"Joc un rol de invidiat: cel de tata"
- N-am mai discutat de mult, draga Vlad Zamfirescu. Cam de la premiera ta la Teatrul Act, cu "Orasul", in care jucai alaturi de tatal tau, Florin Zamfirescu. Aveai pe atunci un plan romantic: sa reunesti clanul artistic al Zamfirestilor intr-un super-show de familie. Devenisesi producator independent si-ti permiteai sa visezi. Intre timp, familia s-a marit, a aparut si cel mai tanar vlastar Zamfirescu, Matei, fiul tau si al Mihaelei. Te-ai gandit ce rol va avea el in superspectacolul vostru?
- Deocamdata, Matei isi are rolul principal in casa. In spectacolul vietii, unde intram si iesim pe rand din scena... Si abia implineste trei luni! Pe 12 mai il botezam la aceeasi biserica unde am fost si eu botezat. Nu credeam ca voi fi atat de atent la devenirea unui copil. Dar sunt. Mi-a fost daruit cel mai asteptat si cel mai invidiat rol: cel de tata. Ce bucurie sa-l vedem zilnic pe Matei cum creste ca din apa. Asta si din cauza ca e hranit cu lapte adevarat, de la mama lui. O mama ascultatoare care a mancat sanatos si curat si a baut ceai de chimion si anason ca sa-i stimuleze lactatia. Daca ii privesti cum se bucura unul de celalalt, ce armonie desavarsita e intre ei, cum gangureste cel mic in bratele mamei, cum ne recunoaste si ne zambeste, iti vine sa-i si pictezi, sa le dedici un poem. Ceva mai pragmatic, eu ii filmez. Am facut sute de imagini, sunt o nebunie, va pot trimite si la redactie daca vreti, poate va inspira o rubrica de genul "Vedete in devenire". In rest, cand ies din rolul de tata, intru in cel de producator si, in curand, si regizor. Da, imi incerc norocul si in regie, in cadrul companiei mele teatrale "Catharsis". Nu iau painea nimanui din teatrele de stat. Pasul mi se pare firesc, sa trec de la actorie spre regie. Am descoperit un text minunat, "Cina cu prieteni", de un autor distins cu premiul Pullizer. Incep repetitiile cu o dubla distributie: una cu actori din Bucuresti, alta cu o echipa de la Ploiesti. Oricum, ambele distributii se vor "produce" alternativ in ambele teatre: ploiestenii vor juca si in Capitala, cei de aici vor fi prezenti si la teatrul "Toma Caragiu". Imi plac aceste conlucrari intre teatre de stat si companii particulare. Compania mea produce in prezent un spectacol dupa un superb text japonez - "Demonul rosu", avand-o ca protagonista pe Kana Hashimoto, colega mea de la "Bulandra", prietena buna inca din Institut. De la tatal ei, care are un restaurant in Bucuresti (acolo vom sarbatori botezul lui Matei), am invatat si eu sa pregatesc cateva specialitati nipone - ca faimosul sushi cu ton crud. Imi place sa gatesc, dar numai in ocazii rare. Revenind la teatru, m-am intors de curand de la Madrid, unde am jucat in "Triumful dragostei"; un rol mic, dar haios. Mare succes, ca si cel din turneul de anul trecut, din Columbia. M-a convins sa accept rolul regizorul Ducu Darie; el m-a condus spre o zona in care nu ma mai aventurasem: commedia del arte. Mi-a iesit bine si ii multumesc ca mi-a invins ezitarile. Tot un rol mic, dar interesant, am avut si in filmul lui Nae Caranfil, "Restul e tacere". Astept cu nerabdare premiera din toamna. Pana atunci, daca vara va fi caniculara, cum se anunta, Matei si mamica lui vor pleca la bunici, la Brasov, iar taticul ramane de planton acasa, in Bucuresti. "Avantaj, eu", s-ar zice...