"Simt si eu ca sunt "altfel""
De la cifre la vocalize
- Esti una dintre cele mai "diferite" aparitii din lumea muzicala romaneasca a ultimilor ani: o voce minunata, o atitudine impecabila. Cum reusesti sa te pastrezi asa, intr-un mediu in care vulgaritatea triumfa?
- Pentru cei care ma stiau dinainte, a fost chiar un soc sa ma vada atat de "publica", pentru ca sunt un om linistit, foarte timid si greu sociabil. Cred ca felul acesta de a fi si dragostea pentru muzica au facut din mine o aparitie destul de speciala. O spun cu toata modestia, dar pur si simplu, simt si eu ca sunt "altfel", ca nu sunt ca toata lumea din peisajul muzical. Poate si pentru ca nu incerc deloc sa ma integrez in acest peisaj, ci ma concentrez numai pe munca mea. Si se poate. Spre surprinderea mea, chiar se poate. Spun asta, pentru ca mult timp am fost convinsa ca nu se poate sa te lansezi, sa devii cunoscut, daca nu bati palma cu compromisul si cu frivolitatea, daca nu faci ca toti ceilalti. Din fericire, s-au mai schimbat lucrurile in industria muzicala de la noi. Cred ca muzica in sine isi va face din ce in ce mai mult loc si va depasi importanta imaginii. Chiar cred asta, am observat schimbari in ultimul an si sunt convinsa ca mergem spre bine.
- Esti un om cu studii superioare temeinice, din nou o raritate in lumea muzicii. E important sa fii om scolit in meseria pe care o faci?
- Foarte mult timp, scoala a ocupat primul loc. Chiar daca stiam in adancul inimii ca muzica va fi viata mea, imi doream sa am ceva solid sub picioare, sa am studii, o educatie care sa-mi asigure un loc in societate, in caz ca visul muzical nu se implinea. Stiam ca e foarte greu sa razbesti in muzica, stiam ca acel prim contract, prim album, prim hit, sunt lucruri care vin greu si cu noroc. Asa ca mi-am luat masuri de precautie: am facut Ase-ul, plus un an de masterat. Din pacate, meseria de economist nu prea mi se potriveste. Facultatea a fost o perioada frumoasa, o perioada in care omul isi "lucreaza mintea", spiritul viu, curios. Am cunoscut profesori extraordinari, care sunt mai intai de toate oameni minunati. Cred ca de la ei am acumulat mai degraba lectii de viata, decat de economie (rade). Ce mai, am invatat multa teorie, multe cifre, poate la un moment dat o sa-mi ajute, dar acum nu ma gandesc nici o clipa la o eventuala schimbare de cariera. Eu sunt una dintre acele cantarete care se imagineaza facand aceasta meserie pana la o varsta inaintata. Pe lista mea de prioritati, dupa parintii mei, care traiesc la Onesti, vine muzica. Ea conteaza cel mai mult pentru mine. Ea ma ghideaza prin viata, traiesc prin ea si pentru ea. A ajuns sa fie modul meu de a fi si il consider deosebit. Tocmai de aceea, la anul ma voi inscrie la Conservator. Alta scoala, alte studii... dar am experienta in domeniu.
- Onestiul nu e Paris si nici macar Bucuresti. Cum razbeste in fata cineva din provincie?
