Anghinarea
(Cinara scolymus)
Cunoscuta la noi mai mult ca planta medicinala amara, in sudul si vestul Europei, anghinarea este un aliment uzual, mai ales in Grecia, Italia si Franta. Se consuma - lucru mai putin obisnuit - florile, care sunt ca niste maciulii carnoase, ce se curata de straturile mai pieloase de la suprafata. Au un gust vag amar (spre deosebire de frunze, care sunt teribil de amare), fiind neasteptat de placute in mancare.
Cum se gateste
Iata cea mai simpla si totodata cea mai folosita reteta de preparare a anghinarei: Se curata 10 flori de anghinare de partile pieloase, dezvelind straturi succesive de petale, pana cand acestea apar mai albicioase la culoare si fragede. Se taie apoi marunt si se tin intr-un vas cu apa combinata cu zeama de la jumatate de lamaie, vreme de 20 de minute (ca sa nu se innegreasca). Apoi, intr-o oala mai plata, se pun florile curatate si tocate marunt, doi catei de usturoi, 1-2 linguri de ulei de masline si o jumatate de cana de apa. Se fierbe totul la foc mic, pana cand anghinarea se inmoaie, moment in care vasul se da deoparte, se adauga sare si patrunjel verde. Se consuma simplu sau, pentru mai multa consistenta, cu cascaval ras deasupra.
Cateva proprietati medicinale
Diabet - consumul de anghinare stimuleaza activitatea pancreasului si secretia de insulina, fiind un excelent preventiv pentru diabetul zaharat de tip Ii. Fiarta ceva mai putin si asociata cu ceapa, anghinarea are si efecte hipoglicemiante directe, precum si un excelent efect diuretic.
Digestie - persoanele cu digestia lenesa, cu peristaltism gastric redus, vor beneficia din plin de efectele anghinarei. Aceasta stimuleaza secretia de sucuri gastrice si de bila, activeaza musculatura neteda a tubului digestiv.
Constipatie si probleme de eliminare - se recomanda consumul de anghinare mai ales la persoanele cu constipatie atona si care au probleme biliare (dischinezie). Anghinarea favorizeaza peristaltismul digestiv si ajuta la evacuarea bilei. De asemenea, stimuleaza activitatea rinichilor, ajutand la buna functionare a acestora si la evacuarea lichidelor din organism. Pe perioada verii, iunie - iulie mai ales, cand sezonul anghinarei este in plin, se recomanda un consum sporit de apa, pentru ca acest aliment va mari cantitatea de apa eliminata din corp.
Ficat - persoanele cu probleme hepatice cronice, mai ales cu hepatita, vor beneficia din plin de consumul de anghinare ca aliment. Aceasta dreneaza ficatul, favorizeaza regenerarea celulelor hepatice. Laolalta cu alte demersuri terapeutice, cum ar fi tratamentul cu plante medicinale, ajuta la prevenirea complicatiilor.
Rucola
(Rucola balsamica)
Este o planta ierboasa, cu frunzele crestate, asemanatoare cu cele de papadie, dar rotunjite la margini. A fost preluata din bucataria italiana, care in momentul de fata este cea mai raspandita si cea mai apreciata bucatarie din lume. Rucola este considerata ultima descoperire in materie de dietoterapie pe plan mondial, fiind si cea mai la moda salata din Europa occidentala si din Statele Unite (unde este cunoscuta si sub numele de argula). Este apreciata mai ales ca element de forta in curele de slabire si de dezintoxicare, unanim considerata ca fiind extrem de eficienta in aceste domenii.
Cum se gateste
In bucataria italiana, rucola se foloseste fie sub forma de salata, fie ca ingredient special pentru pizza, in care se pune la sfarsitul coacerii, laolalta cu patrunjelul tocat marunt, pentru a-i da gust si aroma si pentru a o face mai digerabila.
Salata de rucola se prepara dintr-o mana de frunze, patru rosii mici tip "cireasa" (o alta prezenta recenta in magazinele noastre) taiate in patru, ulei extravirgin de masline, eventual putina lamaie stoarsa (niciodata otet). Frunzele de rucola nu se taie cu cutitul, ci se rup cu mana, altfel - spune traditia - se ofilesc rapid si isi pierd gustul. Toate aceste ingrediente se amesteca bine, iar deasupra se presara sare, nu prea multa, ca sa nu ia gustul plantei. Dupa preparare, se consuma in maximum 15 minute, altfel isi pierde proprietatile curative.
