Vi s-a intamplat, vreodata, sa priviti cu simpatie un liliac? Sa nu va fie frica, nici scarba, cand la lasarea serii apare brusc, in vazduh, pornind la vanatoare de muste sau de tantari? Sa nu va fie teama ca bizarul soarece zburator o sa vi se incalceasca in par, sugandu-va apoi, sangele? In ce ma priveste, sunt un prieten al liliecilor si as vrea sa va castig si dvs. bunavointa fata de ei
Imi aduc aminte de serile de vara, cand mergand la bunici, stateam afara, pana dupa ce se insera. De cum apareau liliecii, reactia copiilor cu care ne jucam se schimba: din veseli deveneau inspaimantati, fetele fugeau repede acasa sau isi strangeau cu grija buclele sub naframa, baietii mai mari incepeau sa zvarle cu pietre dupa ei, acuzandu-i in fel si chip, de tot felul de lucruri rele: ba ca sunt trimisi de vrajitoare, ba ca ar fi fost candva soareci, dar, pentru ca au intrat in altar si au mancat anafura, Dumnezeu i-a osandit sa le creasca aripi de piele, sa fie urati si sa zboare numai noaptea.
Ciudat, dar mie nu mi se pareau urati deloc liliecii, ba chiar muream de curiozitate sa vad unul mai de aproape, necrezand ca mi-ar face vreun rau. L-am rugat pe unchiul meu, preot, sa-mi dea voie sa ma sui in turla bisericii, acolo de unde vedeam ca ies lilieci in fiecare seara. Cunoscandu-mi interesul pentru tot felul de creaturi, a fost de acord. Intalnirea mea cu liliecii a fost una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am, legate de viata naturii. Cativa dintre ei erau de felul celor cu potcoava, atarnand cu capul in jos, inveliti in aripile lor ca intr-o mantie. Am reusit sa-l ating pe cel de pe cea mai joasa grinda. Nu a zburat, si-a itit capul din mantia de piele, s-a uitat cu ochii lui mici la mine, a miscat boticul in toate partile si s-a retras spre intuneric, mergand caraghios, cu capul in jos. Nu voi uita niciodata mutrita somnoroasa, uimita si deloc urata a primului liliac pe care l-am vazut de aproape. Mai mult ca sigur ca si eu eram primul copil pe care el il vedea de aproape, pentru prima oara in viata lui. Va dati seama cat de fericit am fost cand, acum cativa ani, am descoperit o colonie estivala, ce-i drept mica, de lilieci pitici, sub acoperisul casei mele? Dar entuziasmul meu n-a fost impartasit. Crezusem ca lucrurile s-au schimbat de atunci si ca, odata cu aparitia canalelor Tv educative, care prezinta reportaje din viata animalelor, perceptia oamenilor din Romania se va modifica. Din pacate, la o intalnire recenta cu elevii unei scoli din Hunedoara, majoritatea copiilor mi-au spus ca animalul de noapte pe care-l considera cel mai periculos si inspaimantator este... liliacul.
Am sa incerc acum sa va schimb un pic parerea despre lilieci care, chiar daca unora li se par uratei, sunt minunat construiti, si sa va fac sa intelegeti ce noroc avem ca putem imparti lumea cu asemenea fiinte.
"Mana" aripa
Liliecii sunt singurele mamifere adaptate la zbor activ. Adaptarea la acest tip de locomotie le-a permis sa cucereasca toate regiunile globului, cu exceptia celor foarte reci. Raspunsul la intrebarea "Cum zboara liliecii?" ne este dat chiar de denumirea stiintifica a ordinului din care fac parte: Chiroptera. Denumirea provine de la cuvintele grecesti Kheir, iros = mana si pteron = aripa, deci liliecii si-au transformat in cursul evolutiei mainile in aripi.Acest lucru a fost posibil prin alungirea degetelor si a antebratelor care devin suportul pielii membranoase elastice de pe laturile corpului. La nastere, aripile sunt mici, nefunctionale, atingand dimensiunile maxime doar in stadiul de subadult. Forma aripii si viteza de zbor sunt diferite la lilieci in functie de prada consumata si de adaposturile preferate. Atunci cand ne intrebam cum de liliecii, niste mamifere, pot zbura asa de bine, ar trebui sa ne gandim ca au 50 de milioane de ani de practica de zbor! Imaginile filmate si derulate lent arata ca oprirea din zbor este spectaculoasa, mai ales ca animalul ramane atarnat, ceea ce-l determina sa execute diverse rotiri ale corpului, balansari ale membrelor posterioare si semilipirea aripilor. Asta ar starni invidia celui mai bun pilot acrobat din lume! Dar nu doar aripile sunt ciudate la lilieci, ci si picioarele, care se pot roti cu 1800, caz unic in lumea mamiferelor. Liliecii prezinta si tendoane speciale la degetele picioarelor, care fac ca o data atarnati, sa nu se desprinda in timpul somnului. Tendoanele asigura ramanerea in aceasta pozitie chiar si dupa moartea liliacului.
