Blocurile cenusii, poluarea, grijile, graba, toate ne tin departe de fata cerului. Sa ne oprim o clipa si sa-l privim: el este ochiul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a facut pe om vertical, ca sa il poata privi in ochi
Cand tacerea e mai presus de cuvinte
Adancurile celeste au o frumusete divina, in fata careia cuvintele se chircesc de neputinta. Penelul lui Dumnezeu picteaza pe panza eternitatii nebuloase multicolore, din voaluri diafane si dare spumegand linistit. Apoi imprastie pumni de stele pe infinitul intunecat, cum un taran isi insamanteaza ogorul, primavara. Galaxiile isi intind aripile spre marginea lumii, ca intr-un dans molcom de pasari albe. Tacerea universului are parfum de cantec ingeresc, pe care il simti dincolo de auz. Lumina calatoreste de pretutindeni spre nicaieri, dand culoare intunericului, dand caldura noptii, dand viata lumii.
O singura clipa de contemplatie in fata acestei frumuseti supreme - si grijile zilnice ne par simple iluzii egoiste. Dar in loc sa vedem cerul insorit si pamantul verde, ne-am invatat sa zarim doar norii si noroiul. Pe vremuri, oamenii credeau ca cerul este impietrit, ca este de cremene, iar stelele sunt gauri, prin care strabate lumina de dincolo. "Nu se face gaura-n cer" e o zicala ce ne trimite in urma cu mii de ani. Desi astazi stim ca bolta freamata in tacere, pentru noi ea este mai neclintita ca niciodata: atat de incremenita, incat am si uitat ca exista, cu toate frumusetile ei. Dar de acolo, de sus, unde se aduna sufletele ca sa se hraneasca cu praf de stele, ne vegheaza cateva nume si spirite de romani, devenite "stapane" intru eternitate pe corpuri ceresti: doisprezece barbati si o femeie.
Un savant pe Luna si o poeta pe Venus
Exista pe Luna un crater cu diametrul de 29 km, care se cheama "Spiru Haret". Savantul al carui nume a ajuns pe astrul noptii a fost cel dintai roman care a obtinut un doctorat in astronomie. Evenimentul se intampla la Paris, in 1878. Ca ministru al educatiei, Spiru Haret a emis decretul de infiintare a Observatorului din Bucuresti, prima institutie romaneasca dedicata cercetarii astronomice. Pasiunea sa pentru matematici s-a manifestat foarte de timpuriu: inca pe cand era elev de liceu, a publicat doua manuale, unul de algebra si altul de trigonometrie. Dupa terminarea facultatii, a plecat la Paris cu o bursa. Teza sa de doctorat despre axele orbitelor planetare reprezinta cea mai importanta contributie stiintifica a sa. Dupa ce Kepler a enuntat prima lege a miscarii planetelor, iar Laplace si alti savanti au aratat ca axele majore ale orbitelor planetelor sunt stabile, Spiru Haret a demonstrat ca, din contra, aceste axe nu sunt absolut stabile. Descoperirea sa a fost cruciala, dar dupa intoarcerea in tara, savantul a renuntat la cercetare si s-a dedicat imbunatatirii invatamantului romanesc, contribuind fundamental la dezvoltarea acestuia, in timpul celor trei guverne liberale sub care a fost ministru al educatiei. Directia de cercetare deschisa de el a fost continuata de Henri Poincar si de alti savanti straini. Astazi, putini romani cunosc activitatea stiintifica exceptionala a lui Spiru Haret, al carui crater lunar ne vegheaza in tacere.
Pe Venus, un crater ca o floare rosie uriasa, ce isi deschide petalele fierbinti pe un diametru de 32 de km, poarta numele poetei Elena Vacarescu (1864-1947). Faima ei este mai degraba literara si mondena, caci putini au auzit de activitatea sa politica si culturala. Din pricina logodnei sale cu printul Ferdinand, neagreata de regele Carol I, a fost nevoita sa plece in exil, la Paris. Meritele ei depasesc cu mult lumea literara, Elena Vacarescu fiind un model de femeie exceptionala, inteligenta si iubitoare de tara, mult admirata de contemporani. Ea a fost prima femeie-ambasadoare din Romania. A participat, in 1919, la Conferinta de Pace de la Paris, in delegatia condusa de Gheorghe Tatarescu, iar ulterior a fost numita secretar general al Asociatiei romane de pe langa Societatea Natiunilor, organism precursor al Onu. Presedintele delegatiei romane era Nicolae Titulescu, pe care Elena Vacarescu l-a secondat, atat in chestiuni culturale, cat si in actiuni politice importante, in perioada cat a stat la Geneva, unde se afla sediul Societatii. Prietenul Elenei Vacarescu, marele poet francez Paul Valery, spunea ca in ea coexista un poet si un admirabil om politic. In 1922, a fost aleasa membra permanenta in comitetul de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuala, iar peste doi ani va participa la fondarea Institutului International de Cooperare Intelectuala, alaturi de Paul Valery, Albert Einstein si alte nume sonore. In 1925, a fost primita in Academia Romana, care isi deschisese portile si pentru femei, iar doi ani mai tarziu, presedintele Frantei ii va inmana ordinul Legiunii de Onoare. A fost de doua ori laureata a Academiei Franceze si vrednica urmasa a inaintasilor ei Vacaresti - Ienachita si Iancu - al caror testament l-a indeplinit. ("Urmasilor mei, Vacaresti,/ Las voua mostenire/ Cresterea limbii romane/ Si-a patriei cinstire.") A publicat mai multe volume de poezie si proza si a tradus in limba franceza din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Toparceanu, Minulescu, Vinea. A murit in 1947, purtand in suflet, dincolo de mormant, durerea pentru soarta neamului ei pe care l-a iubit atata si pe care il asteptau anii lungi si intunecati ai comunismului.
