Traditii populare
Sarbatoarea Floriilor, pe care o celebram cu o saptamana inainte de Pasti, isi are sorgintea in vechea sarbatoare precrestina "Floralia", dedicata zeitei romane a florilor si a primaverii, Flora, peste care crestinismul a suprapus sarbatorirea intrarii lui Iisus Cristos in Ierusalim. Duminica Floriilor este precedata de Sambata Floriilor, ziua invierii lui Lazar, care, in traditia noastra, este dedicata comemorarii mortilor. In popor i se mai spune si Mosii de Florii sau Lazarul ori Lazarelul, iar in unele zone ale tarii, exista obiceiul ca femeile sa faca "placintele lui Lazar" si sa le dea de pomana. Intorcandu-ne in timp, vom constata ca sarbatoarea crestina a Floriilor dateaza inca din secolul apostolic, dar este mentionata pentru prima oara in jurnalul peregrinei Etheria care, descriind calatoria sa la Ierusalim, in secolul al Iii-lea sau al Iv-lea, da detalii interesante despre felul in care era celebrata acolo. Semnificatiei arhaice - de reinviere a naturii, de comemorare a primaverii, a momentului cand infloresc primele flori, salcia si pomii fructiferi (Floralia) - i s-au adaugat noi conotatii (legate, in principal, de cultul stramosilor trecuti in nefiinta), care, la randu-le, s-au convertit in noi gesturi rituale: pomeni, curatirea mormintelor si a cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in felurite acte de divinatie etc. Ramurile de salcie (substituente locale ale ramurilor de palmier din Ierusalim), simbol al fertilitatii si al renasterii naturii primavara, se duc la biserica pentru a fi sfintite, dupa care se folosesc la impodobirea icoanelor, a usilor si a ferestrelor sau la tratatea simbolica a bolilor de-a lungul anului, uneori chiar si pentru... vraji si descantece. Sarbatoarea este celebrata, cu unele diferentieri zonale, pretutindeni in Romania, existand numeroase obiceiuri locale legate de aceasta zi.
Impletire de sacru si profan, de ritualuri religioase, pagane si crestine, de practici magice si pur gospodaresti, sarbatoarea Floriilor ramane in traditia poporului nostru un moment incarcat de bogate semnificatii spirituale, inchinate, toate, miracolului vietii si bucuriei de a trai. Iar odata cu trecerea acestei sarbatori, intreaga crestinatate paseste, cu sfiala si evlavie, in timpul pascal, care se incheie in Duminica Tomei. Este o perioada sacra, in tesatura careia sunt impletite toate semnificatiile esentiale ale vietii sufletului, iar dincolo de valorile religioase propriu-zise, Pastile pot fi considerate eternul scenariu ritual care transfigureaza, in mod simbolic, reinnoirea anuala a lumii.
