fi spuse pe ocolite. De exemplu, amintiti-va perioada lui Adrian Nastase, care venea cu justificari, cand se mai semna cate un contract discutabil pentru niste fregate britanice, pentru niste autostrazi, cate-o privatizare cu Mittal Steel, toate erau puse sub semnul castigarii bunavointei Uniunii Europene. Eu nu pot sa fac acest lucru si nu-l voi face niciodata. Am abordat subiecte de acest fel foarte direct, foarte pragmatic. "Domnilor, acestea sunt obiectivele noastre, dar nu avem de cumparat nici fregate, nici de vandut nimic preferential, spuneti-ne care sunt standardele pe care trebuie sa le atingem si o vom face." Si s-a dovedit ca aceasta atitudine a fost cea corecta. Recunosc faptul ca acest stil, direct, pragmatic dar sincer, vine din natura mea. Asa sunt eu. De pilda, mult discutata ramanere a trupelor romanesti in teatrele de razboi: este o decizie dictata de pragmatism, nu de alte considerente. Nu pentru ca as fi vreun razboinic. Ceea ce castigam din punct de vedere politic, cu cei 600 de militari pe care ii avem in Irak, este nepretuit. Sau acordul meu pentru a se instala baze militare americane pe teritoriul Romaniei. Nu-mi place asta, dar nevoia de-a smulge Romania din zona gri m-a determinat sa aleg. Am preferat sa trag linia pe aici, pentru ca Romania sa fie acolo unde ii este locul. A fost tot o decizie dictata de pragmatism. Si, revenind la paralela capitan de nava - presedinte, imi place sa cred ca unele dintre calitatile pe care trebuie sa le aiba un comandant de nava sunt folositoare si in politica: a vedea repede si clar o situatie, a lua decizia corecta in timp scurt, a fi ferm si, uneori, a-ti asuma riscuri facand ceea ce ai de facut.

"Conflictul a devenit ireductibil cand ministrul justitiei a refuzat
ingerinta in derularea dosarelor"


- Viteza dvs. de inaintare nu este si a restului lumii politice romanesti. Ati tulburat niste ape adanci, din moment ce s-a ajuns la situatia de a fi suspendat. Ce s-a intamplat in esenta?

- In esenta, pana la urma este vorba despre diferenta intre doua viziuni asupra directiei in care ar trebui s-o ia aceasta tara, si in urma acestei divergente mi-am pierdut partenerul cu care plecasem la drum. Eu spuneam asa: intrarea in Uniunea Europeana inseamna sfarsitul tranzitiei, iesirea din zona obscura. Foarte multi insa, pe o larga paleta politica, nu au fost de acord cu acest lucru, pentru ca tranzitia ii avantaja. Oameni cu bani si oameni politici isi consolidau puterea economica si politica in acest mediu lipsit de transparenta. Uniunea Europeana ii dezavantaja. Astfel ca s-au realizat imediat niste conexiuni subterane intre partide care aparent nu aveau nici un punct comun: Pnl, Psd, Udmr, Prm, Pc, conexiuni determinate de pericolul comun. Acest pericol era functionarea independenta a justitiei. O justitie independenta nu tine seama de partide, functii, averi. O justitie independenta dauna afacerilor, asa dupa cum dezvaluirea arhivelor fostei securitati sau condamnarea crimelor regimului comunist dauna imaginii unora. Cu atat mai mult cu cat punea degetul pe anumite persoane care fac parte din clasa politica. Dar lucrul cel mai important a fost acela ca, impreuna cu Monica Macovei, care are un merit extraordinar, am reusit sa izolam justitia de influenta politica. Acesta a fost momentul crucial, in care conflictul a devenit ireductibil: cand ministrul justitiei a refuzat ingerinta in derularea dosarelor. Clasa politica s-a regrupat dincolo de denumirea partidelor, contra inamicului comun. Dosarele pe coruptie, dosarele fostei securitati, dosarele revolutiei si ale mineriadelor, toate la un loc au condus la ceea ce s-a petrecut. Mai intai, s-a urmarit eliminarea Monicai Macovei, apoi pentru ca Pd a refuzat sa-i retraga sprijinul politic, a fost eliminat si el de la guvernare, pentru ca in cele din urma, sa se treaca la suspendarea presedintelui, ultimul obstacol in calea redobandirii controlului asupra intregului sistem.

- Nu ati deschis prea multe fronturi? Nu regretati acum ca nu ati fost mai diplomat?