Universul: poezie, forma, muzica
Au trait cu sufletul printre stele si au ajuns cu numele tot acolo: Eminescu, Brancusi si Enescu si-au imprumutat numele unor asteroizi descoperiti in aceeasi zi, in anul 1971, in Statele Unite. Cel dintai a vazut cu ochii mintii inceputul lumii, cerurile de stele si frumusetea dureroasa a unui univers pe care numai viata il poate incalzi. A fost patruns de frigul nemuritorului Luceafar si a trait drama timpului ce ne subjuga, dar in afara caruia lumina este nepieritoare. Universul cu toate tainele sale, imaginile stelare si lumina au un loc special in poezia filozofica a lui Eminescu. Ar fi fost de neimaginat ca numele lui Eminescu sa nu se gaseasca intre miile de stele care au hranit spiritul, cugetarea si imaginatia poetului. In compania sa se afla si micile corpuri ceresti patronate de poetii Lermontov, Puskin, Tagore, Rimbaud, Hugo, Neruda.
Brancusi a daltuit infinitul in lemn si piatra, asa cum Eminescu l-a sculptat in cuvinte. L-a condensat in esentele crescute din pamant, l-a facut zbor, tacere si sarut tinzand spre cer, spre etern. Dorul sfasietor de un "acasa", care poate fi intr-un sat romanesc sau intr-un colt de galaxie, l-a facut sa se intalneasca cu stelele si sa le dea si un nume romanesc. Un nume fara moarte, ce a revolutionat arta prin setea de esente, prin dorinta de a ajunge la miezul lumii si a-l infatisa gol, pur si stralucitor. Alaturi de asteroizii Michelangelo, Renoir, Monet, Matisse sau Donatello, mica planeta Brancusi isi are destinul sau astral, veghind la soarta culturii romane.
Muzica sferelor coborata in arcusul lui Enescu a devenit rapsodie si simfonie si a urcat apoi, din nou, la stele. Galaxiile rotitoare isi poarta sorii spre marginea universului, pe acorduri divine: cand Dumnezeu incepe sa cante, se nasc stele. Iar Enescu a prins, in varful baghetei sale, cate o stea, cate un acord dumnezeiesc. Yehudi Menuhin spunea despre George Enescu: "Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete". Asteroidul Enescu isi canta muzica pentru eternitate, alaturi de asteroizii Verdi, Wagner, Vivaldi, Strauss, Chopin, Ceaikovski si alte stele cantatoare.
Cometele "Daimaca"
Victor Daimaca s-a nascut la Drobeta Turnu Severin in 1892. A fost profesor de matematica la un liceu in Targu Jiu si este singurul roman care a descoperit comete. A fost pasionat de astronomie de cand era copil. Si-a ,,construit" un observator astronomic in podul casei, dotat cu un binoclu Zeiss, care marea de 6 ori, si un ,,vizor" de 5-6 tigle, scoase din acoperis, spre emisfera de sud. Dupa absolvirea facultatii, Victor Daimaca s-a stabilit in Targu Jiu, unde a fost profesor de matematica la Scoala normala. Aici, avand drept "observator" un stalp de gard, unde rezema binoclul, a inceput sa caute comete noi. Astfel, in 1943 a gasit o cometa necatalogata in constelatia Lynx, care a primit numele Daimaca 1943c. La scurta vreme a mai descoperit o cometa in regiunea sudica a constelatiei Varsatorului, care, de asemenea, a primit numele sau, impreuna cu numele altui astronom care o descoperise dupa el - Van Gent-Peltier - dar a carui telegrama ajunsese mai repede la Uniunea Internationala Astronomica de la Copenhaga. Dupa doi ani a descoperit si cometa Kopf, ulterior descoperita si de un german dar, ca si in cazul precedent, telegrama lui Daimaca a ajuns mult mai tarziu. De data aceasta, doar numele descoperitorului german a fost dat asteroidului. Destin tipic romanesc, repetat dramatic de atatia savanti, intre care la loc de frunte e cazul lui Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, in locul caruia au luat premiul Nobel doi canadieni, care facusera aceeasi descoperire, cu aproape un an mai tarziu decat cercetatorul roman.
