- La finalul unei luni politice agitate, am asistat la un eveniment rar: intelectualii au iesit in strada, pentru a-si exprima sustinerea fata de ministrul justitiei, Monica Macovei, dar si fata de presedintele Basescu. Ce inseamna acest lucru?
- Este un semnal important pe care il da societatea civila fata de evenimentele ultimelor saptamani si fata de modul in care se comporta clasa politica in acest moment. Desi pare un mod anacronic de a se manifesta, pentru ca iesitul in strada apartine mai curand perioadei tulburi a anilor `90, este un semnal extrem de important, care subliniaza gravitatea evenimentelor recente, si ma refer aici, in primul rand, la motiunea anti-Macovei si la demersurile de suspendare a presedintelui. Daca intr-o atmosfera politica normala, demersurile pentru suspendarea unui ministru sau chiar a presedintelui tarii intra in regulile jocului democratic, ceea ce s-a petrecut luna trecuta depaseste cu mult regulile acestui joc. Vreau sa spun ca, de fapt, am asistat nu numai la un atac la persoana in Parlamentul Romaniei, ci si la un atac impotriva reformelor initiate de Monica Macovei. Aceste reforme, care au constituit o buna parte din conditiile pe care trebuia sa le indeplineasca Romania pentru a intra in Ue, pur si simplu au inceput sa deranjeze oligarhia politico-financiara, bine reprezentata in partidele din opozitie, dar si, partial, in partidele puterii. Asa se explica respingerea pe banda a masurilor luate de ministrul justitiei pentru curatarea mediului politic, masurile anticoruptie, masurile pentru controlul averilor demnitarilor si altele. Simtindu-si puse in pericol interesele si privilegiile, aceasta clasa politica a trecut la atacul direct impotriva ministrului justitiei, cu o violenta rar intalnita, fara sa-i pese vreo secunda de faptul ca, sabotand initiativele legislative ale Monicai Macovei, saboteaza de fapt interesele Romaniei in aceasta perioada foarte importanta. Reformele cerute de Ue sunt in pericol, ca si statutul Romaniei, pentru ca amenintarea declansarii clauzei de salvgardare este reala. Ei bine, fata de gravitatea acestei situatii a reactionat mediul intelectual romanesc. Este un semnal de alarma fata de o situatie grava, dar este si o chestiune pozitiva faptul ca intelectualii au decis ca trebuie sa iasa in strada ca sa-si exprime public pozitia fata de ceea ce se petrece.
"Ceva s-a schimbat in Romania, iar ceea ce s-a schimbat
nu le mai convine unora, pentru
ca pericliteaza afaceri, pozitii, privilegii"
- Cei care au initiat motiunea anti-Macovei au fost partidele de opozitie, Psd, Pc, Prm, dar au fost sustinuti si de oameni ai puterii, de la Pnl si Udmr. Cum se explica aceasta unitate de monolit?
