- Este firesc ca, in situatia in care parlamentul a impus un guvern pe care nici un jurnalist nu l-a putut lauda si pe care societatea civila il contesta cu argumente, sa ne intrebam cu totii: "Ce face presedintele?", mai ales ca Traian Basescu s-a declarat un presedinte-jucator si nu s-a sfiit sa-si spuna parerea despre chestiunile arzatoare ale cetatii. Nu a ezitat s-o faca nici in privinta noului guvern Tariceanu, in discursul tinut miercuri seara. Spre deosebire de alte prilejuri, presedintele si-a citit discursul in loc sa vorbeasca liber, ceea ce i-a diminuat impactul. Criticile insa nu au fost mai putin virulente. Noul guvern a fost asemuit unui consiliu de administratie si definit ca ilegitim, fara sustinere politica. Presedintele ar fi putut sa adauge ca a avertizat tot timpul asupra implicarii tot mai intense a grupurilor de interese in actul de guvernare si ca noul guvern arata ca o harta a grupurilor de interese din Pnl si Udmr, caci organizatia "culturala" nu este deloc straina de lumea afacerilor.
Si totusi, chiar si dupa acest discurs transant, simtim ca lipseste ceva: presedintele a vorbit si a spus lucrurilor pe nume, dar nu a facut nimic pentru a schimba situatia. Or, daca situatia este intr-adevar nociva, nu era cazul ca ea sa fie schimbata? De ce nu intreprinde nimic seful statului si ne lasa sa fim guvernati de oamenii lui Fenechiu, Patriciu si Verestoy? Raspunsul este foarte simplu: presedintele nu face decat ceea ce-i permite Constitutia, iar Constitutia nu-i permite mai mult. Emil Constantinescu a avut aceeasi problema, iar Ion Iliescu a fost un presedinte puternic, pentru ca a fost sprijinit de o retea informala de influenta care se baza pe Serviciile de informatii vechi si noi si pe o solida sustinere politica in Psd, iar Psd controla parlamentul. De fapt, Ion Iliescu insusi controla "sistemul". Si stilul sau era diferit: nu vorbea in public despre marile probleme ale sistemului ticalosit; doar din cand in cand, atunci cand trebuia pus la punct un premier sau altul, critica eventual coruptia si "capitalismul de cumetrie" in termeni generali, fara exemple concrete. Se pare ca, in ciuda acuzatiilor formulate de detractorii sai, lui Traian Basescu ii lipseste aceasta retea informala de sustinere. Nu se stie prea bine daca Serviciile il sustin 100%, iar in ce priveste forta politica pe care s-ar putea baza - Pd si Pld - este insuficienta. Inlocuirea Monicai Macovei cu pionul clanului iesean Fenechiu ii va bloca, probabil, si accesul la Parchet.
In concluzie, Traian Basescu se afla intr-o situatie aproape fara iesire: nu numai ca nu controleaza sistemul, dar s-a si situat pe o pozitie "anti-sistem". Indiferent ce a facut inainte de a ajunge la Cotroceni (caci si el provine din sistem), tot discursul politic prezidential a fost consecvent indreptat impotriva grupurilor de interese politico-economice care conduc Romania. Este greu sa castigi acest razboi, cand ai atat de putine trupe. In aceste conditii, lui Traian Basescu nu-i ramane decat sa se bazeze pe sustinerea populara de care inca mai dispune, iar pentru aceasta, principala sa arma este cuvantul. Deocamdata, poate folosi canalele de televiziune pentru a-si transmite mesajul, pentru ca este seful statului. Si asa insa este in dezavantaj, pentru ca televiziunile private se afla in proprietatea adversarilor sai politici. Fiecare fraza din discursul prezidential este tocata si bagatelizata de politicienii invitati in studio si de analistii platiti de patronii trusturilor de presa. In fata acestui asalt, cei cativa comentatori care s-ar incumeta sa fie de acord cu presedintele se simt tot timpul timorati, iar vocile lor se aud destul de timid.
Ce se va intampla insa daca Parlamentul va vota suspendarea presedintelui? Timp de treizeci de zile, cat va dura campania pentru referendum, vocea lui risca sa nu fie auzita, daca patronii de televiziuni vor decide astfel sau, daca totusi se va auzi ceva, mesajul risca sa fie distorsionat. Adversarii politici ai presedintelui au inteles mai bine decat el puterea televiziunilor si chiar a Internetului: nu-i indemna liderul studentilor liberali pe colegii sai sa invadeze forumurile cu mesaje anti-Basescu si pro-Tariceanu? Din cate se pare, tabara presedintelui nu dispune de asemenea retele logistice. Oamenii sai nici macar nu i-au organizat un forum pe Internet, in care sa poata comunica direct cu populatia, asa cum organizeaza periodic echipele lui Vladimir Putin sau Tony Blair si cum facea Bill Clinton. Daca Traian Basescu a pierdut un meci, atunci acest lucru s-a datorat incapacitatii sale de a intelege puterea mass-media si neglijentei cu care a tratat acest domeniu. In lipsa unei strategii consistente si inteligente de comunicare prin toate mijloacele, presedintele a actionat dupa instinct, intervenind in dezbaterile televizate doar atunci cand i s-a parut ca este cazul. Aceste interventii sunt desigur foarte putin prezidentiale, dar au darul de a contracara corul de detractori. Daca analizam obiectiv, vom vedea ca ele au reusit sa influenteze agenda mass-media. Astfel, insistenta presedintelui asupra afacerilor cu energie, perfectate de "baietii destepti", a avut drept consecinta investigarea acestor afaceri de catre presa si dezvaluirea unei caracatite politico-economice de dimensiuni inimaginabile. Desigur, nu s-a facut nimic pentru demontarea ei, dar mesajul a fost transmis, in ciuda bruiajului fortelor adverse.
Putem spune asadar ca Traian Basescu incearca sa castige razboiul cu o clasa politica in majoritate ostila, cu televiziuni si ziare private si cu "sistemul ticalosit", aproape exclusiv cu ajutorul cuvantului. Pariul este imens si greu, dar nu imposibil.