Artist de mare sensibilitate si forta, dansator senzational si coregraf apreciat, Razvan Mazilu a organizat alaturi de Fundatia Prais, o seara cu totul speciala la Opera Romana. Speciala atat prin valoarea artistilor prezenti pe scena, cat si prin scopul sau: strangerea de fonduri destinate imbunatatirii conditiilor de studiu ale elevilor liceului de coregrafie "Floria Capsali". Promovarea inspirata (multe companii de spectacole cu nume ar avea de invatat) a facut ca sala Operei Romane din Bucuresti sa fie plina pe 12 martie. Regizat chiar de Razvan Mazilu, spectacolul intitulat "Dance Energy" a avut marele atu de a nu cobori nici un moment stacheta ridicata la nivelul excelentei. S-a trecut pe nerasuflate de la un varf artistic la altul. Prezenta pe scena a celebritatilor nu a fost de complezenta, ci una foarte intensa, fiecare dand ce are mai bun, in fata unui public care, pe buna dreptate, s-a simtit privilegiat.
Dansul contemporan s-a imbinat de minune, pe parcursul intregii seri, cu muzica si cu poezia. Razvan Mazilu a prezentat, alaturi de Monica Petrica, un pasaj din "Un tango Mas" (nu ratati acest spectacol de la Teatrul Odeon!), si a dansat pentru prima oara pe aceeasi scena cu soprana Felicia Filip, intr-un fragment din "Traviatta". Dansatoarea israeliana Talia Paz a uluit prin momentele sale solo, deschizand publicului roman o noua poarta catre dansul contemporan. Asezat aristocratic undeva inspre capatul scenei, A.G. Weinberger a amintit ca talentul sau componistic nu se limiteaza la bluesul electric si a interpretat la chitara o compozitie "insufletita" de dansul unui grup de elevi ai liceului "Floria Capsali". Felicitarile noastre se indreapta si spre maestrul Johnny Raducanu, care, la renumele sau, are gentiletea de a raspunde prezent la astfel de evenimente. Ei bine, toate aceste momente au avut un liant: vocea si aparitia foarte bine gandita a Maiei Morgenstern, care a imbogatit atmosfera cu recitarile sale de poezie romaneasca contemporana. Dar sa-l ascultam pe "eroul" serii de la Opera Romana, Razvan Mazilu, intr-un interviu pe care a avut amabilitatea sa il acorde revistei noastre.
"Sa ne gandim si la cei ce vin in urma noastra"
- Multi artisti au intentii nobile, insa pana la implinirea lor e cale lunga. Ce te-a determinat sa duci la capat acest proiect caritativ si sa-l transformi intr-un spectacol grandios?
- Ideea a fost cat se poate de clara, inca de la inceput: sa realizam, impreuna cu Fundatia Prais, un spectacol exclusiv in beneficiul invatamantului coregrafic romanesc, care duce lipsa de conditiile minime necesare, pentru ca un elev sa invete si sa devina profesionist. Pentru acest prim spectacol din proiectul "Dance Energy", ne-am focusat asupra liceului "Floria Capsali", principala rampa de lansare a tinerelor talente din Bucuresti. Poate nu vom reusi ca din banii stransi din bilete si din donatii sa le oferim copiilor un sediu nou, adecvat unei scoli de balet, insa vrem sa cumparam pianine noi (cele actuale sunt vechi si dezacordate), costume, pantofi de balet, sa cream o videoteca a liceului, vitala prin materialul informational, in educarea unui viitor dansator. Vrem, de asemenea, sa realizam un work-shop de dans contemporan, cu un profesor din strainatate. Si mai sunt multe de facut. Liceul nu-si permite astfel de cheltuieli, subventiile-s aproape inexistente, astfel ca orice ajutor pe care-l oferim e foarte bine venit.
- Cat de mult au contat amintirile si sentimentele tale, legate de anii petrecuti in acest liceu?
- A fost, desigur, si o alegere subiectiva, pentru ca eu am studiat zece ani in acest liceu, pe care l-am absolvit in 1992, si am simtit pe pielea mea aceste lipsuri. Dar, dincolo de ajutorul acesta concret, financiar, am vrut, prin spectacolul de la Opera, sa tragem un semnal, sa atragem atentia asupra acestei forme de arta, asupra dansului contemporan. Este o profesie care se invata de mic, de la o varsta frageda, de pe bancile scolii. In calitate de coregraf, daca voi dori vreodata sa infiintez o companie sau sa realizez un spectacol, voi avea nevoie de dansatori bine pregatiti si scoliti.
- Ce sanse au astazi absolventii liceului pe scenele romanesti? Exista o deschidere, o "piata" pentru ei?
- Nu, din pacate, pentru un absolvent de coregrafie exista foarte putine alegeri: opera, sau posibilitatea de a fi free-lancer, ceea ce-i foarte riscant. Oferta este foarte slaba la noi, nu avem mari companii de dans contemporan care sa poata angaja dansatori. Majoritatea copiilor pleaca in strainatate. Este motivul pentru care urmatorul pas in proiectul "Dance Energy" este organizarea unor spectacole de mai mici dimensiuni, in care protagonistii sa fie chiar copii. Vrem sa cream o emulatie, sa-i alegem pe cei mai buni si sa-i impingem in fata, in lumina reflectoarelor. Poate vom gasi burse pentru ca acestia sa poata studia dans contemporan in strainatate si sa se intoarca sa profeseze aici.
