Brancusi, comemorat la Paris de gorjeni

Valentin Iacob
Expozitie de Pasti la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti. Fascinanta lume a iconarilor.

Fascinanta lume a iconarilor

La inceputul Saptamanii Mari, in holul Palatului Sutu din Capitala, 15 dintre cei mai buni iconari bucuresteni s-au strans ca sa praznuiasca Pastele printr-o frumoasa si emotionanta expozitie de icoane. Praznicare, crucifixe, mici troite, iconostase, miniaturi, Judecati de Apoi, icoane pictate pe lemn, pe sticla, ba chiar si pe pietre semipretioase - toate inconjoara bland si linistitor holul palatului, cu culorile lor bogate, cu siluetele sfintilor si ingerilor. Expozitia se numeste "Lumina Invierii" si este fericit intregita si de cateva cosuri cu oua incondeiate si oua cu margele, ce-si scanteiaza culorile pe sub icoane. Ouale sunt facute de doi mesteri bucovineni. Intre ele, si niste uriase oua de strut, la fel de firesc si frumos pictate ca si cele de pe aici - incat stai si te miri, din aproape in aproape: daca mesterii nostri ar putea incondeia tot globul pamantesc, probabil ca ar face-o!...
Cum zilele acestea am tot umblat prin galerii cautand iconari adevarati, am putut sa ma familiarizez putin cu lumea lor aparte. Mai intai, ceea ce frapeaza la toti cei 15 mesteri de la Palatul Sutu - e tineretea lor. Dintre ei, doar patru au peste 40 de ani. Cea mai tanara, o iconareasa, Dana Chivu, are 24 de ani. Si mai toti au povesti interesante. Marian Manole are 30 de ani, a terminat Teologia si a pictat deja 14 biserici. Ba a fost si la muntele Athos, unde a stat trei luni, si-acum isi lucreaza icoanele pe lemn, dupa tehnica de la 1400 a lui Teofan Grecul - ca la Sfantul Munte. La fel ca Marian Manole, toti iconarii de aici lucreaza dupa canoanele cele vechi. Liderul grupului, Valeriu Stoica, le foloseste pentru a face troite mici, din bucati de copac - sculptura urmand forma arborelui, pana cand din el rasare o cruce! Troitele sunt din esente rare: nuc, larice, ienupar de Virginia; obtinute greu, caci lemnul e si el un secret al iconarilor.
Cat despre iconarese, Gabriela Radu lucreaza si ea cu tehnicile vechi, din Erminie, numai ca picteaza cu zemuri de culoare, direct pe lemn, incat icoanele ei par foarte vechi. In schimb, Mihaela Badescu, a gasit o formula cu totul aparte: isi picteaza sfintii pe pietre semipretioase - agate, ametiste, cuarturi roz, cristale de stanca -, fiecare cu icoana lui, lucrata in tempera cu ou, toate se insira mirifice, sub o vitrina de sticla.
Treptat, tot stand vorba cu pictorii acestia - prietenosi, volubili, dar si sfiosi - si admirandu-le bijuteriile cu menire curata si sfanta pe care ei le fac, am inteles ca fiecare, in felul lui, nu poate lucra fara drumul acela al postului si al ascezei, de care are nevoie oricare mester iconar. Pentru ca, asa cum imi spunea unul dintre ei, "Ceea ce il indeamna pe un iconar sa picteze este jumatatea din el care e mai aproape de Dumnezeu". Poate ca de aceea, unul dintre ei, Radu Dinca, a pictat aici o "Fereastra catre Cer", catre Rai. Si cum expozitia e deschisa in toata Saptamana Luminata, va invit si pe dumneavoastra s-o vizitati si sa va primeniti sufleteste.


*

Eveniment

Brancusi, comemorat la Paris de gorjeni

Pomenire romaneasca in Montparnasse

Aproape o suta de gorjeni au luat, la jumatatea lunii martie, drumul Parisului, pentru a se ruga si a imparti un colac de pomana, dupa datina, la mormantul lui Constantin Brancusi din Montparnasse. Intre ei, jurnalisti, studenti si profesori, critici de arta, specialisti in opera marelui sculptor, ierarhi ai Bisericii ortodoxe. Prima slujba de pomenire s-a tinut la cimitir, in prezenta romanilor veniti din tara, dar si a unor conationali din capitala Frantei. Au oficiat un sobor de preoti in frunte cu mitropolitii Teofan al Olteniei si Iosif al Europei Occidentale si Meridionale. Comemorand o jumatate de secol de la trecerea in eternitate a celui care a schimbat cursul artei moderne, grupurile de gorjeni au luat parte si la slujba de pomenire de la cea mai veche biserica romaneasca din Paris, "Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil", unde pastor de suflete este preacucernicul paroh Constantin Tarziu. Dupa slujba, doamnele din comitetul bisericesc au intins mesele chiar in fata bisericii, uimindu-i pe trecatori cu cel mai original parastas vazut vreodata prin partea locului. In zilele urmatoare, romanii din Gorj n-au pierdut ocazia de a vizita tot ce aminteste de Brancusi, si in primul rand, Atelierul reconstituit de autoritatile franceze, dupa originalul demolat in anii 70. O particularitate unica a acestui faimos Atelier, vizitat zilnic de mii de turisti din intreaga lume, este faptul ca poate fi vizitat numai la lumina naturala, astfel ca exponatele originale (scule si ustensile, dalti, ciocane, ferastraie si scripeti, patul artistului, nu mai mare decat al lui Napoleon Bonaparte, opere neterminate etc.) sa nu fie afectate de lumina artificiala. La 50 de ani de la primii sai "pasi pe nisipul Eternitatii", Brancusi este mai popular in Franta decat Auguste Rodin. Nu intamplator, unul dintre exegetii sai, marele critic american James Farrel, scria in 1965: "Langa Shakespeare si Beethoven se mai afla un Dumnezeu: romanul Constantin Brancusi".

Stefan Staiculescu