Am citit cu strangere de inima cartea aceasta in care N. C. Munteanu face publice documentele ce-l privesc, aflate la Cnsas. Fiindca e vorba de un prieten ale carui calitati omenesti - bunatate, delicatete sufleteasca, altruism, umor, toleranta, sensibilitate artistica - nu-s pe toate drumurile. Apoi, pentru ca profesional, colegul nostru de la pagina a doua a fost si este un model de jurnalist de radio si presa scrisa. Vocea si semnatura lui iti retin intotdeauna atentia prin inteligenta, curaj, spirit critic, limpezime expresiva, iti dau de inteles si de gandit. De aceea, e dureros si revoltator sa afli ca viata acestui om atat de inzestrat a fost un calvar. Ca sub verva si sub semnul sperantei ce au devenit marca lui ("sa auzim numai de bine") se ascunde cu decenta un om caruia Securitatea i-a tropait cu bocanci murdari pe suflet, l-a torturat psihic pana in pragul depresiei grave. De cand s-au deschis arhivele Securitatii (mai bine zis, ceea ce a ales fosta politie politica sa transfere la Cnsas), au aparut mai multe volume in care persoane publice, in special scriitori, si-au reprodus si comentat dosarele de urmarire in care descoperisera cu stupoare delatiuni de la prieteni apropiati si colegi, unii cu buna reputatie postdecembrista. In opinia publica, dezvaluirea "colaboratorilor" Securitatii a luat o asemenea amploare, incat s-a acreditat ideea ca doar acestia sunt blamabili, nu institutia si regimul care i-au constrans, santajat prin securisti de cariera, instruiti si platiti sa mutileze constiinte prin "mijloace specifice". "Ultimii sapte ani de acasa" e o carte exemplara pentru hidosenia Institutiei si a regimului Ceausescu, fiindca pe numele lui N.C. Munteanu au fost scoase la iveala doua dosare: unul, foarte subtire, "de retea" si altul, gros, de urmarire. Intr-o convorbire de peste 80 de pagini cu Doina Jela, ce preceda in volum reproducerea celor doua dosare, jurnalistul ne da toate explicatiile necesare intelegerii documentelor despre asa-zisul informator cu nume de cod "Calin", transformat din 1977 in obiectivul "Vranceanu". Spun asa-zis informator, caci in primul dosar nu exista nici angajament, nici note informative semnate. Documentele sunt concepute si scrise de capitanul Tanase Costica, consatean si var de al doilea cu N.C. Munteanu, ajuns securist in Televiziune. Incepand din 1970, cand tanarul redactor la sectia de film Tv, trimis la un festival la Praga, planuieste sa fuga de acolo la Viena, dar nu-si poate realiza intentia si se intoarce, securistul Costica il ia in custodie pe varul rebel, dupa ce chiar tatal adoptiv al acestuia, singurul care ii cunostea intentia, se grabise sa informeze "organele". Socanta revelatie ca unchiul care il adoptase formal, pentru a-i face buletin de Bucuresti, este cel care il livrase Securitatii este justificata de N.C. prin frica: fost detinut politic la Canal, Constantin Munteanu era inspaimantat ca ar putea avea din nou de suferit. Deci, din 1970, timp de sapte ani, capitanul Tanase nu-l mai slabeste pe jurnalist, hartuindu-l, asistand la perchezitii si anchete sub arest, cerandu-i declaratii peste declaratii. Presiunile cresc mai ales dupa aderarea lui "Vrinceanu" la Miscarea Goma si trimiterea unei scrisori deschise lui Nicolae Ceausescu, in care ii spunea, cu un curaj nebunesc, adevarul despre cultul personalitatii, dictatura, incalcarea flagranta a drepturilor omului, lipsa oricarui dialog intre putere si popor. Informatorul "Calin", recrutat de securistul Tanase doar pentru "a-si face planul" la turnatori, e dezafectat dupa doar cateva luni fiindca refuza sa faca ce i se cere. Devenit obiectivul "Vrinceanu", e supravegheat permanent, atat de baietii cu ochi albastri, cat si de colegi de la revista "Cinema". Delatiunile acestor zelosi turnatori (usor de identificat pentru cine cunoaste componenta redactiei din 1977) sunt triste si gretoase in acelasi timp. Omului de caracter care e N.C. Munteanu ii e straina dorinta de razbunare, el nu ii deconspira, constient fiind ca majoritatea nu turnau chiar de bunavoie si ca vinovati sunt in primul rand sistemul si apoi cei prin intermediul carora se exercita teroarea. "Ultimii sapte ani de acasa" se incheie cu o lista a ofiterilor de securitate care s-au ocupat de "cazul Vrinceanu". Ar fi interesant de aflat cati dintre ei continua sa faca, la Sri, ceea ce stiu ei mai bine.
*
Publicatii
O revista dedicata valorilor uitate ale romanilor: Rost
In numarul sau pe luna aprilie, revista Rost il omagiaza pe unul dintre scriitorii romani pe nedrept aflat intr-un con de umbra, atat inainte, cat si dupa 89: Marcel Petrisor. Profesor prin formatie, scriitor din vocatie, fost detinut politic timp de 13 ani, fara sa fi facut politica propriu-zis, punte intre vechea si noua elita intelectuala, aceasta este schita de portret care se desprinde din grupajul de articole ce i-a fost dedicat cu prilejul implinirii a 77 de ani. Analiza creatiei de detentie a lui Marcel Petrisor este semnata de Razvan Codrescu, intr-o exegeza care subliniaza atat calitatile literare, cat si pe cele de document.
Din cuprinsul revistei, mai retin atentia in chip deosebit articolele: "O noua relatie stat-culte", de Radu Preda, "Gandirea sociala a Bisericii - reinventarea unei realitati", de Marcel Radut Seliste si sarja polemica a lui Mircea Platon - "Minciuni marxiste, tristeti conservatoare si viclenia istoriei".