Paducelul
(Crataegus oxyacantha)
Creste nu mai inalt de cinci-sase metri, are florile albe, dispuse in mici buchetele, iar petalele sale se scutura foarte usor. Mirosul sau atunci cand e inflorit este dulce si greu, predispunand la relaxare si somn. Are pe ramuri spini puternici, iar frunzele sale cu lobi fini se culeg impreuna cu florile in zilele uscate si insorite. Se usuca la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine ventilate, in strat subtire, asa incat sa nu se incinga, iar dupa aceea se depoziteaza in saculeti de panza. Preparatele pe baza de frunze de paducel sunt un adevarat panaceu pentru inima si pentru psihic, asa cum vom vedea in continuare:
Virtutile vindecatoare ale florilor de paducel
Insuficienta cardiaca - se trateaza foarte bine cu tinctura de flori de paducel. Intr-un studiu realizat pe 1011 pacienti in Germania, dupa 24 de saptamani de tratament s-a observat ca doua treimi din cei tratati si-au imbunatatit considerabil starea de sanatate, simtindu-se mai bine sau mult mai bine. Concret, s-a putut observa imbunatatirea fluxului sanguin coronarian si o toleranta crescuta a miocardului la deficienta de oxigen, o mult mai buna rezistenta la efort, reducerea frecventei crizelor dureroase cardiace (anghina pectorala). Potrivit doctorului german Hans Blesken, florile de paducel pot fi recomandate chiar in cazurile in care medicamentele pe baza de digitale nu sunt suportate.
Se fac tratamente cu tinctura de paducel 6 luni, cu doua saptamani de pauza. Se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi.
Infarctul - studii facute cu extractele de paducel au dovedit faptul ca administrarea lor previne aparitia acestuia, iar in perioada de convalescenta de dupa infarct, grabeste revascularizarea miocardului, creste fluxul coronar si mareste viteza de relaxare a muschiului cardiac.
Se administreaza o combinatie de pulberi (obtinute prin macinarea cu rasnita electrica de cafea), de flori si fructe de paducel in proportii egale. Zilnic se ia cate o lingurita de patru ori, cu putina apa. O cura dureaza 3 luni, urmata de doua saptamani de pauza, si apoi se reia.
Aritmia cardiaca - florile de paducel regularizeaza si, de asemenea, incetinesc in mod natural ritmul cardiac, fiind un bun ajutor si in caz de tahicardie. Cele mai bune rezultate se obtin prin administrarea unei combinatii in proportii egale de tinctura de flori de paducel si de iarba de talpa-gastei (Leonurus cardiaca). Din acest amestec se ia cate o lingurita la orele 6, 12, 18 si 22. Se fac tratamente de cate 3 luni ,urmate de 10 zile de pauza, dupa care se reia.
Hipertensiunea - mai multe studii facute in clinici arata faptul ca administrarea florilor de paducel reduce presiunea sanguina, prin mai multe mecanisme, inclusiv prin imbunatatirea circulatiei in extremitati (maini si picioare). Se ia tinctura de flori si fructe de paducel, cate patru lingurite pe zi. Un tratament dureaza sase luni, urmat de o luna de pauza, dupa care se poate relua.
Diabetul - Revista "The British Journal of General Practice" a publicat recent un studiu realizat pe 80 de pacienti cu diabet de tip 2, care foloseau medicatia specifica pentru aceasta afectiune. Oamenii de stiinta au tras concluzia ca extractul din flori si fructe de paducel are la diabetici un efect cert de reducere a tensiunii arteriale, de imbunatatire a activitatii inimii si totodata nu interactioneaza negativ in nici un fel cu medicatia pe care o foloseau deja pacientii suferinzi de diabet de tip 2. Astfel, paducelul este un excelent mijloc de prevenire a cardiopatiilor si a problemelor vasculare, care constituie principala cauza de mortalitate in randul diabeticilor.
Se bea infuzie combinata de flori si fructe de paducel (2 parti flori la o parte fructe), a carei reteta va fi mentionata la sfarsitul acestui articol, cate un litru pe zi.