- A devenit evident un lucru: justitia a inceput sa functioneze. Europa ne-a obligat de fapt sa facem acest lucru. Ceva s-a schimbat in Romania, iar ceea ce s-a schimbat nu le mai convine unora, pentru ca pericliteaza afaceri, pozitii, privilegii. Oamenii acestia cred ca pot sa reia obiceiul dublului discurs, una spunem, alta facem, cred ca putem sa facem reforma de ochii institutiilor europene, dar de fapt sa ne vedem de afacerile noastre la limita legii. Nu le-a convenit deloc sa se pomeneasca cu declaratii de avere publice, nu le-a convenit deloc ideea controlului averilor si a felului in care au fost obtinute, nu le convine deloc un sistem de justitie in care telefonul scurt nu mai functioneaza, pentru ca intreg esafodajul pe care si-au cladit pozitiile se clatina. Acesta este adevaratul motiv pentru care nu le place Monica Macovei. Un sistem prea transparent ar lasa sa se vada mecanismele discrete prin care se acumuleaza avere si putere. Si aici interesele lor intra in conflict cu interesele acestei tari. Aceasta aristocratie a politicii si finantelor n-are nici un chef sa se lase controlata de institutii independente, ba dimpotriva, acum, ca si-a asigurat instrumentele mediatice necesare, vrea sa controleze ea parghiile justitiei, economiei si ale politicii, asa cum a fost obisnuita s-o faca timp de 15 ani. Oricine indrazneste sa se atinga de acest sistem devine un inamic si trebuie inlaturat prin orice mijloace. Motiunea anti-Macovei nu a avut nimic serios in ea, nu i-a interesat deloc raspunsul ministrului la acuzatii. E ridicol sa spui acum ca nu avem o strategie in justitie, cand acesta a fost principalul criteriu de aderare a Romaniei la Ue si cand strategia e de mult publicata in Monitorul Oficial. La fel se pune problema cu procedura de suspendare a presedintelui. Nimeni nu contesta dreptul de a initia o astfel de procedura, dar momentul in care a fost initiata, in acelasi timp cu cea impotriva ministrului justitiei, indica clar faptul ca s-au simtit amenintati de demersurile presedintelui care vorbeste public despre legi date in folosul unor beneficiari cu sprijin politic, despre cercuri de interese politico-financiare si despre influenta acestora in trusturile de presa, cu ajutorul carora manipuleaza opinia publica. De fapt, presedintele si ministrul justitiei au devenit principalii adversari ai acestor cercuri, iar in incercarea de a-i inlatura, nu mai conteaza ca Romania acum ar trebui sa functioneze cu motoarele la maximum, pentru a-si atinge tintele in cadrul Ue. In acest context, iesirea intelectualilor in strada este, de fapt, semnul maturizarii societatii civile, care nu mai pare dispusa sa tolereze calcarea in picioare a intereselor tarii, de catre grupurile oligarhice de interese. De fapt, intelectualii nu il sustin pe Basescu, cu care nu se prea potrivesc, ci directia pe care acesta o promoveaza: de lupta impotriva coruptiei, de rupere cu trecutul, de deconspirare a activistilor fostei securitati si altele.
"Domnul Tariceanu, impins de la spate de grupurile
de interese pe care le reprezinta, nu-si da seama
de fapt ca jocul la doua capete este extrem de periculos,
nu numai pentru stabilitatea puterii,
dar si pentru propriul partid"
- Cat de grave sunt aceste semnale date de clasa politica romaneasca in fata Ue? Risca, intr-adevar, aceasta sa declanseze clauza de salvgardare?
- Sunt grave, pentru ca din afara nu se vad persoane, ci institutii care se opun transparentei si reformelor. Parlamentul Romaniei este acela care obstructioneaza legile reformei, deci clasa politica. Imaginea de tara in care coruptia generalizata a cuprins institutiile pana la nivelul legislativului nu are cum sa faca altceva decat rau Romaniei. Iar clauza de salvgardare, care ar anula valabilitatea hotararilor instantelor din Romania in derizoriu, caci nu ar mai fi recunoscute in Europa, ar da un semnal politic dezastruos pe plan international.
- Intr-un moment cand Romania trebuia sa mearga inainte cu toate motoarele, peisajul politic este extrem de instabil. Poate sa functioneze Puterea in aceste conditii? Poate Romania sa-si indeplineasca angajamentele? Mecanismele de decizie par blocate...
