Cel putin asa spun prietenii, colegii, rudele si, cu o jumatate de gura, inspectia muncii. Care a constatat ca firma cu pricina accepta ca salariatii, cum se spune, sa lucreze pana adorm cu capul pe strung. Plateau orele suplimentare, dar aveau si pretentii. Se pare ca salariatii firmei cu pricina munceau zi-lumina, cum nu s-a mai muncit in Romania decat in baladele proletcultiste. Acest efort depus zi de zi, alaturi de sanatatea ei, oricum subrezita de anorexie si o deficienta cardiaca, au facut ca salariata sa nu mai reziste.
Reactiile imediate ale presei au fost de infierare a firmelor transnationale care ar fi importat nu doar salbatice metode de lucru, dar si cinismul insangerat al capitalismului de jungla. Romanii, care o tin din concediu in concediu si aduna zeci de libere anual, pe langa sfantul sfarsit de saptamana care incepe, traditional, de joi, au protestat vehement impotriva cruzimii barbarilor tirani, care au reinstaurat oranduirea cea crunta si nedreapta a sclavajului la locul de munca. Nu e de mirare ca tara, in care se aduna anual milioane de zile de concediu medical, unde sute de mii de oameni s-au pensionat ori se pregatesc sa se pensioneze anticipat pe motive de multe ori inventate, o tara unde orice program de restructurare, care presupune sume consistente pentru cei care accepta sa fie disponibilizati, goleste organigramele, pe scurt, tara europeana cu cea mai mare cantitate de huzur si lene pe cap de locuitor se intreaba consternata cum se poate muri din munca.
Nici nu incepuse bine inspectia muncii ca in discutie a intervenit si noul ministru al muncii, confirmand dictonul ca tacerea e de aur. El a afirmat ca inspectorii de munca ar fi mituiti sa inchida ochii la excesele patronilor. Si a cerut o inspectie la inspectia de munca. Inteleaga fiecare ce vrea! Nu e de mirare ca, de vreme ce ministrul s-a pronuntat in aceasta ancheta, acuzand, fara vreo dovada, patronul, inspectorul care a investigat cazul a facut la randul sau exces de zel, muncind peste program, prin actele de personal ale firmei cu pricina. Dupa nici 24 de ore de la inceputul anchetei, scrisese deja concluziile nefericitului incident si taiase deja chitantele de amenda. Trebuia sa demonstreze ca nu a fost mituit de conducerea firmei, nu? Amenda, ridicol de mica, e totusi mai putin ridicola decat motivele invocate. Firma cu pricina ar fi acceptat cererile de a munci peste program si nu si-a obligat angajatii sa faca anual un control medical de specialitate si aprofundat.
Suprarealism, nu? Nimeni nu i-a putut obliga pe romani sa faca periodic controale de sanatate. Si, cu toate ca ar fi intelept, putini sunt romanii care le fac. Niciun patron, de la Copsa Mica, de la Baia Mare, campioana poluarii din Romania, nici cei din marile centre siderurgice si nici macar patronii din Bucuresti, oras peste care atarna cea mai groasa pacla toxica din tara, nu-si obliga angajatii la controale medicale. Cum nici de munca nu prea au a le da, nici vorba de a investi suplimentar in protectia muncii. De aici, numarul mare de accidente de munca. Suficient sa te faca sa spui ca munca dauneaza grav sanatatii.
Oriunde in lumea larga si civilizata, munca sta la baza bunastarii individuale. Exista domenii unde se munceste la foc continuu. Efortul, mai ales in domeniile care presupun inalta calificare, este pretuit si bine platit. Nu putem generaliza, cum prea usor s-a facut in presa noastra, un caz tragic, pana la a spune ca munca dauneaza grav sanatatii. Trebuie sa invatam din toate acestea ca trebuie sa ne cunoastem limitele si sa avem demnitatea de a nu-i lasa pe altii sa profite de ele si nici sa le ignore. Adica sa cerem respect pentru munca noastra. Fara a ne omori muncind.