- Inceputul a fost foarte greu si frustrarile multe. Dadeam vina pe cei din jur, pentru ca nu reuseam sa sparg gheata. In meseria asta iti trebuie o oarecare sustinere financiara inca de la inceput, e mai usor asa. Nu a fost cazul meu, ai mei sunt oameni simpli, fara bani. Am avut parte de tot suportul, intelegerea si sprijinul lor, dar financiar, efectiv nu puteau face mai mult: mama e invatatoare, tata e maistru la rafinaria din Onesti. Sunt niste oameni "anormali" in sensul bun. Cat pot sa ma iubeasca! Cat au putut face pentru mine!... Fara ei nu reuseam nimic. Mama mea are o energie si o vivacitate fara seaman. E un om cu foarte multe idei, iar uneori a indraznit sa gandeasca chiar mai departe decat mine. Eu eram timida, rusinoasa, imi era greu sa pun mana pe telefon si sa sun peste tot, noroc ca am avut-o pe ea. A sunat toti compozitorii, a vorbit peste tot pentru mine, ba chiar eram cunoscuta intr-o perioada ca "fata care aparea cu mama". Cu timpul, am inceput sa ma transform, mai ales pe scena, sa ma schimb intr-un alt om, dar de emotii tot n-am scapat. Pe ele dau vina cand vine vorba de unele momente pe care eu le consider esecuri. Un exemplu este Cerbul de Aur. La 21 de ani, m-am trezit cu o responsabilitate foarte mare pe umeri si nu cred ca eram suficient de pregatita pentru un asemenea moment. Nu am fost multumita atunci si m-am intristat, pentru ca voiam mult mai mult de la mine. Acum, aceste momente de emotie sufocanta sunt mai rare, chiar daca nu au disparut de tot. Uimitor, dar se educa si lucrul acesta.
Patefonul rusesc
- A existat vreun moment in copilarie, cand ai simtit ca esti "altfel", ca muzica te atrage mai mult decat joaca?
- Tot timpul am fost altfel. Am crescut cu discuri de vinil, in traditia muzicii usoare romanesti (Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Savoy). Aveam un pick-up rusesc cu radio, la care le ascultam incontinuu. Tot acel pick-up a fost si prima mea statie de amplificare; tata mi-a cumparat un microfon, si cantam prin pick-up toate succesele vremurilor acelea. Asta se intampla pe la sase ani. Primul spectacol a fost pentru vecinii de pe scara. Pe vremea aceea, nu eram asa de timida, cantam incontinuu, eram in lumea mea. La un moment dat, am inceput sa simt muzica altfel, iar asta datorita unui om special: doamna Angela Similea. Voi spune lucrul acesta de cate ori voi avea ocazia, ea era idealul meu, melodiile ei au trezit in mine aceasta pasiune pentru cantec. Simteam de la varsta aceea ca piesele Angelei Similea parca fusesera scrise si pentru mine. Dupa mama, aceasta doamna minunata a fost a doua figura care mi-a dominat copilaria. Ii copiam gesturile, hainele, felul de a intona. O simteam parte din viata mea. Intre timp, am devenit prietene, stiu ca tine foarte mult la mine, ca ma apreciaza ca artist. Iata un vis implinit. Si a mai fost unul: intalnirea si colaborarea cu formatia Holograf. Eram mare admiratoare a lor, iar cand a fost sa cantam impreuna, iarasi m-am simtit cel mai norocos om de pe pamant.
- Vreme lunga, ai facut parte din trupa Paulei Seling, ca backing-vocal. Te-a influentat si ea in vreun fel?
- Ce om special!... De cand a aparut a impresionat cu frumusetea ei de inger, cu vocea absolut unica si cu imensul bun-simt tipic maramuresean. Parca era firesc sa ne intalnim, doua figuri la fel de sfioase (rade). Eram des intrebate daca suntem surori. A fost o prietenie deosebita, eu am avut foarte multe de invatat de la ea. Pentru mine, Paula Seling si vocea ei inseamna perfectiunea, iar faptul ca am avut ocazia sa cant cu ea, fie si numai ca backing-vocal, a insemnat un pas in maturizarea mea muzicala. Imi pare rau ca in ultima vreme nu prea ne-am mai vazut. Oricum, e greu sa uit ca ziua ei este de Craciun, si atunci ii trimit cate un mesaj si un gand drag. Timpul e inamicul meu numarul unu si sufar ca nu mai am vreme sa-i am aproape pe oamenii care imi sunt dragi. Este un pret foarte greu pe care il platesc. Ce bine a fost acum, de Paste, sa merg la Onesti, sa ma vad cu ai mei, cu fosti colegi de liceu. Am aflat cine iubeste pe cine, ca unii s-au casatorit, altii au si copii...
- Dar tu? Numele tau nu prea e legat de povesti de iubire. Esti discreta, sau in lumea atat de miscatoare a muzicii, marile iubiri nu au sansa?