Rezistenta la efort - la un lot de sportivi care au consumat zilnic un litru de infuzie combinata de flori si fructe de paducel s-a constatat dupa 3 luni cresterea rezistentei la efort, reducerea pulsului, imbunatatirea starii generale. Mai ales pentru persoanele care fac munci solicitante fizic, dar nu numai, curele de cate 3 luni cu flori si fructe de paducel sunt de un imens ajutor, protejand inima si crescand in mod natural capacitatea de efort.
Anxietatea - un studiu facut in Statele Unite pe 264 de pacienti a aratat ca administrarea florilor de paducel impreuna cu magneziu asimilabil ajuta la echilibrarea psihica a persoanelor cu tulburari anxioase. Este un remediu care isi dovedeste eficienta la pacientii cu anxietate de intensitate mica pana la medie.
Se consuma zilnic un litru de infuzie combinata de paducel, in cure de 3 luni, urmate de o luna de pauza.
Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu flori de paducel
Paducelul si-a castigat un binemeritat renume de planta medicinala cu extrem de putine reactii adverse si cu o buna compatibilitate cu cele mai multe medicamente, naturale sau de sinteza. Foarte rar s-a constatat, totusi, la unii pacienti cu probleme cardio-vasculare, o anumita intoleranta la acest remediu. O intoleranta tradusa prin stari de vertij, accelerarea pulsului, chiar usoare aritmii. Din acest motiv, la bolnavii cardiaci se incepe tratamentul cu flori de paducel in doze mici - 0,5 grame pe zi, doze care vor fi apoi crescute progresiv, daca nu apar efecte adverse.
Socul
(Sambucus nigra)
Este printre cele mai populare plante medicinale de la noi, un arbust care creste in toata tara. Cu totii ii cunoastem florile albe, cu aroma lor dulce-intepatoare, iar socata obtinuta din ele, cu siguranta a fost unul din deliciile copilariei celor mai multi dintre noi. Florile sale sunt, insa, mult mai mult decat un aliment, ele avand proprietati medicinale foarte puternice. Putine remedii contra bolilor respiratorii, reumatice sau renale, sunt atat de eficiente ca florile socului. Ele se culeg la putin timp dupa inflorire si se pastreaza foarte putin in cosuri sau in saculeti de panza, dupa care se intind imediat la uscat pentru a nu se incinge. Uscarea florilor de soc se face la soare si nu la umbra, ca la majoritatea plantelor medicinale. Inflorescentele se intind pe hartie intr-un loc insorit si bine ventilat, pe cat posibil ferit de ploaie (care le-ar distruge principiile active), unde se lasa vreme de 3-7 zile (in functie de cat de puternic este soarele). In momentul in care coditele florilor sunt total lipsite de umiditate si si-au pierdut elasticitatea, procesul de uscare s-a incheiat, iar produsul obtinut se pune la pastrare in saculeti de hartie bine inchisi.
Virtutile vindecatoare ale florilor de soc
Sinuzita, rinita - conform studiilor efectuate in clinici germane pe pacienti, florile de soc sunt un excelent antiinflamator in afectiunile cailor respiratorii superioare. In cazurile acute se foloseste infuzia fierbinte de soc (cate 3 cani pe zi), care are un efect drenor puternic. In sinuzita si rinita cronicizate se foloseste infuzia combinata, din care se bea cate un litru pe zi. Efectele cele mai bune se obtin prin combinarea in proportii egale, in infuzie, a florilor de soc, cu radacina de primula, cunoscuta si sub numele de ciubotica-cucului (Primula officinalis). Mai multe studii ale remediilor pe baza de flori de soc si de radacina de primula au aratat ca acestea imbunatatesc drenajul, decongestioneaza caile nazale si diminueaza inflamatia membranelor mucoaselor.