- Nu puteam face altfel. Nu poti restructura un sistem numai partial. A fost o tranzitie de 17 ani. Ce sa le mai oferim romanilor, inca o tranzitie, inca 10 ani de obscuritate in care aceasta mana de oameni influenti sa-si faca afacerile si jocurile, in conditiile in care prin intrarea in Ue ne-am oferit sansa uriasa de a ne dezvolta rapid, de a capata transparenta, de a intra in randul lumii? Sa mai intarziem numai pentru ca d-l Patriciu are afaceri, numai pentru ca d-lui Iliescu nu-i convin dosarele revolutiei, numai pentru ca d-lui Voiculescu nu-i convine deconspirarea arhivelor fostei securitati, numai pentru ca d-lui Verestoy si d-lui Marco Bella nu le plac investigatiile procurorilor anticoruptie? Aceasta oligarhie despre care vorbesc nu face decat sa franeze dezvoltarea tarii, sa deturneze directia in care ar trebui sa mergem. E o batalie pentru putere politica si financiara, pentru controlul parghiilor. Chiar si banii europeni trec prin mainile acestei oligarhii, pentru ca ei detin decizia politica. Este vorba despre o divergenta enorma, intre interesele acestei oligarhii si cele ale poporului roman, intre cele ale clientelei politice si cele ale oamenilor de rand. Pana la urma, miza este controlul total asupra tarii si asupra dezvoltarii ei, pentru ca in loc sa se dezvolte pe directiile interesului general, se dezvolta in directiile pe care le doreste aceasta oligarhie. Intelegeti de ce nu puteam face altfel, oricare erau riscurile? Am avut si inainte perceptia a ceea ce numeam "stat ticalosit", dar de la Cotroceni am putut vedea toate acestea foarte clar, de foarte aproape, asa cum ai vedea pestii intr-un acvariu. E foarte bine ca presedintele nu poate interveni, dar presedintele nu are dreptul sa taca, pentru ca el reprezinta interesele generale ale poporului, iar nu interese private, oricare ar fi ele. Nu stiu daca mai multa diplomatie mi-ar fi folosit la ceva, in contextul in care primul ministru Tariceanu s-a dovedit a fi marioneta acestei oligarhii. Un exemplu de influentare grava a deciziei politice de catre oligarhie a fost cand Alianta avea 50% in sondaje si ar fi trebuit sa avem anticipate, dar Patriciu si cu Rosca Stanescu, care face parte si el din aceasta oligarhie, au decis ca nu trebuie sa organizam anticipate. Si asa a fost. Atunci am stiut ca nu voi putea negocia. Nu puteam sa procedez ca Ion Iliescu, parintele de facto al acestei oligarhii, despre care eu nu am spus ca el ar fi un oligarh, ci ca a protejat-o ca sa-si asigure linistea. Nici ca Emil Constantinescu, care a vazut ce se intampla si a incercat sa negocieze pana cand s-a trezit ca a pierdut totul si ca a fost infrant de sistem. Ce-as fi putut sa negociez, cand era vorba despre deschiderea dosarelor fostei securitati? Sa tinem ascuns dosarul lui Voiculescu sau al mai stiu eu cui? Dar in ceea ce priveste justitia? Sa functioneze pentru unii si pentru altii nu? Sa tac in ceea ce priveste jaful din energie sau din achizitiile de medicamente, unde nici acum nu s-a organizat licitatie publica? N-am putut decat sa imi asum riscurile acestui drum.

"Romania a decolat, poporul roman s-a urcat in avion, in timp ce politicienii au ramas pe dinafara, desi aveau biletul in buzunar"

- Modul brutal in care ati fost suspendat, in ciuda justitiei si a sustinerii populare, spulbera ideea de democratie in Romania si naste frica. Oricui i se poate intampla la fel. La ce se poate astepta un cetatean de rand?

