Albert Piroska este gazda de turism rural si bucatareasa vestita in satul Izvorul Muresului din judetul Harghita. Este gospodina maghiara tipica: rosie in obraji, blonda cu ochi albastri, plinuta, mereu zambitoare, vorbareata si, mai presus de toate, o gospodina perfecta. Cand iti pregateste o ciorba de vacuta sau un gulas de pui cu mamaliguta, ori poate un pastrav rostogolit in mujdei pastos, crezi ca raiul e-acolo, langa cuptorul stravechi, asezat langa sura din curtea casei. In tot ce gateste, Piroska nu pune doar talent si retete mostenite pe linie de familie, ci si o portie mare de suflet. Placinte cu soare. Asa isi cucereste turistii si tot asa l-a cucerit si pe sotul ei, pompierul Arpad, intr-o zi de primavara senina.
Originara din satul Chilieni, tanara bucatareasa in anii 80, Piroska a pasit in viata fara complexe: invatase meseria intr-un liceu din Gheorghieni si vorbea romana la fel de bine precum maghiara. Pe atunci, scoala functiona normal, cu copii maghiari si romani laolalta, care cresteau impreuna, imprietenindu-se si respectandu-se reciproc, "furandu-si" unii altora limba materna. Nascut si crescut in Izvorul Muresului, sotul Piroskai, Albert Arpad, este si el o "victima a deznationalizarii romanesti" (cum ar spune unii), deoarece a comis "pacatul" de a invata fara nici un efort, in clasa, in sat, la bal si in curtea scolii, limba vecinilor de peste gardul casei.
"De cine sa ne separam: de prietenii maghiari
sau de prietenii romani?"
Piroska si Arpad, impreuna cu copiii lor, Iulia, Lotzi si Bolanj, sunt o familie tipica de maghiari din Ardeal, care isi duc viata departe de lumea dezlantuita a politicii, si pentru care - nici sondajele, nici referendumurile, nici teoriile separatiste ale "capetelor aprinse" nu valoreaza mai mult decat un fapt divers. "De cine sa ne separam?", intreaba Arpad. "De prietenii maghiari sau de prietenii romani? Nu am timp sa ma gandesc la politica, la proiecte care nu ma privesc. Am auzit despre referendumurile recente, dar la noi in sat nu s-a tinut asa ceva; probabil, avem politicieni cumpatati, oameni care au luat bine pulsul comunitatii. La noi, nu stiu pe cineva, roman sau maghiar, sa fie suparat pe altcineva, sau sa fi avut conflicte intre ei, din cauza etniei. Traim bine, oamenii sar la ajutor, sunt veseli, se vede ca respira cel mai bun aer din Europa. Asa ne-au spus niste domni straini, ca aici respiram o combinatie miraculoasa de ozon si oxigen. Asta ne face mai pasnici, mai toleranti unii cu altii, mai vrednici in gospodarie. Si de aceea, sunt tot mai multi bucurestenii care-si construiesc cabane si vile de vacanta aici".
Oamenii din Izvorul Muresului se imbolnavesc destul de rar. Cand a avut, totusi, o problema cu tiroida, Piroska a ajuns la spital la Targu Mures. Medicii au luat-o din scurt: "Cum veniti dumneavoastra cu problema asta la noi, cand noi ne trimitem pacientii sa se vindece la Izvorul Muresului, sa respire macar doua saptamani aerul-medicament de acolo?". De 25 de ani, de cand si-a unit destinul cu al lui Arpad, sanatatea blondei cu ochi albastri n-a avut nevoie de reparatii. O fi fost aerul, dragostea, copiii, casa noua, slujbele bune, atmosfera normala din sat sau poate fericirea lucrurilor mici, bucuriile simple si prieteniile durabile. Zece dintre colegele Piroskai, angajatele fostului Complex turistic de la Izvorul Muresului, s-au stabilit in Izvor, casatorindu-se cu localnici, desi erau venite din alte parti. Unguroaice cu romani, romance cu maghiari, stricand "puritatea etnica" atat de scumpa in sferele politice. Asa s-a ajuns ca in Izvorul Muresului sa locuiasca jumatate maghiari, jumatate romani, dand peste cap orice proiect autonomist, orice teorie de cabinet. Vecin cu vecin, sogor cu sogor, roman cu maghiar, s-au imprietenit, s-au cununat unii pe altii, si-au botezat copiii unii altora. "Directorul meu, Hida Gavril", spune Arpad, "il are nas de cununie pe ungurul Szabo Sandor, chiar daca Hida e ortodox, iar Szabo e catolic. Un alt director de la Statiune, Chindea Gavril, l-a botezat pe fiul secuiului Boritz Imre. Sotii Kozma Imre si Piroska au cununat, la randul lor, o pereche de tineri romani. Si mai sunt si altii, mai ales dintre tinerii care, impotriva oricaror prejudecati, par a se apropia mai mult unii de altii decat adultii, mai ales de cand se vorbeste despre Uniunea Europeana".