Vad si cu urechile
Dar poate ca cea mai spectaculoasa insusire a liliecilor este ecolocatia. Aceasta presupune emiterea de ultrasunete si interpretarea ecoului lor, in vederea evitarii obstacolelor din cale sau pentru capturarea hranei. Inca din secolul al 18-lea, oamenii de stiinta si-au pus problema orientarii liliecilor, in conditiile intunericului absolut din pesteri. O serie de cercetatori au facut experimente crude, dar obisnuite in vremea lor, folosind lilieci orbiti sau fara timpane. S-a observat, atunci, ca cei orbi s-au orientat si au reusit sa evite obstacolele, in schimb, cei surzi au esuat. Dupa cum se vede, radarul a fost inventat cu mult inainte de aparitia omului, ca de altfel toate asa zisele mari descoperiri ale speciei noastre. "Radarul" liliecilor este atat de performant, incat poate sa detecteze si un fir de par atarnat in salile speciale de experimente. Va dati seama, deci, ca in nici un caz nu ar putea sa se incurce in parul dumneavoastra!
Hrana
Peste 70 % dintre speciile de lilieci, printre care si cei de la noi, sunt insectivore. Celelalte specii se hranesc cu vertebrate mici, fructe si nectar. Doar 3 specii, toate in America Centrala si de Sud, departe deci de Romania, se hranesc cu sange, fiind numiti si lilieci vampiri. Speciile insectivore ies la vanatoare noaptea, datorita faptului ca mai mult de 90% din fluturi si multe alte insecte zboara noaptea, si tot noaptea liliecii scapa de pradatori si de speciile concurente, in special de pasarile insectivore.
Spaima tantarilor
Toate speciile de lilieci traitoare la noi se hranesc cu artropode, cum sunt insectele, paianjenii etc. Intr-o noapte pot consuma hrana pana la o treime din propria greutate a corpului. Astfel, un liliac de apa mananca circa 60 de mii de tantari, iar un liliac comun, in jur de 9 mii de gandaci, din mai pana in octombrie. O colonie de 300 de lilieci comuni consuma intr-o vara 550 kg de insecte, cu preponderenta din paduri. Importanta liliecilor este si mai evidenta, cand in hrana lor sunt incluse si specii daunatoare. De exemplu, la o dezvoltare exploziva a cotarului, o specie de fluture care defoliaza paduri intregi, in caz de invazie, o colonie de 800 lilieci comuni consuma 55 000 de cotari adulti in fiecare noapte! Va dati seama de ajutorul pe care-l ofera silvicultorilor! Acest fapt arata cat de importanti sunt liliecii si cum ar trebui priviti. Fac acelasi lucru pe care randunicile il fac ziua, dar ca si in cazul broastelor, munca lor e desconsiderata pe motive... estetice.
Mame ideale
Nici n-ai crede ca aceste animale micute, considerate drept unele dintre mamiferele inferioare, sa aiba o relatie asa de afectuoasa intre mama si pui. Mamele nasc o singura data pe an si, in mod normal, au un singur pui. Cu stilul lor de viata, ar fi si greu sa aiba mai multi. Cat timp puii sunt mici si golasi, stau agatati de blana mamei, care-i plimba in zbor toata noaptea. Cand puii mai cresc, mamele dintr-o colonie de lilieci, care de obicei nasc in acelasi timp, grupeaza puii in gradinite lasate in grija unor femele care se sacrifica si rabda de foame in noaptea respectiva. Educatoarele se schimba de la noapte la noapte. Mamele, la intoarcerea de la vanatoare, isi recupereaza puii, cateodata dintre cateva mii, cu ajutorul auzului, recunoscandu-i dupa scancete. Au fost observate si cazuri in care unele mame alaptau pui straini flamanzi sau ale caror mame nu s-au mai intors niciodata... Acestia sunt "moroii", "soarecii care au mancat anafura", "vampirii", "uratii"! In schimb, oamenii care-si abandoneaza sau, si mai rau, isi omoara pruncii aflati in pantecele mamei, sunt fiinte cu "constiinta", care au atins culmile evolutiei! Dati-mi voie sa ma indoiesc.
Un loc in care seara si noaptea mai zboara lilieci este un loc in care habitatele si ciclurile naturale nu sunt compromise definitiv. Prezenta lor ar trebui sa ne bucure. Cu toate acestea, in special in Europa, liliecii au fost urati dintotdeauna. Asta, datorita modului lor de viata nocturn si a legarii imaginii lor de vrajitorie. Si in mitologia populara romana, liliecii sunt considerati moroi, sufletele copiilor morti si nebotezati. Dar poate ca cel mai rau a afectat imaginea liliecilor mitul modern al printului Dracula, vampirul Dracula prezentat cu colti de liliac... Un exemplu de a privi cu prietenie lumea vie il avem la asiatici. De exemplu, chinezii au acelasi cuvant pentru "liliac" si "noroc", iar liliacul este considerat una dintre "cele cinci fericiri". Japonezii obisnuiau sa incrusteze lilieci pe manerul sabiilor sau sa-i brodeze pe hainele de samurai, pentru a purta noroc. Si in Africa de vest, liliacul e sacru, considerat ca reprezentarea naturala a sufletului care zboara liber atunci cand omul doarme.
