Apocalipsa dupa Paste

Redactia
Mediile occidentale se arata, in ultima vreme, tot mai preocupate de ce se intampla in Romania.

Recent, cotidianul austriac "Der Standard" a scris ca aderarea la Ue nu a rezolvat "vechile dureri", coruptia si imbogatirea elitelor politice. Acestea, dependente de oligarhia economica, sunt tentate in primul rand de acumularea averilor, ritmul reformelor contand mai putin. Incercarile de limitare a coruptiei au fost mereu blocate, ultimul exemplu fiind mutilarea initiativei legislative privind Agentia Nationala de Integritate (Ani) si debarcarea ministrului initiator, Monica Macovei. Debarcare justificata, desigur, prin eliminarea Pd-ului de la guvernare, in urma ruperii de catre Pnl a Aliantei Da. Noul guvern, validat rapid de Parlament, cu sprijinul "opozitiei" Psd-iste, are in componenta oameni "siguri", ce vor aduce linistea pentru oligarhie si clientii ei din clasa politica. Afacerile vor merge mai departe, chiar daca Ue - in care am fost admisi aproape in virtutea inertiei - va stramba din nas cand va fi vorba de Romania si de fondurile destinate dezvoltarii ei. Deja, agentia "Standard and Poors" ne-a redus ratingul de tara, alarmandu-i pe posibilii investitori straini.
Multi analisti sustin ca reactiile mediilor si institutiilor europene se datoreaza crizei politice artificiale create de presedintele Basescu si putinii lui sustinatori. In loc sa-si vada de treaba la Cotroceni si sa lase guvernul sa "administreze", d-l Basescu a ales calea confruntarii cu clasa politica si interesele ei. Presedintele nu a tinut seama de faptul ca, dupa ce s-au "sacrificat" in opozitie, conducatorii partidelor impuse de el la putere au nevoie, nu-i asa?, sa se bucure si ei de deliciile guvernarii. D-l Basescu a vrut in fapt sa se termine cu farsa alternantei democratice la putere, cu "rotativa" ce asigura satisfacerea intereselor tuturor politicienilor, indiferent de culoare sau pozitie. "Sistemul ticalosit" inseamna tocmai o falsa democratie, o impartire de "roluri" intre membrii aceleiasi grupari pentru a crea impresia de diversitate doctrinara si programatica, de lupta ideologica. Singurele partide in care se schitase o opozitie reala la "sistem" au fost - sau sunt - impinse spre disparitie, pentru a asigura triumful "clasei", alcatuita din fostii nomenclaturisti "de viitor" ai comunismului. Pntcd-ul a intrat in moarte clinica dupa disparitia lui Corneliu Coposu si a generatiei lui, Psdr-ul a fost inghitit de Pdsr-ul d-lui Iliescu (transformat, dupa "schema" comunista din 1948, in Psd), iar Pnl-ul este pe cale sa devina o anexa a aceluiasi Psd, dupa ce a fost epurat de sustinatorii veritabili ai identitatii sale doctrinare. Despre trecerea Pnl-ului la o coabitare de facto cu Psd-ul, votantii sai n-au fost consultati. D-l Tariceanu si grupul sau au confirmat, inca odata, ca politicienilor romani le pasa foarte putin de cetatenii care-i voteaza.
D-l Basescu, cu exceptia primarilor, singurul politician ales prin vot direct, a incercat sa demonstreze ca este chiar cu adevarat interesat de indeplinirea mandatului cu care electoratul l-a delegat. Constitutional, mijloacele lui au fost extrem de limitate si, de multe ori, "jocul" sau s-a desfasurat la limitele legii fundamentale. Incercarea de a bloca guvernul (impus de el, dar constitutional imposibil de controlat de el) de la preluarea "obiceiurilor" institutionalizate de Psd, de protejare a intereselor oligarhiei, s-a soldat cu demascarea brutala a solidaritatii transpartinice a clasei politice. Pnl-ul s-a "deschis" catre Psd, Pc, Prm, cu sprijinul interesat al Udmr-ului. Chiar si Pd-ul, partidul din care provine presedintele, a ezitat. D-l Basescu a facut, in fata clasei (sau, mai bine zis, castei) politice trei greseli grave: a condamnat comunismul (dezvaluind legaturile "actualilor" cu trecutul), a fortat independenta justitiei (ce trebuia sa functioneze in continuare selectiv), si a lasat organismele anticoruptie sa ajunga, in sfarsit, chiar la "pestii cei mari", la rechini. Or, pe plaiurile mioritice, grozava lupta impotriva coruptiei s-a limitat intotdeauna la "pestisori". Daca ar fi acceptat, precum Emil Constantinescu, sa fie "infrant de Securitate" (adica sa respecte strict regulile "sistemului" impus de aceasta si de fostii conducatori Utc-isti), ar fi stat linistit la Cotroceni si, probabil, s-ar fi indreptat triumfal spre al doilea mandat. Asa, d-l presedinte s-a ales cu declansarea procedurii de suspendare, sustinuta entuziast de aproape toata clasa politica. Cei mai activi membri ai ei au fost, desigur, cei desemnati de Cnsas drept "colaboratori" ai Securitatii.
Curtea Constitutionala a avizat negativ aceasta propunere. Dar votul ei este numai consultativ, parlamentarii noii majoritati (Pnl, Psd, Prm, Pc si - cu reticente - Udmr) fiind decisi s-o puna in practica. In loc sa se plieze si "sa mearga la Canossa" (sa ceara iertare "sistemului"), presedintele-jucator a mers mai departe pe confruntare. La Sibiu, de Pasti, el a declarat ca nu va exista nici o "impacare" cu cei ce perpetueaza "naravurile tranzitiei". Cei ce s-au asezat solidar pe grumajii tarii "trebuie schimbati". Parlamentul este aproape obligat sa voteze suspendarea. Sa-l instaleze, pentru treizeci de zile, cat va dura pana la referendumul care poate sa o valideze sau s-o respinga, pe Nicolae Vacaroiu la Cotroceni. Si sa lucreze la turatie maxima pentru a-i oferi acestuia spre promulgare legi care sa faca imposibila orice incercare de a mai ataca "sistemul". Daca d-l Basescu va fi reconfirmat - prin votul popular - ca presedinte, va gasi "ticalosia" atat de puternica, incat "decesul lui public" va fi asigurat. "Baietii" vor avea grija sa-i ia puterea din Csat (prin limitarea controlului asupra "serviciilor"), tot asa cum i-au limitat accesul la politica externa (unde "eternul si fascinantul" Ion Iliescu va juca un rol major).
Ce va urma? Un guvern bazat pe "monstruoasa coalitie" (Pnl-Psd-Pc-Prm si Udmr) va reglementa in favoarea oligarhiei evolutia economiei romanesti si gestiunea fondurilor europene. Administratia, inclusiv cea locala (in care primarii Pd-isti si Pld-isti vor fi privati de alocatiile bugetare), va fi parazitata clientelar. Mediile vor fi supuse in totalitate "grupurilor de interes" ce le vor cumpara. Cetatenii saraci (in numar tot mai mare) vor fi obligati sa migreze masiv, ca mana de lucru ieftina, spre Occident. Potentatii vor controla totul sub masca unei democratii de vitrina, in care "rotativa" va functiona netulburat si continuu.
Dumnezeu sa apere Romania!