Preot prof. Vasile Mihoc,Facultatea de Teologie Ortodoxa "Andrei Saguna", Sibiu:
"Primiti-L pe Iisus in Ierusalimul inimilor dumneavoastra"
Sarbatoarea Floriilor sta la inceputul Saptamanii Patimilor ca o piatra de hotar care marcheaza drumul ultimelor zile ale Mantuitorului, inainte de patimile si slavita Sa inviere. Deocamdata insa, acum, El isi pregateste o intrare smerita in Ierusalim, calarind pe manzul asinei, insa poporul I-a facut o primire triumfala, asa cum se obisnuia in vremea aceea sa fie intampinati doar regii. Astfel, multimile au iesit in afara orasului, toti in haine de sarbatoare si purtand in maini cununi si ramuri de palmier si maslin, pentru a-L intampina cum se cuvine pe Imparatul Lumii. Asupra lor a coborat atunci Duhul Sfant, inspiratia divina, si astfel L-au recunoscut pe El, Cel care nu le-a dat nici un semn al slavei Sale, pentru ca umbla smerit, fara a-si ridica ochii din pamant. Si, totusi, multimile Il aclamau ca pe Mesia, strigandu-I: "Osana, fiul lui David! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!". In aceasta atmosfera de aleasa bucurie a fost condus Iisus Cristos in Ierusalim, si apoi la templu. La un moment dat, sinedristii, foarte lucizi si extrem de atenti la tot ce se intampla in jurul lor, L-au atentionat pe Iisus ca strigatele multimii care-L primea ca pe un mare imparat ar putea avea conotatii politice extrem de grave. "Nu vezi ce striga acestia?" - Il intrebau ei. Atunci El, ridicandu-si capul Sau, le-a dat un raspuns uimitor, care a strabatut veacurile si a ajuns pana la noi, pastrandu-si aceeasi prospetime din momentul rostirii: "Daca ei vor tacea, pietrele vor vorbi!". Acesta este un moment fundamental, in care Fiul lui Dumnezeu isi marturiseste deschis, pentru prima data, mesianitatea Sa, cu intreg sirul de consecinte ulterioare (patimile, rastignirea si moartea de pe Cruce) pe care si le asuma cu toata responsabilitatea. Dar - si asta mi se pare foarte important sa subliniez - Mantuitorul a fost primit nu doar de multimea aceea de atunci, El este intampinat de fiecare dintre noi, an de an, in duminica Floriilor, pentru ca si noi purtam ramuri inverzite de salcie, si noi spunem acum, din toata inima: "Osana intru cei de sus! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!". Iata, deci, cum aceasta duminica nu ramane doar o simpla comemorare, pentru ca, prin participare afectiva, traire duhovniceasca si marturisirea mesianitatii Mantuitorului, noi, crestinii ortodocsi, transfiguram Floriile intr-o splendida sarbatoare a spiritului. In ceea ce va priveste pe dumneavoastra, cei care cititi, dar si cei care truditi pentru ca "Formula As" sa ne bucure si sa ne incalzeasca viata saptamana de saptamana, permiteti-mi sa va trimit o frateasca binecuvantare si indemnul de a va deschide larg portile sufletului catre credinta, pentru a-L putea primi cum se cuvine pe Iisus Cristos, in Ierusalimul inimilor dumneavoastra.
Preasfintitul Ciprian Campineanul, Episcop Vicar Patriarhal:
"Sa invatam nemurirea din Invierea lui Cristos!"
Duminica Floriilor, in care praznuim Intrarea Domnului in Ierusalim, are pentru credinciosii ortodocsi de pretutindeni o semnificatie deosebita, ca de altfel toate sarbatorile imparatesti legate de persoana Mantuitorului nostru Iisus Cristos. Mai intai, aceasta sarbatoare, care precede marele praznic al Invierii Domnului - temeiul si temelia credintei noastre crestine - ne invita pe toti la o profunda meditatie asupra evenimentelor care s-au succedat in urmatoarele sapte zile de la momentul respectiv. Aceasta ultima intrare a Sa in Cetatea Ierusalimului, in aparenta triumfala, ca urmare a modului de manifestare a multimilor semnifica, de fapt, intrarea Mantuitorului Iisus Cristos in Saptamana Patimilor si a mortii Sale pe crucea Golgotei. De aceea, singurul din multime care nu se bucura de fastul ceremoniei era chiar Domnul Iisus. Sezand smerit pe un manz de asin, Mantuitorul privea cu tristete si compasiune spre cei care, nu peste mult timp, aveau sa strige catre Pilat, cu aceeasi fervoare: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!". Dar Fiul lui Dumnezeu, Care din iubire fata de om a primit a se intrupa pe pamant, chip de rob luand (Ii Filip. 