- Oamenii devin din ce in ce mai constienti de faptul ca ei pot decide, pana la urma, in ce fel de tara vor sa traiasca. Tocmai pentru ca au inceput sa inteleaga diferenta intre un stat european, in care justitia si institutiile sunt la dispozitia cetatenilor, si un stat in care ele sunt la dispozitia unui grup restrans de privilegiati. Aceasta intelegere profunda va disloca, in cele din urma, oligarhia, care nu percepe sau ignora dorinta poporului, astfel incat a fost posibil ca 322 de parlamentari, dintre care majoritatea au executat un ordin venit de la sefii lor de partid, sa faca abstractie de ceea ce doreau oamenii, depasindu-si astfel mandatul care le-a fost incredintat. La fel ca in sistemul comunist, au decis fara sa le pese, daca decizia reprezinta interesul celor care i-au ales. Eu nu spun ca toti fac parte din oligarhie, dar spun ca prin parghiile de partid au votat ceea ce a dorit oligarhia. Ei bine, faptul ca au ignorat avizul justitiei si al dorintei oamenilor, sigur ca are un ecou neplacut in randul maselor. Daca presedintele tarii poate fi suspendat in asemenea conditii, atunci se poate intampla orice. Dar aceasta situatie este o sabie cu doua taisuri pentru clasa politica, pentru ca ceva s-a schimbat in viziunea oamenilor si in dorintele lor. Am spus ca poporul, in acest moment, are o constiinta politica mai inaintata decat a reprezentantilor sai din parlament. Romanii vor o tara europeana, vor sa intoarca odata pentru totdeauna spatele trecutului, copiii lor circula si muncesc prin Europa si ar vrea ca si la noi sa fie ca in vest. Aceasta, in timp ce clasa politica tinde sa conserve structuri politice si economice care apartin perioadei de haos controlat al tranzitiei. Politicienii au ramas in urma celor pe care-i conduc. Si cred ca, in cele din urma, oamenii ii vor sanctiona. Unii analisti spuneau chiar ca poporul e o abstractie, ca nu exista. Ei nu inteleg ca poporul e atent, ca are sensibilitati, dorinte, idealuri, ca are suflet, ca e viu, ca nu-l poti pacali la nesfarsit. Romania a decolat, e ca un avion, poporul roman s-a urcat in avion, in timp ce politicienii au ramas pe dinafara, desi aveau biletul in buzunar. Romanii au inteles ca au putere, ca au dreptul sa ceara. Aici s-a produs fractura intre clasa politica si oameni.

- Exista riscul ca avionul cu destinatia Europa sa fie deturnat catre rasarit? "Pericolul rusesc" despre care se vorbeste in presa e o vorba-n vant sau avem temei a ne teme? E vorba de interese economice sau e mai mult decat atat?

- N-as vrea sa dezvolt discutia in aceasta directie, pentru ca este sensibila, iar eu sunt sef de stat, iar implicatiile pot fi mari. Dar ceea ce pot sa va spun este ca ar fi o naivitate sa credem ca dupa 23 decembrie 1989, structurile specifice fostei Uniuni Sovietice ar fi disparut peste noapte, sau ca interesul lor s-ar fi diminuat. N-au plecat din Romania. La fel, oameni din fostele structuri ale statului comunist, care nu mai sunt institutionale, desi si-au schimbat modurile de operare si interesele in cei 17 ani care au trecut de la revolutie, n-au disparut. Pe masura ce institutiile statului democratic au devenit mai puternice, influentele s-au diminuat, dar nu au disparut. Este unul dintre motivele pentru care am fost de acord ca timp de 10 ani sa avem in Romania baze militare americane. De aceea, am dat greutate politicii externe orientate spre vest, tocmai pentru a scoate Romania din ceea ce eu numesc "zona gri", de interferenta intre Europa democratica si... propria noastra istorie. Fara indoiala ca interese economice exista si ele sunt parghii care actioneaza asupra deciziei politice. As vrea sa adaug faptul ca participarea Romaniei cu trupe in teatrele de razboi inseamna, printre altele, o garantie ca tara nu se va intoarce in acea zona gri, si asta pretuieste enorm. De aceea, deciziile conjuncturale de a retrage trupele ar avea efecte negative asupra a ceea ce numiti drumul catre Europa al Romaniei.

- D-le Presedinte, cum va simtiti cand il vedeti la televizor, in scaunul de la Cotroceni, pe d-l Vacaroiu?

- Cum ma simt... N-o sa spun ca sunt prea fericit, dar mi-am asumat mereu consecintele actiunilor mele. Stiam ca atunci cand nu vrei sa faci compromisuri, poate sa te coste mult. Ma intreb insa cum se simt romanii care au optat pentru altceva si care se trezesc aruncati cu 10 ani in urma. Conteaza mai putin cum ma simt eu. Conteaza mai mult imensa deziluzie produsa romanilor.

"Votand, romanii isi vor exprima optiunea pentru drumul pe care o ia Romania"

- S-a declansat referendumul. Sunteti pregatit sa si pierdeti? Iar daca veti castiga, ce va face un presedinte cu aripile taiate, singur printre dusmani?