Cateva proprietati medicinale
Arterioscleroza, colesterol - salata de rucola traditionala, in care frunzele plantei sunt combinate cu ulei de masline extravirgin, constituie fara doar si poate un excelent medicament pentru vasele de sange. Salata de rucola regleaza nivelul colesterolului, previne sclerozarea peretilor coronarelor, mareste flexibilitatea si permeabilitatea vaselor de sange. Vara, mai ales, se tin cure de cateva saptamani, in care se consuma de doua ori pe zi aceasta salata. Este un mijloc excelent de prevenire si combatere a aterosclerozei, a ischemiei cardiace, a accidentelor vasculare.
Ingrasare, obezitate - se consuma zilnic, cu 10 minute inainte de fiecare masa, 1-2 portii de salata de rucola. Daca in cantitati mici si medii aceasta salata mareste apetitul si creste viteza de digestie, in cantitati mari si foarte mari ea le inhiba, taind pofta de mancare, prelungind senzatia de satietate si facandu-ne sa mancam mai rar.
Anemie - se face o cura cu salata de rucola vreme de o luna. Frunzele sale sunt bogate in fier (se aseamana din acest punct de vedere cu urzica de la noi) si, in plus, favorizeaza asimilarea acestui oligoelement extrem de important din alte alimente (din galbenusul de ou in special).
Imunitate - consumul de frunze de rucola apara organismul de infectii si ii sporeste capacitatea de aparare. Studiile arata ca cei ce consuma frecvent aceasta salata racesc mai rar, sunt predispusi mai putin la cistita sau colita. Explicatia acestor efecte consta in actiunea imunostimulenta directa a acestor frunze, dar si in continutul ridicat de vitamina C, care joaca un rol important in procesele imunitare.
Infectii renale si intestinale - sunt prevenite eficient de consumul zilnic de frunze proaspete de rucola, care pe langa faptul ca stimuleaza imunitatea, au si un efect antiinfectios puternic. "De vina" este un ulei volatil pe care aceste frunze il contin si care distruge eficient bacteriile ce produc aceste boli ori le inhiba dezvoltarea.
Ghimbirul
(Zingiber officinalis)
Este o planta provenita din legendara Indie, regiune care de-a lungul mileniilor s-a dovedit a fi un adevarat rezervor de fructe si de plante comestibile pentru intreaga planeta. Se folosesc radacinile foarte bine dezvoltate ale plantei, ramificate, cu coaja de culoare bej-cenusie si cu un gust puternic picant. Consumate proaspete (aceste radacini se gasesc la caserola sau chiar la kilogram in supermarketuri), ele au, pe langa gustul picant, si o aroma extrem de placuta, care aduce oarecum cu cea a cojii de lamaie sau de grepfruit. Desi e foarte folosit in alimentatie, ghimbirul este considerat o planta medicinala de prima mana, sute de studii medicale extrem de bine documentate fiindu-i consacrate in ultimii ani.
Cum se prepara
Exista sute de retete cu ghimbir provenite de pe diferitele meridiane ale lumii. Din el, australienii obtin o bere extrem de apreciata, chinezii fac prajituri si serbeturi, thailandezii si malaezienii prepara mancaruri diverse, in timp ce in Statele Unite si Europa, sucurile si dulciurile cu ghimbir tind sa inlocuiasca produsele similare traditionale. Pentru a beneficia de gustul si de aroma subtila a ghimbirului, dar si de forta sa terapeutica deosebita, va recomandam in continuare cateva forme de preparare traditionale:
Siropul de ghimbir - se spala bine radacinile de ghimbir si apoi se dau prin razatoarea mica, dupa care imediat (ca sa nu se oxideze) se pun intr-un borcan si se adauga deasupra miere de albine, in proportia 1:2, adica la o lingura de ghimbir ras se pun 2 linguri de miere. Se lasa sa stea 2 saptamani, dupa care se filtreaza, obtinandu-se un sirop semi-limpede, cu gust puternic picant si foarte parfumat.