2,8), stia prea bine ca zilele vietii Sale pamantesti erau pe sfarsite. Timp de trei ani si jumatate le propovaduise oamenilor Evanghelia Imparatiei, invatandu-i cum sa-si traiasca viata aceasta trecatoare, in iubire jertfelnica fata de Dumnezeu si fata de aproapele, astfel incat s-o castige pe cea vesnica. Acum insa, Mantuitorul Cristos, in ascultare desavarsita fata de Tatal Care L-a trimis in lume, se indrepta de buna voie spre patimi si rastignire, pentru ca, prin moartea Sa, sa salveze de la pieire intreg neamul omenesc. De fapt, pentru aceasta venise pe pamant: sa moara in locul oamenilor, deoarece acestia, prin puterile proprii, oricat s-ar fi straduit, nu ar fi putut niciodata sa se ridice "din iadul cel mai de jos" in care s-au afundat, din pricina inmultirii pacatelor si a faradelegilor. Sa ne confrunte cu marele eveniment al Invierii; sa ne invete prin propria Lui Inviere, nemurirea; sa ne incredinteze ca sensul vietii noastre pe pamant nu este pieirea intru nefiinta, ci "devenirea intru fiinta", adica urcusul nostru duhovnicesc pana la asemanarea cu Dumnezeu si mostenirea vietii celei vesnice. Printr-o participare constienta si responsabila la Sfanta Liturghie din aceasta Duminica, precum si la slujbele speciale din Saptamana Patimilor, credinciosii au posibilitatea sa traiasca realmente, atat dramatismul patimilor si rastignirii, cat mai ales bucuria biruintei vietii asupra mortii, prin Invierea Mantuitorului Iisus Cristos. Constientizam, inca o data, ca ultimul cuvant in aceasta viata efemera nu-l are moartea - care, de fapt, inseamna trecerea spre o alta dimensiune a existentei umane - ci viata; iar Viata este Insusi Cristos. Iar tuturor cititorilor revistei "Formula As", precum si celor ce ostenesc pentru aparitia ei, le adresam, in mod special, parintesc indemn de a petrece crestineste, in pace si comuniune cu toti cei din jur, aceste zile sfinte, cu gandul si cu inima la Mantuitorul Cristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Rastignit si Inviat din morti.
Victor M. Ionescu
(Fotografiile autorului)
Rugaciune ce se cuvine a se rosti in Duminica Floriilor
O, Doamne Iisuse Hristoase, Imparatul noului Israel, vezi starea noastra in care ne gasim. Iata-ne loviti din toate partile de-o multime de rele. Suntem orbi, lumineaza-ne, suntem nestatornici si slabi, intareste-ne! Ajuta-ne sa nu Te mai intristam prin pacatele noastre! Fereste-ne ca nu cumva astazi sa strigam: "Osana", iar maine sa zicem, ca vrajmasii Tai: "Sa se rastigneasca!". Fereste-ne, Stapane, tine-ne mintea intreaga, ca Tu esti Dumnezeul nostru, Imparatul si Parintele nostru si pe Tine Te vrem si Te iubim si Tie voim a-Ti sluji acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Supliment de documentare
Evanghelia intrarii Mantuitorului in Ierusalim
"...Si cand s-a apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, Iisus a trimis pe doi dintre ucenicii Sai, zicandu-le: "Mergeti in satul care este inaintea voastra si intrand in el veti gasi o asina legata si un manz cu ea, pe care n-a sezut pana acum nici un om; dezlegati-l si aduceti-l la Mine. Iar de va zice cineva ceva, veti spune ca-i trebuie Domnului si se va invoi pe data". Deci, au mers si au gasit manzul, legat la o poarta, afara, la raspantie, si l-au dezlegat. Si unii dintre cei ce stateau acolo le-au zis: "De ce dezlegati manzul?". Iar ei le-au raspuns precum le zisese Iisus si i-au lasat. Si au adus manzul la Iisus, si si-au pus vesmintele pe el si Iisus a sezut pe el. Si multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale, iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: "Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!". Si intrand El in Ierusalim, toata cetatea s-a cutremurat, zicand: "Cine este Acesta?". Iar multimile raspundeau: "Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii..."" (Marcu, 11, 1-11)