- Am incredere in discernamantul si in optiunea oamenilor. Stiu ca isi doresc altceva decat alternativa care li se ofera acum, oricat incearca clasa politica sa distorsioneze acest lucru. Iar in ceea ce priveste prerogativele presedintelui, oricum, acestea sunt limitate, dar cate sunt sunt prevazute in Constitutie. In orice caz, daca vrem ca Romania sa ramana ceea ce se numeste un stat democratic, atunci va trebui indeplinita urmatoarea conditie: partile aflate in conflict, eu si parlamentul, vor trebui sa tina seama de votul popular. Daca votul popular va fi in favoarea mea, atunci parlamentul va trebui sa recunoasca faptul ca oamenii au optat pentru un anumit fel de stat, si anume unul democratic, transparent, european, si nu pentru un stat oligarhic. Sunt doua viziuni diferite asupra Romaniei. Respectand votul popular va trebui sa gasim o cale pentru a scapa tara de sub influenta acestei oligarhii. Asta inseamna: impreuna sa facem legea votului uninominal, impreuna sa facem legea lustratiei, sa facem alegeri euro-parlamentare si, in cele din urma, alegerile parlamentare care sa asigure apoi o clasa politica primenita. Oamenii trebuie sa poata alege politicienii pe care-i vor, nu pe cei care le sunt bagati pe gat, prin listele de partid. Abia atunci putem spera la o Romanie europeana, nu la un stat oligarhic. Suntem intr-o rascruce in care, dupa ce au fost consumate toate disputele, trebuie sa apucam pe un drum. Votand, romanii isi vor exprima optiunea pentru drumul pe care o ia Romania.

- Nu va e frica, d-le Presedinte? In state oligarhice, ca in Rusia de pilda, politicienii isi risca viata infruntand oligarhia.

- Nu mi-e frica. Este unul dintre avantajele de a fi fost candva comandant de nava. Am trecut prin multe incercari. Motivatiile sunt mai puternice decat teama.

"Stiu care sunt problemele romanilor din Harghita si din Covasna si va spun ca ma voi ocupa de ele, imediat ce lucrurile vor intra in normalitate"

- In finalul discutiei, sa vorbim despre o tema fierbinte: Transilvania. Vizita dvs. la Odorheiul Secuiesc, in pline manifestari autonomiste, v-a ridicat enorm cota popularitatii. Sunteti singurul presedinte care a calcat in Harghita - Covasna, o zona cu mari probleme pentru locuitorii romani. Se vor afla ardelenii de la izvoarele Muresului si ale Oltului, printre prioritatile dvs. cand veti reveni in scaunul de presedinte? Oare autonomia tinutului secuiesc are vreo sansa de a deveni realitate?

- Trebuie respectata legea. Cata vreme sunt presedinte, sunt un garant al Constitutiei. Pe de-alta parte, sunt convins ca chestiunea autonomiei nu este decat decorul piesei, menit sa dea un suport electoral acestor lideri maghiari, dar adevarata actiune a piesei are legatura cu Parchetul anti-coruptie, cu afacerile. Liderii Udmr controleaza tot ce misca in judetele cu populatie maghiara, iar ramanerea in urma ca infrastructura a acestor judete a fost o politica deliberata, pentru a demonstra ceva. Nu stiu cat ii intereseaza problemele in general ale maghiarilor, dar stiu in ce masura ii intereseaza propriile lor afaceri. Iar in ceea ce-i priveste pe romanii minoritari din Harghita si Covasna, stiu care sunt problemele lor, stiu ca sunt reale si va spun ca ma voi ocupa de acest lucru, imediat ce lucrurile vor intra in normalitate. Dupa cum ma voi ocupa si de problemele ungurilor, care sunt la fel de reale, fara sa aiba vreo legatura cu autonomia. Va spuneam ca ceva fundamental s-a schimbat in mentalitatea si in intelegerea oamenilor. Asta e valabil si pentru unguri. Au inceput si ei sa-si dea seama de fractura intre interesele lor si cele ale politicienilor, fie ei si maghiari, care-i reprezinta.

- Audienta revistei "Formula As" in tara si in mediile romanesti din strainatate se explica, inainte de toate, prin mesajul ei patriotic si optimist. Propovaduim o Romanie ideala. Cum arata Romania unui presedinte? Tara pe care o visati si care va da putere in tot ce faceti?

- Romania pe care o visez eu este o Romanie constienta de propriile sale valori, de propriile sale resurse, capabila sa le gestioneze si sa le multiplice, o Romanie care sa devina puternica, europeana, o Romanie cu o clasa politica ce serveste poporul, nu pe sine. O Romanie care sa aiba un cuvant de spus. O Romanie de care oamenii sa fie mandri, cum sunt americanii de tara lor, si in care sa stie ca in cele din urma puterea este in mana lor.

- Deasupra unui presedinte de tara se afla doar cerul, legea morala si Dumnezeu. Simtiti uneori ca va tine partea, ca va e tovaras de drum?

- Da, simt ca Dumnezeu imi este alaturi. Am simtit lucrul asta intotdeauna. Si pe mare, si in drumurile mele prin tara. Dar mai ales de acum inainte va fi nevoie de Dumnezeu: fara El nu poate exista Adevar si Dreptate.