"Intre mine si publicul meu e o
frumoasa poveste de iubire impartasita"
- Recenta premiera a Teatrului "Bulandra", "Mamouret" de Jean Sarment, va readuce in atentia si admiratia publicului de toate varstele. Detineti cu brio rolul titular, acelasi care a incununat acum 40 de ani stralucita cariera a Luciei Sturdza Bulandra. Spectatorii va rasplatesc cu multe aplauze si rechemari la rampa. V-as intreba care e secretul acestei innoiri ce vine cu fiecare rol, al acestei prospetimi creatoare, chiar si dupa 55 de ani de activitate scenica.
- Secretul ar putea fi faptul ca iubind nespus de mult teatrul, ma straduiesc de fiecare data sa-i raman credincioasa. Intre mine si publicul meu e o poveste de iubire reciproca. De aceea, nu fac compromisuri de nici un fel, imi pastrez curiozitatea si deschiderea spre noutate, cu conditia ca noutatea sa fie pusa in slujba artei adevarate, ce innobileaza, si nu a senzationalului de duzina. Publicul intelege si ma respecta, tot atat cat il iubesc si respect si eu. Am fost si sunt in continuare - multumesc lui Dumnezeu - sustinuta de oameni care de-a lungul acestei cariere de peste o jumatate de secol mi-au oferit, si imi ofera inca, prilejul unor texte de valoare. Am norocul unor parteneri si regizori inspirati si al unor directori care ma invita pe marile scene ale tarii. Au incredere si ma recheama, asa cum a facut-o de curand si Alexandru Darie, cand mi-a propus sa revin pe scena Teatrului "Bulandra", teatrul care mi-a prilejuit mari bucurii artistice, in compania unor valorosi parteneri. As aminti doar cateva realizari. De pilda, spectacolul "Anecdote provinciale", alaturi de extraordinarul Octavian Cotescu; sau "Romeo si Julieta in noiembrie", unde-l aveam partener pe neuitatul Petrica Gheorghiu. Sau "Dimineata pierduta", in regia Catalinei Buzoianu, care si-a alcatuit o distributie de sarbatoare. Printre actori celebri, se afla la inceputul drumului sau artistic si dragul meu nepot, Mihai Constantin, fiul marelui George Constantin. L-ati vazut cat de frumos a evoluat in "Oblomov" - care se joaca de stagiuni bune la "Bulandra", dar si in alte spectacole care i-au adus premii. Nu ca imi e nepot, dar e plin de har. Si apropo de nepot: la Teatrul de Comedie joc in piesa intitulata chiar asa, "Nepotul", in regia lui Horatiu Malaele, un recital in doi, alaturi de tanarul Serban Pavlu, cu care m-am intalnit din nou in "Mamouret". Cu regizori ca cei amintiti, simti realmente ca devii mai inventiv si cu mai multa energie creatoare. Iar pe tinerii tai colaboratori ii simti ca si ei au nevoie de tine si te stimeaza, asa cum ai si tu nevoie de ei, si ii stimezi. Stiti ce scrie despre mine Horatiu Malaele, intr-un cuvant de multumire, pentru colaborarea noastra? "Doamna Tamara, regret ca n-am colaborat pana acum. Sunteti o adevarata locomotiva nemteasca si trageti dupa dvs. toate vagoanele". Eu ii multumesc pentru umorul lui inegalabil si pentru colegialitatea sa tandra. Malaele si George Mihaita mi-au facut posibil la Teatrul de Comedie acest "Nepot" de mare succes, scris de un dramaturg talentat: Adrian Lustig. Reteta succesului? Deviza cu care am plecat eu la drum acum 55 de ani a fost: fara compromisuri, fara rabat, si cu o stacheta ambitioasa, pe care sa o onorez mereu. Ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea in continuare putere sa pot juca astfel, incat sa raman in amintirea poporului meu ca un artist care si-a dedicat toata viata Teatrului. Adevaratului teatru, care stimuleaza nobletea si demnitatea umana.