- De fapt, daca initial aveam un oarecare echilibru intre putere si opozitie, acum, cel putin in Senat, opozitia, strans unita in jurul Psd, are puterea de a bloca orice initiativa, si acest lucru s-ar putea dovedi dramatic, in conditiile in care Romania are multe lucruri de facut pentru integrare. La aceasta situatie se adauga luptele intestine din Coalitie si tradarile inerente ale unor parlamentari care, cum s-a dovedit, faceau parte din Pnl si din Udmr. Acestia au jucat uneori de partea opozitiei. In plus, domnul Tariceanu, impins de la spate de grupurile de interese pe care le reprezinta, de domnul Patriciu si de altii, nu-si da seama de fapt ca jocul la doua capete este extrem de periculos, nu numai pentru stabilitatea puterii, dar si pentru propriul partid. Daca vreme de doi ani el a parut foarte cuminte, foarte nesigur, in ultimul timp, si-a dezvaluit fata agresiva, atacandu-i neincetat pe presedinte si pe partenerii din coalitie. Cum se explica acest lucru? Simplu. Opozitia, Psd-ul si ceilalti au trecut in spatele lui, iar domnul Tariceanu crede, in naivitatea sa, ca Psd-ul ar putea, la o adica, sa-i fie un sprijin. El nu-si da seama ca forta pe care i-o da alaturarea clandestina cu Psd este falsa, ca-l compromite ca liberal, ca este de fapt un cal troian bagat in randurile coalitiei. Dar aceasta alaturare nu-i va folosi, caci Psd, odata ce va obtine ceea ce doreste, adica debarcarea prin orice mijloace a actualei puteri, nu va avea nici o ezitare in a-l debarca si pe Tariceanu. Pe de alta parte, nu este de mirare faptul ca asistam la o anumita coabitare intre oameni din partide diferite, chiar daca vorbim despre Pnl si Psd, pentru ca ei fac afaceri de multi ani, dincolo de culoarea carnetelor de partid si dincolo de orice ideologie. Ei s-au regasit in mod firesc adversari ai unui presedinte care incearca sa dezvaluie firele oculte ale acestor filiere de afaceri trans-partinice. Ii leaga interese in afaceri cu petrol, in finante, in privatizari cu clauze secrete. In aceste conditii, intr-adevar, regruparea unei opozitii, deja foarte numeroase, in spatele lui Tariceanu si al unui Pnl aflat in vrie, poate conduce la un blocaj al mecanismelor puterii, cu consecinte grave pentru Romania, intr-un moment foarte nepotrivit. Toate armele sunt puse in joc, inclusiv agresiunea mediatica de care vorbea presedintele Basescu, si care este cat se poate de periculoasa, cata vreme tinde sa inverseze adevarul.
"Lucrul cel mai primejdios este
inversarea realitatii, in care
albul devine negru si invers"
- Sa intelegem ca trusturile de presa aservite acelor "moguli media" despre care vorbea presedintele pot, cu adevarat, sa modifice perceptia publicului asupra realitatii?
- Faptul ca aceasta oligarhie cu ramificatii in afaceri si in politica detine aproape tot ce inseamna media in Romania nu mai este un secret pentru nimeni. Presedintele avea dreptate. In acest moment, asaltul asupra celor care vor cu adevarat reforma si o Romanie europeana este total: in Parlament, toate fortele sunt concentrate pe a respinge legile reformei, pe a inlatura oamenii incomozi, cum este Monica Macovei, pe a suspenda un presedinte care merge prea departe. Din aceeasi ofensiva face parte si asaltul media. Nu e prea greu de observat ca presedintele, de pilda, este atacat permanent. Dar lucrul cel mai primejdios este inversarea realitatii, in care albul devine negru si invers. Monica Macovei devine, din omul caruia i se datoreaza reforma in justitie, inamicul, vinovatul pentru starea jalnica a justitiei. Presedintele, cel care arata cu degetul catre marea coruptie, devine acuzat ca la Cotroceni ajungeau sacosele cu bani. Acestea sunt niste metode de dezinformare, de intoxicare, care apartin altor vremuri. Este periculos, pentru ca un asemenea linsaj media poate cu adevarat sa schimbe perceptia asupra adevarului. Este unul dintre aspectele pe care le imbraca aceasta batalie intre doua forte antagonice ale societatii: una retrograda, care-si apara privilegiile si statutul cu orice pret, si cealalta, care incearca sa duca Romania catre ceea ce ar trebui sa fie. Si, ca sa revin la inceputul discutiei noastre, iesirea in strada a intelectualilor este semnul ca acestia au simtit nevoia sa se pozitioneze de partea acelora din urma.
- Care este, pana la urma, miza acestei batalii care se da in culise, caci pare sa se fi depasit simpla confruntare politica?
- Miza bataliei este Romania. Controlul total asupra ei, asupra sistemului politic, economic, juridic, mediatic. Fata in fata cu o putere disociata, macinata de lupte interne, opozitia se simte pe cai mari.