La prima vedere, se pare ca orice pretext este bun pentru o noua runda de declaratii, amenintari, presupuneri. Jurnalistii au materie prima pentru zeci de analize, comentarii, pareri. Ultimul episod al "luptei intre palate" a facut sa curga tone de cerneala (tipografica), a inflamat televiziunile (ce au dublat talk-show-urile), a mobilizat pasiunile partinice pana la incandescenta. Presedintele a cerut guvernului sa nu amane data alegerilor pentru Parlamentul Europei, iar premierul - dupa ce s-a facut ca-l primeste la sedinta cabinetului, anuntand, dupa aceea, ca aceasta abia va incepe - a facut pe dos, desi semnase o ordonanta prin care ele erau fixate. Premierul a motivat ca euroalegerile nu se pot tine concomitent cu referendumul propus de presedinte pentru votul uninominal si cel propus de opozitie pentru suspendarea presedintelui, cu toate ca seful statului anuntase ca este dispus sa mai astepte cu cererea sa. D-l prim-ministru nu a acceptat anuntul si l-a acuzat ca datorita lui guvernul a pierdut majoritatea parlamentara ce-i permitea administrarea eficienta a tarii. El a emis o noua ordonanta de urgenta (pentru amanare), ce nu a fost contrasemnata de ministrii din partidul presedintelui, fapt ce l-a facut sa le ceara plecarea, pe care ei au refuzat-o s.a.m.d.
Tot acest balci pare aberant pentru un observator extern. Romania pierde zeci de milioane de euro saptamanal pentru ca, in loc sa urmareasca absorbtia fondurilor acordate de Ue, administratia se pierde in inutile conflicte interne. Lucrurile nu stau insa asa. Batalia este reala si are la origine o situatie ambigua, prevazuta chiar in Constitutia tarii. Formula acesteia, adoptata in 1990 pentru a-i permite lui Ion Iliescu, "emanatul revolutiei", sa joace rolul liderului democrat, cu puteri limitate, este hibrida. Nici modificarile realizate pe parcurs nu i-au schimbat esenta. Romania este o republica semiprezidentiala si semiparlamentara. Presedintele, singurul inalt demnitar ales prin vot direct, are doar cateva domenii de actiune, majoritatea celorlalte revenind guvernului, constituit pe baza unei majoritati parlamentare. Presedintele, desi ales in urma propunerii unui program, nu-l poate aplica, sarcina revenind guvernului. Pe care presedintele nu-l poate demite daca acesta schimba programul. Guvernul depinde de Parlament, unde majoritatea e volatila si dependenta de bunul plac al liderilor partidelor reprezentate, pentru ca acestia dispun liber (in ciuda unor aparente) de plasarea reprezentantilor pe "liste". Cetatenii aleg "liste" si nu parlamentari direct raspunzatori in fata lor. Este extrem de usor ca un lider (sau un grup) sa-si impuna oamenii pe liste si, apoi, odata intrati in Parlament, sa-i manipuleze dupa anume interese. Nici doctrina, nici programele nu mai conteaza pana la viitoarele alegeri.
Este exact ce s-a intamplat si in actuala legislatura. D-l Basescu a fost ales, subliniez, prin vot direct, sef al statului pe baza unui program de lupta cu "sistemul ticalosit" ce a parazitat Romania din 1990 incoace. Mostenitorii comunismului, "baietii cu ochi albastri" si activistii comunisti s-au raspandit in toate sectoarele vietii sociale, s-au regrupat in toate partidele. Sub conducerea "tatucului" lor, Ion Iliescu, democratia romaneasca a devenit o democratie de fatada, economia a fost "privatizata" pentru a-i transforma in oligarhie, iar alternanta la guvernare a devenit un joc intre parteneri pe formula "ai furat destul, acum e randul meu". Cu o justitie politizata, cu o administratie corupta si feudalizata, Romania a evoluat penibil spre o Europa democratica si unita, si numai la presiunile acesteia si ale celorlalte democratii occidentale. D-l Basescu a inteles situatia si si-a propus s-o schimbe, transformand institutiile, reinnoind clasa politica (solidar transpartinica la atingerea intereselor ei). Alianta pe care a impus-o la guvernare, alianta Da (compusa din Pnl si Pd), nu avea majoritatea parlamentara, trebuind sa intre in coalitie cu Udmr-ul si "solutia imorala", Pc-ul, partid oportunist, condus de un securist dovedit. Coalitia trebuia sa functioneze temporar, pana la noi alegeri - anticipate - ce ar fi adus Ada majoritatea necesara unei guvernari ferme, dupa programul anuntat.
De aici a inceput batalia ce continua astazi. Primul ministru, d-l Tariceanu, s-a pomenit scindat intre dorinta de a rezolva chiar acest program, si presiunile grupului de prieteni interesati din jurul sau, ce i-au indus mereu temerea ca ii este amenintata cariera. "Prietenii" sai, cu mari interese economice, voiau - in fapt - pastrarea "pacii transpartinice" existente de la rasturnarea dictaturii comuniste, a aparentei de democratie impuse de Ion Iliescu si oamenii lui. Pnl-ul, condus de d-l Tariceanu, trebuia sa mentina "sistemul", chiar cu riscul de a deveni "un partid mic, dar de neocolit in orice guvernare". Liberalismul, ca doctrina, s-a dovedit, dupa ce d-l Tariceanu a optat pentru "prietenii" sai, o umbrela pentru orice fel de alianta, fie si cea contra naturii. Era firesc, in situatia in care d-l Basescu, repet, singurul ales direct, a decis sa fie primul presedinte care isi aplica, in mod real programul, ca guvernarea si presedintia sa intre in coliziune. Dupa Constitutia imperfecta a Romaniei, presedintele are insa putine mijloace de a influenta administratia si, in consecinta, d-l Basescu a fost obligat sa incerce orice. Asa s-a ajuns la situatia actuala.
Cum se va iesi din ea? Refuzul ministrilor Pd - partidul de origine al presedintelui - de a contrasemna ordonanta d-lui Tariceanu il va obliga pe acesta sa aleaga: va redeveni Moliceanu, cum l-a poreclit multimea alegatorilor, continuand sa guverneze cu ei, sau ii va demite. In primul caz, sustinatorii "prietenilor" sai din Psd, Prm si Pc vor propune o motiune de cenzura (anuntata ultimativ de Psd si Pc pentru 21 martie); in cel de-al doilea, va transforma Pnl-ul, ramas la guvernare doar cu Udmr-ul, intr-o anexa a Psd-ului, caruia va trebui sa-i accepte propunerile programatice "de stanga". Satisfacerea intereselor clientilor Psd (cel mai impropriu doctrinar partid din Romania), Prm si Pc, ii va taia sustinerea de masa, liberalii "cu carnet" fiind solidari cata vreme au acces la structurile administratiei. Aderand pe fata la "patrulaterul negru", ce vrea interesat suspendarea presedintelui si revenirea la democratia de fatada impusa de Ion Iliescu, Pnl-ul ar putea deschide calea spre propria-i disparitie.