Protectia liliecilor
Casa liliecilor (locul de nastere, de hibernare si de imperechere) e situata in pesteri, in scorburile arborilor batrani, in poduri de biserica, constructii vechi sau mai noi, cum ar fi in cavitatile podurilor de peste rauri. In tarile cu adevarat civilizate, oamenii, in special cei care locuiesc la marginea oraselor sau la tara, amplaseaza adaposturi din lemn pentru lilieci, in special acolo unde cele naturale lipsesc. Datorita ajutorului pe care ni-l dau, direct - prin consumul insectelor si indirect - pentru ca nu mai trebuie sa folosim insecticide, dar si datorita faptului ca au devenit foarte rari, toate speciile de lilieci din Romania sunt strict protejate. Omorarea, deranjarea coloniilor, distrugerea adaposturilor lor constituie contraventii conform legilor in vigoare.
Toti putem sa ajutam liliecii si prin ei sa mentinem un mediu curat. Cum? Cat se poate de simplu: in primul rand, prin schimbarea perceptiei asupra acestor minunate animale, dar si prin ocrotirea arborilor batrani cu scorburi - adaposturi ideale pentru liliecii din paduri, printr-o atitudine civilizata in pesteri, prin protejarea coloniilor care se adapostesc in poduri de case, biserici, cladiri vechi. Europa de vest face eforturi materiale deosebite pentru a ocroti liliecii sau a-i determina sa se reintoarca de unde au fost starpiti si alungati. Sper ca in Romania sa nu ajungem niciodata in situatia asta. Va trebui sa luptam impotriva tantarilor si moliilor cu tone de pesticide, care ne vor otravi in primul rand pe noi.
Celor care vor sa aiba o curte in care sa se bucure de tihna serilor de vara, nederanjati de sacaitorii tantari, si care vor sa aiba recolte bogate, fara chimicale, le propun sa amplaseze pe unul dintre peretii mai adapostiti ai casei, un adapost pentru lilieci sau, in cazul in care au o colonie in pod, sa o protejeze.
Din fericire, si la noi in tara exista o organizatie formata din profesionisti care-si dedica viata acestor animale. Pentru sfaturi despre cum sa va construiti un astfel de adapost sau cum sa faceti mai mult pentru protejarea acestor animale minunate puteti sa va adresati Asociatiei pentru Protectia Liliecilor din Romania, Satu Mare, str. Ion Budai Deleanu Nr.2, batprotection @datec.ro, http://www.datec.ro/batprotection
P.S. Nu pot sa uit fascinatia cu care eu si fratele meu vizitam in copilarie temnita Castelului Corvinilor din Hunedoara. Era un miros special acolo, intuneric bezna si se auzeau foieli de lilieci. Din pacate, cu catva timp in urma, un prieten, muzeograf la castel, mi-a aratat cu mandrie sala renovata si luminata. Acum, fiecare turist poate sa vada conditiile in care bietii ocnasi isi petreceau ultimii ani ai vietii. Cu toate ca arata "bine" reinnoita, eu am plecat cu un gust amar de acolo. Castelul, chiar renovat, mi-a parut mai putin frumos, mai putin misterios si, cu siguranta mai sarac, fara lilieci. Am fost trist, mai ales din cauza ca Sylvia, fetita mea, va trebui sa se intalneasca cu liliecii in alta parte...
Calin Hodor,
biolog, Administratia Parcului National Retezat
In lume sunt peste 1100 specii de lilieci.
In Europa sunt 31.
In Romania 30.
70 % dintre lilieci sunt insectivori.
Cea mai veche fosila de lilieci are o vechime de peste 50 milioane de ani.
Cel mai mic liliac traieste in Filipine si cantareste doar 1,5 grame, cel mai mare este un liliac frugivor din Australia - 1,5 kg.
Cea mai mare colonie se gaseste intr-o pestera din Texas - 20 milioane de exemplare. Tot in Texas, in Austin, sub un pod traieste cea mai mare colonie urbana - 750000 exemplare.
Ecolocatia
Ecolocatia le permite unor animale sa vaneze in intuneric deplin, emitand sunete inalte. Daca un alt animal se afla in apropiere, sunetele se lovesc de corpul lui si se intorc, vanatorul putand localiza prada. Ecourile se lovesc si de alte obiecte, ajutandu-l pe liliac sa-si faca o imagine a imprejurimilor. Liliecii insectivori sunt experti in folosirea ecolocatiei, alaturi de delfini, unele balene si chitcani.