Profesorul mehedintean Daimaca este o figura nestiuta, ca atatia alti savanti romani nedreptatiti. Si-a gasit linistea si bucuria in cer, intre cometele sale, caci oamenii l-au uitat repede.
Steaua albastra Sanduleak si
asteroidul familiei Parvulescu
Acum zece milioane de ani, in nebuloasa Tarantula, lua nastere, din praf cosmic si nori de gaze, o stea albastra supergigantica. Nebuloasa se afla in Marele Nor al lui Magellan care, la randul sau, este o galaxie-satelit a Caii Lactee. Acum un milion de ani, un vant stelar i-a smuls stelei straturile exterioare, invelind-o intr-un nor de gaz rece. Iar acum aproximativ 168 000 de ani, steaua a explodat si a dat nastere primei supernove vizibile de pe Pamant, de la inventarea telescopului, Supernova 1987A. Lumina supernovei a ajuns pe pamant abia in luna februarie a anului 1987, a persistat cateva luni si a fost vizibila cu ochiul liber doar din emisfera sudica. Fenomenul supernovelor se intampla o data la 300 de ani in galaxia noastra. Ultima supernova fusese observata in 1604 si studiata de Kepler.
Steaua care a dat nastere acestei supernove a fost descoperita de astronomul american de origine romana Nicolae Sanduleak si a primit numele sau. Nascut in Statele Unite din parinti romani, Nicolae (Nicholas) Sanduleak (1933-1990) a fost un astronom de marca, ce s-a ocupat de catalogarea stelelor din sudul Caii Lactee si de Norii lui Magellan. Steaua lui albastra si supernova careia i-a dat nastere continua sa contrarieze pe astronomi, caci se stia, pana la descoperirea lui Sanduleak, ca supernovele se nasc numai din stele rosii, iar steaua sa era albastra... Un asteroid descoperit in 1994 a capatat si el numele Sanduleak, in memoria marelui astronom.
Constantin Parvulescu (1890-1945) s-a nascut la Ploiesti si a fost profesor la universitatile din Cernauti, Bucuresti, Cluj si Timisoara, si director al Observatorului astronomic din Cluj (1941-1945). Un asteroid descoperit in 1936 de un astronom belgian a primit numele "Parvulesco", datorita contributiilor valoroase ale profesorului roman in domeniul galaxiilor, al stelelor binare si al norilor globulari, dar si in cinstea copiilor sai, Carina si Antares Parvulescu, amandoi specialisti in acelasi domeniu.
Parintele zborului cosmic: un sighisorean genial
Hermann Oberth (1894-1989) este considerat fondatorul astronauticii si inventatorul rachetei, alaturi de rusul Konstantin Tiolkovsky si americanul Robert Goddard, dar nu a colaborat niciodata cu ceilalti doi, cercetarile lor desfasurandu-se in paralel. S-a nascut la Sibiu, intr-o familie de intelectuali sasi si a crescut in Sighisoara. Tatal sau era un chirurg faimos, director al spitalului judetean din Sighisoara.
La nici 14 ani, elevul de liceu Oberth proiectase deja primul model de racheta, fascinat de cartile lui Jules Vernes "De la pamant la Luna" si "Calatorie in jurul lumii", pe care le stia aproape pe de rost. Teza de doctorat i-a fost respinsa in 1922, in Germania, pe motiv ca era prea utopica. Publicata cu fonduri private, dupa ce a fost respinsa de mai multe edituri, cartea sa "Racheta spre spatiile interplanetare" avea sa devina o lucrare de o importanta covarsitoare, chiar daca initial a starnit multe controverse. La varsta de 28 de ani, isi incheiase deja opera fundamentala a tehnicii rachetelor si a zborului cosmic. Oberth a refuzat sa sustina doctoratul cu alt subiect, afirmand ca poate sa devina un cercetator valoros si fara doctorat. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, s-a stabilit in Germania. S-a retras din lumea stiintei in 1968, dedicandu-se filosofiei. A murit in 1989, iar un an mai taziu, Academia Romana l-a ales membru post-mortem. Prima racheta de mari dimensiuni, A4, a fost construita urmand in mare masura ideile lui Oberth. Nu mai putin de 95 de inventii si recomandari ale savantului de origine romana se regasesc in constructia acestei rachete, cunoscuta ulterior sub numele de V2. Un asteroid descoperit in anul 1975 si un crater de pe Luna poarta numele "Oberth", in onoarea genialului inventator transilvanean.