Bronsita - comisia europeana de farmacognozie considera - in lumina studiilor existente - ca florile de soc au efecte de fluidificare a secretiei bronsice, efecte antiinflamatoare bronsice si expectorante, comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza, recomandand ca atare folosirea socului in bolile respiratorii. Florile de soc se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cate o lingurita de 4 ori pe zi. Efectele sunt amplificate, daca sunt combinate cu radacina de primula (Primula officinalis) si radacina de brusture (Arctium lappa).
Reumatismul - un studiu din anul 1997, publicat in "Journal of Ethnopharmacology", a constatat actiunea antiinflamatoare articulara a florilor de soc. Administrarea acestora in timpul crizelor reumatice reduce durerea, reda treptat mobilitatea articulatiilor, impiedica deteriorarea ireversibila a finelor tesuturi cartilaginoase din interiorul articulatiilor. Florile de soc au, administrate din timp, un excelent efect de prevenire a crizelor reumatice. Se fac tratamente de cate 2 luni, timp in care se ia cate o lingurita de tinctura de flori de soc, de 4 ori pe zi.
Durerile de cap - mai ales cele produse de raceala, de expunerea la frig si la vant ori de existenta unor infectii respiratorii (sinuzita, rinita) sunt calmate si chiar eliminate de infuzia fierbinte de flori de soc. Se beau 1-2 cani din aceasta infuzie indulcita cu miere, care trebuie consumata cat de calda se poate suporta. In durerile de cap cronice se bea infuzie combinata de flori de soc, cate 2 cani pe zi.
Retentia de apa in tesuturi - florile de soc au efecte diuretice si sudorifice puternice, stimuland ca atare eliminarea masiva a apei din corp, prin urina si transpiratie. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din tesuturi, trezindu-se dimineata cu mainile, picioarele ori tenul umflat din cauza retinerii de apa, ar trebui sa ia aceasta planta. Seara si dimineata se bea cate o cana de infuzie combinata de soc, tratamentul fiind recomandat si pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei si a insuficientei renale.
Raceala - luand in considerare studiile facute in acest domeniu, comisia europeana de profil a aprobat folosirea socului in cazurile de raceala cu manifestari nazale, bronsice si la nivelul gatului. In sprijinul acestei recomandari se mentioneaza ca florile de soc au efecte antivirale, de crestere si de fluidificare a secretiei bronsice, de stimulare a transpiratiei, ceea ce duce la reducerea considerabila a timpului de manifestare a racelilor comune si a gripei. Se beau in prima zi de manifestare a racelii 2-3 cani de infuzie fierbinte de flori de soc, continuandu-se tratamentul in urmatoarele zile, cu consumarea unui litru de infuzie combinata de flori de soc la 24 de ore.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de soc
Cu exceptia cazurilor de alergie, nu se cunosc restrictii in utilizarea preparatelor din flori de soc.
Salcamul
(Robinia pseudoacaccia)
Florile sale dulci si parfumate sunt locul favorit de intalnire al albinelor, care il prefera intre toti copacii de la noi. Apar chiar acum, la inceputul lui mai, si vor inflori in zonele de munte pana in iunie. Se culeg doar din crangurile tinere, unde statura copacilor este mica. Se culeg florile de salcam, cu tot cu ciorchinele pe care sunt dispuse, insa fara frunze, care se recolteaza si se usuca separat. Acesti ciorchini, la fel ca si cei de soc, se usuca doar la soare, altfel petalele se brunifica, fermenteaza si isi pierd toate proprietatile terapeutice. Dupa uscare, florile de salcam se pastreaza in saci de hartie si se utilizeaza in termen de maximum 2 ani.
Virtutile vindecatoare
ale florilor de salcam
Gastrita, ulcer gastric si duodenal - pulberea de flori maruntite se administreaza pe stomacul gol, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de minimum o luna, putandu-se relua ori de cate ori este nevoie. Florile de salcam au efecte anti-acide si calmante gastrice. Studii in curs de derulare indica faptul ca florile de salcam actioneaza si la nivelul sistemului nervos central, reducand raspunsul organismului la starile de stres psihic, ceea ce ar explica si mai bine efectele benefice ale acestei plante in gastrita ce apare la persoanele suprasolicitate psihic ori care au probleme de echilibru emotional.