Unde sunt romantele de-altadata?
La varsta lor, de 40 si ceva de ani, Piroska si Arpad sunt nostalgici. Le merge bine, sunt sanatosi, copiii le sunt ascultatori si cuminti, dar parca vremurile sunt mai dure ca altadata, oamenii nu mai stiu sa se bucure impreuna, au uitat de petreceri si de serbari. Lui Piroska ii e dor de prietenele pe care nu mai are timp sa le vada, de romantele pe care le cantau impreuna cand se intalneau. Pentru Arpad, de nepretuit sunt nuntile si balurile de odinioara. "In fata casii, am intins un cort mare", isi aminteste el de propria nunta. "Am montat o scena pentru lautari si am intins mesele ornate cu cetina de brad si muscate, cu stergare si covoare agatate de jur imprejur. Petrecerea tinea trei zile, atat la noi, cat si la romani. Ne distram de multe ori cu aceiasi lautari, si romanii, si maghiarii, fiindca aia ce purtau arcusul cunosteau toate cantecele. La romani, se fura mireasa. Si la noi se fura mireasa, dar uneori i se fura numai un pantof sau buchetul de flori. Era o diferenta intre chematul la nunta: la romani, umblau feciorii calari, cu plosti cu palinca in mana; la noi, cavalerii mirilor umblau pe jos, din poarta-n poarta, fara bautura, doar cu un toiag incins cu flori si stergare. Cand ieseam de la biserica, dupa cununie, ni se lega drumul cu funii groase, n-aveam pe unde trece spre casa. Atunci, nasii, pregatiti din timp, scoteau sticlele cu palinca si tavile cu prajituri si-i omeneau pe feciorii care nu fusesera invitati la nunta si care, cand se induplecau, ne lasau calea libera. La miezul noptii, apareau (si mai apar inca) mascatii: grupuri de tineri cu masti care dansau fetele si mireasa si plecau numai dupa ce primeau daruri. Astazi, aproape toate acestea au disparut. Mare pacat, se pierde traditia, si cea romaneasca, si cea ungureasca. Avem cu totii, unguri si romani, un dusman comun: televiziunea si Internetul".
Pensiunea "Ghiocelul" ("Hovirag")
Este o casa taraneasca modernizata pe dinauntru, dar lasata pe dinafara asa cum au construit-o parintii lui Arpad. Are bai, camere spatioase, incalzire centrala, bucatarie cu toate dotarile. Dar mai presus de toate, are multa intimitate si multe flori. Curtea este larga, iar sura copilariei lui Arpad te invita parca s-o descoperi, sa te imbeti de mirosul lemnului vechi. In jurul casei sunt brazi si arbusti, trandafiri si tufe de lamaita. Nu este un spatiu luxos, ci unul linistit si fermecator, ca la mama acasa, unde incap bine 7-8 turisti, poate chiar zece. Daca va duce dorul la Izvorul Muresului, intrebati de "Casa Piroska", asa o stie lumea, se afla pe prima strada pe dreapta, inainte de a intra in sat, venind de la Miercurea Ciuc. Iar dupa ce veti ajunge, dupa ce Piroska o sa va unga la suflet cu zambetul ei precum soarele luminos si cu ochii mult mai albastri ca cerul, dupa ce veti intra in odaile la fel de curate ca un pahar de cristal, dupa ce veti bea primul paharel de palinca inainte ca focul sa duduie in cuptorul de lut din ograda, cereti-i gazdei tot ce va trece prin cap: ciorba taraneasca sau supa cu taietei, gulas cu carne de miel sau de vaca, papricas cu ciuperci sau varza "cladita" ungureste, clatite, prajituri sau gogosi. Orice veti cere, veti nimeri. Orice mancare oricat de sofisticata culeasa din retetar. Dar inainte de toate cereti-i Piroskai... "placinte cu soare". O sa vi le serveasca fierbinti, la tava, insotite de ospitalitatea ei fara margini si de-un suras sincer si bucuros, fara diferente minoritare.
Pentru drumetiile si excursiile programate la Izvorul Muresului sau la Izvorul Oltului, la Lacul Rosu, Cheile Bicaz, Sovata, Praid sau Corund, Lotzi, mijlociul familiei, v-ar putea fi cel mai bun ghid. Frumos si binecrescut din cale afara, tot el pune caii la trasura si va duce pana la Baile Harghita, la Piatra Singuratica sau la Pestera Sugau. Unic ca frumusete, judetul Harghita este o zona mai putin cunoscuta a tarii, foarte frecventata de turisti din Ungaria, dar aproape deloc de romani. Depasiti-va inhibitiile provocate de atatatorii politici. Ungurii din Harghita sunt ca Piroska si ca Arpad. Oameni normali.
Pensiunea "Ghiocelul: tel: 0744/312.700 sau 0743/078.893. Pe site-ul www.erdelyikulcsoshazak.hu le puteti "vizita" pensiunea.