Patru nume pentru eternitate
Grebenikov, Donici, Dragesco si Birlan sunt alti patru asteroizi cu nume de romani.
Eugeniu Grebenikov s-a nascut in Slobozia Mare, in 1932, dintr-o mama dobrogeanca si un tata moldovean. A urmat liceul la Cahul, iar studiile superioare le-a facut la Universitatea Lomonosov din Moscova. A ramas la Moscova definitiv. Pentru contributiile sale importante in domeniul mecanicii celeste, un asteroid descoperit in 1952 ii poarta numele.
Nicolae Donici (1875-1957) s-a nascut in Basarabia, la Dubasarii Vechi, si este considerat primul astrofizician roman. A efectuat cercetari astronomice in Spania, Rusia, Portugalia, Indonezia, Sua etc. A fost membru al Academiei Imperiale de Stiinte a Rusiei, membru de onoare al Academiei Romane si membru fondator al Uniunii Astronomice Internationale. A construit un observator astronomic privat si s-a preocupat, in special, de fizica solara, urmarind, in decursul vietii sale, sase eclipse totale de soare. Asteroidul 9494, descoperit in anul 1971, ii poarta numele.
Clujeanul Jean Dragesco este cunoscut ca biolog, dar si ca astronom amator. S-a nascut in 1920, iar in 1941 a parasit Romania si s-a stabilit in Franta. Lucrarile sale din domeniul fotografiei astronomice sunt bine cunoscute in intreaga lume. In anul 2000, la aniversarea a 80 de ani de viata, asteroidul cu numarul 12498, descoperit in 1998, a primit numele sau.
Cel mai tanar nume romanesc pe cer este cel al lui Mirel Birlan. S-a nascut intr-o comuna din Giurgiu, in 1963, a urmat liceul in Giurgiu si a absolvit Facultatea de fizica a Universitatii Bucuresti, in 1986. Dupa cativa ani de profesorat la liceul din Mizil, unde urmau sa il astepte, cum marturisea chiar el intr-un interviu, "rutina, ruina si rugina", caderea comunismului i-a deschis portile spre Institutul Astronomic al Academiei Romane. A obtinut un doctorat in fizica la Bucuresti, in 1998, si in paralel, un altul, in astronomie, la Paris. Acum este cercetator la Observatorul Paris-Meudon, iar un asteroid descoperit in 1981 de catre astronomul Ed Bowellat de la Observatorul Lowell, a fost numit "Birlan" de catre Uniunea Astronomica Internationala.
Praf de stele
13 nume romanesti pe bolta instelata. Poate nedrept de putine, daca ne gandim ca numai numarul asteroizilor identificati pana acum este mai mare de 150.000. Dar e adevarat ca si despre prezenta in cer a acestor 13 nume au auzit putini. Dintre acesti "stapani" de astre, doar patru au trait si si-au sfarsit viata in Romania: Mihai Eminescu, Spiru Haret, modestul profesor de liceu Daimaca si profesorul Parvulescu. Brancusi, Enescu, Elena Vacarescu, Jean Dragesco si Mirel Birlan au ales Franta, Grebenikov si Donici au trait in Uniunea Sovietica, Sanduleak in Sua, iar Oberth in Germania. Ca intr-un blestem, valorile romanesti s-au risipit mereu, desi uneori s-au implinit tocmai plecand de pe pamantul stramosesc.
Cat priveste numele de locuri, nu exista pe cer nici un nume romanesc, in vreme ce vecinii nostri cehi au aproape o suta de nume din tara lor. De asemenea, nici un corp ceresc nu a primit numele tarii noastre, in timp ce exista planete mici cu numele Hungary, Croatia, Bulgaria, Slovenia etc. Totusi, asteroizii Transylvania, Moldavia si Danubia completeaza "peisajul" romanesc stelar.
Se apropie vara, cu noptile ei grele de stele. Luminile oraselor acopera ca o cortina scena infinitului celest, lasandu-ne orbi in fata eternitatii. Dar la tara, sau sus la munte, cerul este liber si incredibil de instelat. Gandul se opreste-n loc in fata maretiei si spledorii adancurilor lumii. Caci asa a vrut Dumnezeu sa faca lumea: frumoasa. Atat de frumoasa, incat timpul sa se opreasca in loc si omul sa stie, pentru o clipa, ca sufletul sau este praf de stele, lumina, nemurire.