Migrena - se consuma infuzia combinata, cate un litru pe zi, indulcita cu miere. Florile de salcam reduc excitabilitatea nervoasa, fiind foarte utile in cefaleele si in starile de greata ce se agraveaza la stimulii sonori si auditivi. La persoanele la care durerile de cap si fenomenele conexe apar pe fond de oboseala psihica, se recomanda cure de cate 4 saptamani, in care se consuma infuzie combinata de flori de salcam si de tei, in proportii egale. Pe timpul curei este bine sa va rezervati mai mult timp pentru somn, aceasta combinatie de flori ajutand sistemul nervos sa se refaca prin odihna si prin relaxare.
Regurgitatii acide - se administreaza la 10-15 minute dupa fiecare masa cate o lingura rasa din combinatia in proportii egale de pulberi de flori si frunze de salcam si de frunze de zmeur. Ambele plante au efecte anti-acide si antispastice, ajutand la controlul fenomenului regurgitarii.
Candidoza bucala si digestiva - se consuma pe timpul unei zile infuzia combinata obtinuta din 6 lingurite de flori si frunze de salcam. Are efecte antimicotice si ajuta in timp la reglarea aciditatii organismului (element important in tinerea sub control a candidozei).
Tuse - in timpul acceselor de tuse se bea infuzie calda de flori de salcam. In cazurile de tuse cronica se consuma zilnic un litru de infuzie combinata de salcam indulcita cu miere. Este un excelent adjuvant si in bronsita sau astm, avand proprietati emoliente, anti-iritative si expectorante.
Constipatie - se consuma zilnic, dimineata, 3 linguri de flori proaspete de salcam pisate si amestecate cu miere. Este un tratament de sezon bland, dar cu efecte puternice, fiind recomandat mai ales femeilor si copiilor.
Trei utilizari externe ale florilor de salcam
Arsuri usoare si medii - se zdrobesc florile de salcam si se aplica direct pe locul afectat, vreme de doua ore, dupa care se lasa pielea la aer sa se zvante si, eventual, tratamentul se reia. Au efecte calmante rapide si, important, favorizeaza o vindecare estetica.
Candidoza vaginala - se face o infuzie combinata concentrata (3 linguri la cana) de flori si frunze de salcam. Cu acest preparat se fac irigatii vaginale in fiecare dimineata, lichidul fiind tinut in vagin minimum 7 minute, inainte de a fi eliminat. Este un tratament excelent in aceasta afectiune, pentru ca, pe langa faptul ca are efecte antimicotice puternice, salcamul nu distruge flora normala, putand fi folosit zilnic, pe termene lungi.
Insomnie la copiii mici - se fac bai calde in care se adauga infuzie combinata concentrata (10 linguri la litru) de flori de salcam. Are efecte somnifere, calmeaza nervozitatea si - spune medicina populara - cheama visele frumoase la copii.
Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu flori de salcam
Cu exceptia cazurilor de alergie, nu sunt cunoscute contraindicatii sau reactii adverse la tratamentele cu flori de salcam.
Cum preparam si cum administram florile
prezentate in acest articol:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a florilor (si eventual a frunzelor). Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate o lingurita, diluata in apa.
3. Infuzia fierbinte
Intr-o cana de apa clocotita se pune o lingurita de flori, dupa care cana se acopera si se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute. Se filtreaza. Se bea ceaiul cat mai cald posibil si, eventual, indulcit cu miere. Efectele terapeutice sunt mult diminuate la infuzia fierbinte, in urma oparirii plantei (unele principii active se distrug), dar datorita efectului termic, este amplificata actiunea antispastica, bronhodilatatoare sau sudorifica. Totusi, de cele mai multe ori, este preferata in tratament infuzia combinata, care are efecte terapeutice mult mai ample.
4. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de planta maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
Ilie Tudor