Dulceata naturala de ghimbir - se obtine din ghimbirul ras, ramas dupa extragerea siropului. Peste acest reziduu se adauga miere cat sa il cuprinda si sa ramana un strat de doua degete deasupra. Rezulta o mixtura puternic picanta, care se ia ca tonic digestiv, ca antiseptic faringian si ca stimulent nervos.
Sucul proaspat de ghimbir - se obtine la mixer (blender), in vasul acestuia punandu-se un litru de apa, o lingura de ghimbir maruntit, trei linguri de miere, o lamaie taiata in patru si doua mere maruntite. Se mixeaza tot acest amestec bine, apoi se filtreaza, rezultand un suc extrem de parfumat, puternic picant si cu efecte terapeutice extraordinare.
Cateva utilizari medicinale
Stari de greata si voma - se consuma un pahar de suc de ghimbir obtinut dupa reteta prezentata mai sus. Este un remediu extrem de placut si de eficient pe termen scurt. Totusi, pentru inlaturarea din profunzime a acestei probleme este necesar un consult medical amanuntit, pentru a se constata si trata cauza care produce accesele de voma.
Stari de greata la femeile insarcinate - un studiu facut pe 120 de voluntare dintr-un spital din California a constatat un excelent efect al ghimbirului pentru combaterea starilor de voma din perioada prenatala, dar si dupa nasterea prin cezariana. Participantele la studiu au primit zilnic 5 g de ghimbir proaspat sau 1 g de ghimbir uscat, constatandu-se, la cateva zeci de minute dupa administrarea tratamentului, diminuarea sau chiar disparitia senzatiei de voma, la majoritatea pacientelor.
Rau de masina, rau de miscare in general - se consuma o felie (2-3 g) de radacina de ghimbir proaspat, care se mesteca indelung inainte de a fi inghitita. Are un gust iute extrem de pronuntat si este mai greu de suportat la inceput, insa efectul antivomitiv si de inlaturare a starilor de ameteala si a durerii de cap este prompt.
Artrita, poliartrita reumatoida - un studiu facut in 1992 de doi profesori universitari din India a evidentiat efectul consumului zilnic de ghimbir proaspat in aceasta afectiune. Studiul s-a desfasurat pe perioada a doi ani si jumatate, timp in care cei 86 de pacienti investigati au consumat in diferite forme cate 5 g de radacina proaspata de ghimbir pe zi. Rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare. Peste 55% din participanti au declarat ca intensitatea durerilor reumatice s-a redus simtitor, la fel ca si frecventa crizelor. De asemenea, aproape 25% dintre cei tratati au observat o recapatare a mobilitatii articulare. Si cel mai important lucru: nici unul din participanti nu s-a confruntat cu efecte adverse la consumul de ghimbir, in conditiile in care medicatia chimica impotriva reumatismului are efecte dezastruoase asupra sistemului digestiv si asupra altor sisteme importante din organism.
Tromboza - administrarea a 4 g de ghimbir proaspat, de doua-trei ori pe zi, la pacientii cu tulburari cardiovasculare grave, vreme de 2-3 luni, are efecte spectaculoase asupra trombozelor, incetinind viteza de coagulare a sangelui, impiedicand formarea cheagurilor de mari dimensiuni si migrarea acestora.
Dispepsie - se consuma cu 10 minute inainte de masa un pahar de suc de ghimbir. Stimuleaza secretia de sucuri digestive si imbunatateste peristaltismul digestiv.
Faringita si tuse - se ia din ora in ora cate o lingurita de sirop de ghimbir, fara apa. Are efecte antiinfectioase rapide, favorizeaza expectoratia si calmeaza accesele de tuse.
Balonare - dupa masa, se mesteca indelung o felie (2-3 grame) de ghimbir proaspat. Ajuta la digestie, impiedica formarea gazelor intestinale si ajuta la tinerea sub control a proceselor de fermentatie din tubul digestiv.
Precautii in consumul ghimbirului
Consumul de ghimbir se va face in cantitati mici si pe perioade reduse (sub 7 zile), la persoanele cu risc de hemoragie, deoarece micsoreaza viteza de coagulare. Ghimbirul va fi consumat cu prudenta si de catre persoanele cu colon iritabil si gastrita.