- In general, astazi este tot mai greu sa mentii o relatie de iubire, ce sa mai vorbesc despre cineva cu o meserie ca a mea... Distantele sunt mari, timpul foarte putin, tentatiile multe, geloziile inerente... Unii cad prada acestor pericole si atunci relatiile nu prea rezista. Altii rezista. Un exemplu este Cristi Minculescu, care are o familie deosebit de reusita. Am avut si eu o relatie de foarte lunga durata, cu un om care m-a inteles foarte bine si care s-a adaptat minunat la felul meu de a fi, la cariera si visurile mele. A fost... Va mai fi?... Nu stiu. Trec printr-o perioada de furtuna sentimentala si imi este de ajuns de greu sa spun ce va urma. Chiar daca momentele care ma remonteaza cel mai mult, care imi dau energie si aripi sunt concertele, nu este suficient.Ca artist, intotdeauna iesi fericit de pe scena, dar energia publicului se stinge incet, incet, si atunci trebuie sa ii ia locul altceva. Acel altceva trebuie sa fie dragostea. Iar acum sunt atat de... pierduta. Nu ma gandeam ca o sa ajungem sa vorbim despre asta... Este un subiect foarte dificil pentru mine.
- Esti Capricorn, zodia echilibrului maxim, a sobrietatii si a excelentei profesionale. Te regasesti in aceste trasaturi?
- Echilibrata incerc sa fiu. Dar sobra sunt de la Dumnezeu. Lumea nu intelege prea bine sobrietatea si seriozitatea mea, ma acuza adesea de aroganta. Ceea ce nu e deloc adevarat. Pur si simplu, mi-a fost si imi este greu sa intru in relatii cu ceilalti, sa ma uit direct in ochii oamenilor si sa vorbesc despre cate in luna si-n stele. Sunt asa poate si din cauza faptului ca mama este atat de plina de viata, atat de vorbareata. De multe ori, nici nu mai apucam sa spun ceva cand vorbea ea si m-am obisnuit, cumva, cu privitul din umbra. Ea vorbea pentru amandoua. In liceu, eram chiar mai sobra decat acum. Intr-un fel, acum este perioada in care ma copilaresc cel mai mult, fac lucruri pe care poate ca ar fi trebuit sa le fac la varsta adolescentei. Abia acum imi permit nebuniile de atunci, asta si datorita oamenilor pe care i-am cunoscut intre timp, foarte aparte, veseli, asa cum sunt si "baietii mei" de la Crush.
Cu frumusetea la croitor
- Pe langa zonele fixe din viata ta, exista si cateva schimbari remarcabile. Felul in care arati, de exemplu, aflat in mare progres. Au inceput sa existe si la noi "facatori de frumusete", machieuri, stilisti de calitate?
- Oh, da. Mai ales pe partea de machiaj se pot face minuni. Am colaborat cu oameni care au avut mare grija de infatisarea mea, care m-au facut sa ma minunez cand m-am uitat in oglinda. Desi fiecare televiziune are oameni care se ocupa de machiaj, de mine au grija doua profesioniste (Marina Chiorean si Andra Manea), la care ma duc intotdeauna inainte de un eveniment, pentru ca am incredere in ele, iar ele cunosc fiecare particica a chipului meu. Si capitolul stilisti pentru imbracaminte e pe drumul cel bun. Totul este sa gasesti pe cineva care sa te si inteleaga, sa-si bata capul sa te cunoasca, si asa va sti cel mai bine ce ti se potriveste. De pilda, eu si muzica mea ne lipim cel mai bine de tinutele lejere, sport. La asta mai adaug si mici elemente "glamour". Dar sa stii, orice ai face, oricat te-ai stradui in acest domeniu, tot nu esti scutit de comentarii rautacioase din partea unei anumite sectiuni a presei. Daca ma afecteaza? Foarte rar. Cand articolele sunt scrise bine, ma amuza, dar majoritatea lor, pe langa ca sunt scrise infect, sunt si foarte malitioase si este destul de dureros sa realizezi ca nu mai e vorba de jurnalism, ci de simpla rautate. Nu stiu cum este la altii, dar comentariile din presa nu mi-au afectat niciodata imaginea de artist, de cantaret. Nu mi s-a intamplat niciodata sa vina mai putina lume la concerte sau sa primesc mai putine mesaje frumoase pe mail, dupa o critica aparuta in presa. Ba, in ultima vreme primesc niste mail-uri minunate, lumea imi spune ca apreciaza la mine bunul-simt, decenta. Cineva mi-a scris atat de frumos, spune ca asculta Alexandra Ungureanu, pentru ca vocea mea il face dependent de vise. M-a dat peste cap cand am citit, nimic nu ma bucura mai mult decat o astfel de apreciere. Eu cred ca tocmai astea sunt atuurile mele: timbrul vocii si starea pe care o transmit cantand. Sunt constienta ca am o oarecare incarcatura emotionala in glas si asta cred ca atinge inimi. Iar atunci eu sunt fericita.