"Intalnirea atator personalitati a creat magie"
- Publicul a apreciat indelung prestatia ta scenica stralucitoare, insa putini stiu de munca pe care ai depus-o in afara reflectoarelor, pentru reusita acestui spectacol...
- A fost un proiect muncit din greu. Este destul de dificil, intr-adevar, sa urci pe scena ca interpret si sa pui lucrurile la punct ca regizor, ba sa te implici si in organizare. Am lucrat cot la cot cu echipa Fundatiei Prais si vreau sa subliniez faptul ca am facut voluntariat cu totii la acest proiect. Spun asta - nu pentru a ne lauda, ci gandindu-ma la puterea exemplului. Cred ca ar trebui cu totii sa fim mai responsabili fata de tot ce ne inconjoara, de copii, de cultura, de arta. Sa nu ne transformam in niste mercenari care, ajungand la un anumit nivel, se gandesc cu egoism numai la ei, ci sa ne gandim mai ales la cei ce vin din urma noastra.
- Sa vorbim si despre invitatii tai in acest spectacol.
- Cu majoritatea am colaborat inainte, in alte proiecte. Cu muzicianul A.G. Weinberger am fost plecat in doua turnee, in Egipt si in Grecia, ne-am inteles foarte bine, am rezonat imediat si, de-a lungul anilor, ne-am tot promis ca vom lucra odata si-odata impreuna. Si iata ca ocazia s-a ivit acum. El a compus o piesa special pentru acest eveniment, iar cativa elevi ai liceului "Floria Capsali" au dansat pe acordurile chitarei lui A.G. Am considerat firesc ca intr-un spectacol dedicat elevilor, sa apara si ei. A fost in primul rand un moment simbolic, cu emotiile de rigoare. Celalalt muzician prezent in spectacolul de la Opera, Johnny Raducanu, mi-a oferit, cu ani in urma, o lectie de mare generozitate, spunand ca doreste sa ajute un tanar artist aflat la inceput de drum. Tanarul acela eram eu, inca student la Academia de Teatru si Film, iar spectacolul ce reprezenta lucrarea mea de licenta, "Vorbeste-mi ca ploaia" de Tennesse Williams, a avut succes la Teatrul Odeon, si datorita lui Johnny Raducanu, ce a compus muzica si a interpretat-o live. Cu Maia Morgenstern am mai lucrat, de asemenea, inca de la inceputul carierei mele, in spectacole precum "Dama cu camelii" la Teatrul National sau "Ingerul albastru" la Odeon. Cu doamna Felicia Filip a fost o prima intalnire pe scena, insa am colaborat de mai multe ori cu sotul domniei sale, Cristian Mihailescu, ca invitat al Operei din Brasov. Acestia au fost artistii. Sa spun cateva cuvinte si despre dansatori. Pe Talia Paz am cunoscut-o in Israel, mi-a placut enorm si ne-am promis ca intr-o zi vom lucra impreuna. Mi s-a parut un bun prilej pentru a prezenta publicului romanesc o dansatoare de o factura cu totul speciala, considerata in lumea dansului o personalitate interpretativa. De Monica Petrica, partenera mea din "Un tango Mas", ma leaga o indelungata colaborare si o prietenie sudata. Adrian Stoica este un tanar pe care eu il recomand ca un talent foarte puternic, cu multa personalitate. Are creatii coregrafice pe care sper sa si le implineasca de-a lungul carierei pe care o are in fata. In ce-o priveste pe Mihaela Radulescu - ii multumesc inca o data, pentru ca prezenta unui om de televiziune de prestigiul ei da greutate unui astfel de proiect.
- Care a fost atmosfera in spatele scenei, cum s-au simtit impreuna atatia artisti de marca?
- S-au simtit minunat. N-as vrea sa speculez titlul spectacolului, dar chiar s-a creat in acea seara o energie, o emotie speciala.
- Dincolo de munca, de organizare, cum se naste aceasta magie, ce deosebeste un eveniment reusit de unul de neuitat?
- Personalitatile artistice au puterea de a crea aceasta transfigurare. Pentru ca despre transfigurare vorbim. Despre puterea de a rarefia aerul si de a-l transforma in emotie care ajunge la public. Dansul, la fel ca si poezia si muzica, au aceasta putere de a transforma, de a face lumea mai buna, de a ne ajuta sa pasim intr-un alt spatiu, de a ne scoate din realitatea asta urata, trista, apasatoare, din banal, si de a ne oferi alte dimensiuni.
- In ce spectacole te mai pot vedea in aceasta stagiune cei care te-au admirat in "Dance Energy" sau, din contra, au ratat evenimentul si vor sa se revanseze?
- Spectacolele in care joc acum sunt "Un tango Mas" la Teatrul Odeon, "Sell Me" in Clubul Prometheus si "Simfonia fantastica" la Opera Romana. Am un nou proiect la Odeon, pe care vreau sa-l prezint in aceasta stagiune. Este vorba de un spectacol pe muzica de Bach, in care incerc sa regasesc o ordine, o armonie, in aceasta viata de zi cu zi, atat de haotica si de complicata.