Nimic nou sub soare. Conflictele pe marginea baltilor de petrol au pornit mereu motorul istoriei contemporane. Chiar si azi, la nivel mondial, marile controverse si lupte armate se duc in jurul resurselor energetice, fie ele apa, gaze sau petrol. Romania nu face exceptie. Desi curge mai putin sange, langa puturile cu petrol, pe barajele hidroenergetice sau in minele de carbuni s-au adunat munti de victime colaterale. Sunt muncitori concediati in urma unor privatizari dubioase sau dati afara pe vremea cand, cam aceiasi oameni cu cei care se afla acum la Palatul Victoria decideau ca e necesara inchiderea minelor si concedierea tuturor angajatilor. Victimelor li se adauga oficiali care au semnat contracte dubioase de retehnologizare. Cele mai multe dintre ele sunt la distanta de un zero de pretul corect pentru asemenea operatiuni. Un zero platit in plus, nu in minus.
Politicienilor li s-a reprosat, nu o data, ca desi au mancat usturoi, le miroase gura a petrol, insa ei si-au aparat vehement dreptul la viata economica privata. Ideea de politician jucator a placut tuturor. Chiar daca cel mai expus criticilor este presedintele care danseaza, adeseori, pe sfoara, deasupra ambiguitatilor constitutionale, si alti politicieni ar vrea sa-i urmeze exemplul. Asa se explica faptul ca mult discutata lege referitoare la conflictele de interese si la agentia care ar urma sa monitorizeze afacerile din familiile politicienilor bate pasul pe loc. Dar si de va fi votata, va fi departe de forma propusa de ministrul de justitie. Politicienii nu vor sa dea socoteala pentru situatiile in care, ca politicieni, fac lobby nerusinat pentru afacerile proprii. Asa se explica acuzatiile reciproce rostite de la cele mai inalte tribune intre capii care se acuza reciproc de fraude si imoralitate. Ceva adevar este in aceste acuzatii. Extractia si rafinarea petrolului, ca si productia de energie, sunt domenii la care au ravnit toate echipele politice ajunse la Palatul Victoria. Ca orice tara, Romania are o disperata nevoie de independenta energetica. Pe de alta parte, pentru cei care nu sunt in stare sa faca bani din carne vie, din droguri, jocuri de noroc sau din armament, activitati care aduc multi bani, domeniul energiei este o buna tiparnita de valuta forte. Spre deosebire de alte domenii, banii nu trebuie spalati, ci murdariti. Cu petrol sau carbuni. Murdariti atat de mult, incat sa nu se mai vada cat valoreaza. Productia de energie va fi mereu un alibi perfect pentru investitii si subventii guvernamentale. Este un domeniu strategic, nu? Banii deturnati inspre campurile de petrol sau spre agregatele energetice din marile centrale sunt considerati, si ei, investitii strategice. De-a lungul istoriei recente, multi sunt politicienii care au intepat conductele sau cablurile de inalta tensiune, sa faca o transfuzie in arterele slabite ale partidului la putere. In semn de recunostinta, bugetul a platit sume importante pentru achizitii de stat sau stergerea datoriilor. Metoda, mai putin riscanta ca devalizarea bancilor, a devenit exemplara si a fost folosita in mai toate domeniile de activitate. Insa, cum ziceam, varful de lance si testul de rezistenta a fost facut pe industriile extractiva si de exploatare a energiei. Si va trece multa apa prin ecluzele de la Portile de Fier, pana cand aceasta stare de fapt va fi depasita. Pana atunci, benzina cu care ne alimentam masinile va avea un strop de culoare politica.