Prin cetate
- Exceptia de comportament si de inteligenta pe care o reprezinti in lumea destul de modesta a muzicii, imi da curaj sa-ti pun o intrebare mai dificila: dincolo de profesie, te intereseaza si tara in care traiesti, ce se intampla cu ea, ce-o asteapta?
- Adevarul este ca nu sunt dezinteresata de politica, ba chiar la un moment dat am facut parte din aripa tanara a unui anume partid. Am facut-o din convingere, chiar ma gandeam ca voi putea schimba ceva. Am renuntat pe parcurs. Acum ma uit, cand cu umor, cand scarbita, la spectacolul politic romanesc. Totul e un circ. Cert este ca Romania nu se indreapta spre ce visam eu c-o sa se indrepte. Integrarea in Ue aduce si lucruri bune, dar eu, deocamdata, le vad doar pe cele rele. Mi se pare ca la multe capitole am decazut, dupa 1989. Eu am avut sansa ca imediat dupa Revolutie, sa merg la niste prieteni de familie in Franta, apoi am luat un premiu la Olimpiada de limba franceza, care a constat intr-o excursie lunga prin toata Europa. Tin foarte bine minte ca oamenii de acolo erau foarte placut uimiti de gradul inalt de cultura pe care il aveau romanii. Asta s-a pierdut si se pierde tot mai mult. Ce as schimba, daca as avea un cuvant de spus? Greu de zis, pentru ca sunt atat de multe de schimbat! Cred ca m-as implica in domeniul educatiei si invatamantului, as mai stopa din schimbarile acestea continue in acest domeniu. Manualele alternative, o tampenie fara margini, si multe altele. Da, as incerca sa am mai multa grija de tineri, pentru ca eu cred in puterea noii generatii, cred ca se pot ridica tineri de valoare, daca li se ingaduie, daca altii le vor lasa locul. Cred cu tarie ca sunt valori printre tineri.
- Sa ne intoarcem la muzica. Ce ne pregatesc Alexandra Ungureanu & Crush in continuare?
- Noul album este gata. Un material mai agresiv, mai electric decat primul. Ar fi trebuit lansat asta toamna, dar am avut foarte multe concerte care nu ne-au lasat timp sa finalizam treaba, asa ca... iata-ne intarziati. Dar mai e putin, zilele astea facem fotografiile pentru coperta. Sunt putin trista, pentru ca "baietii mei" nu mai vor sa fie in prim plan, vor sa se ocupe numai de muzica, asa ca in ultima vreme, ma trimit singura la interviuri si in emisiuni. Asta e, trebuie din nou sa ma obisnuiesc sa vorbesc numai eu, sa spun de la capat povestea vietii mele (rade). Ah, sa nu uit, pe 31 mai va avea loc un eveniment foarte special pentru mine. Voi canta la Onesti, chiar la scoala "George Calinescu", unde am fost eleva. Mama si Asociatiei ei, "Scolarul mic", organizeaza un eveniment foarte frumos, un concurs international de arta plastica pentru copii intre sase si zece ani, aflat deja la a V-a editie. Se numeste "Intelepciunea si iubirea mea e jocul"... Am mari emotii cand ma gandesc ca voi canta acolo, intr-un loc si pentru niste oameni care inseamna atat de mult pentru mine.