De la o vreme incoace, sufletul nostru este bolnav. Se confrunta cu mari probleme. Sursa de energie care il alimenteaza - iubirea - e pe cale de disparitie. Lumea se raceste in jurul nostru. Ingheata. Sentimentele sunt aruncate la cos. Un impas trecator sau o amenintare, cu care trebuie sa luptam? Pentru a afla raspuns la aceasta intrebare am mers in cabinetul unui distins psihiatru, cunoscator de exceptie al sufletului omenesc.
"Iubirea dispare, inghitita de ura"
- Pot indrazni sa cer unui doctor de suflete o definitie a iubirii?
- Subiectul este de o complexitate enorma. Simplificand drastic, s-ar putea spune ca iubirea este forta de atractie universala, similara cu gravitatia despre care ne vorbeste Newton in fizica. Numai ca la om, ea imbraca aspecte specifice. In primul rand, distanta nu mai joaca nici un rol. Cand doi insi se iubesc, unul dintre ei poate fi plecat la Polul Nord si tot se vor iubi, chiar mai mult decat daca ar fi in pat impreuna. In al doilea rand, ea are in plus o dimensiune psihica si spirituala, inseamna in fond o aspiratie spre armonie. Asta trebuie sa vedem noi in iubire, o punere de acord a partilor in intreg. A partilor ce alcatuiesc un om, precum si a omului cu semenii sai din proximitate, apoi cu lumea, in ultima instanta cu Dumnezeu. Caci in termeni stiintifici, Dumnezeu este armonia universala care face lumea sa mearga bine si normal. Pe de alta parte, iubirea nu exclude nici un anumit egoism, mentinut in limite rationale, deci nu unul monstruos, nu o egolatrie.
- Ce sa caute egoismul in iubire?
- Este o forma de conservare absolut fireasca. Daca aici e foc si tu esti un copil inconstient, pui mana, te arzi, iar data viitoare vei fi mai prudent, ai sa te aperi, ca sa traiesti. Bolnavul mintal pune mereu mana in foc, pentru ca el nu functioneaza dupa legile astea. Sigur ca egoismul nostru trebuie moderat prin morala, iar religia il desfiinteaza cu totul. Ea predica altruismul si il duce foarte departe, foarte sus, pana la imposibil, adica pana la Cristos.
- Exista, din perspectiva iubirii, trasaturi proprii omului contemporan?
- Principala caracteristica actuala consta in conflictul dintre iubire si reversul ei, ura. Iubirea dispare, inghitita de ura. Avem de-a face cu o ura teribila, in politica, in sport, in lupta pentru bani, in justitie. Daca intri intr-un tribunal, te sperii de atmosfera si de felul cum isi vorbesc fostii soti. E o dezumanizare absoluta. Deseori se justifica agresivitatea prin nevoia de supravietuire. Mie mi se pare ca supravietuirea e prea putin din punct de vedere uman. Supravietuiesc si ursul, si broasca. Toate fiintele lupta ca sa traiasca, dar asta nu scuza duritatea extrema a omului de azi. Si atunci, trebuie sa facem constatarea paradoxala ca noi incalzim fizic lumea prin bioxidul de carbon emanat in atmosfera, dar o racim psihic prin fenomenul de alienare. Daca te duci oriunde, in Occident, esti uimit de proportiile alienarii. Nimeni n-are timp sa stea de vorba macar o secunda cu tine, pentru ca are treaba lui, foarte precisa. Este o masina bine pusa la punct ca sa mearga, insa de om nu-i pasa nimanui. Exemple intalnim si la noi, tot mai multe. Inscrie-te la primar, si ai sa vezi ca n-are vreme sa te primeasca. Este o indiferenta profunda. Suntem confruntati cu o rasturnare a valorilor si o nebunie generala. Fireste ca eu, ca medic, n-am competenta sa spun despre domnul de la partidul cutare ca e nebun. Ca relatie profesionala, am exclusiv dreptul sa stau de vorba cu un individ si sa-i dau sfaturi ca sa iasa din criza lui. Atat. Din pacate, acesti megabolnavi paranoici n-au treaba cu psihiatrii. Ei ridica glasul in parlament si isi fac show-ul, in fiecare seara, pe toate canalele de televiziune.
- Domnule profesor, noi vorbim despre iubire sau despre suspendarea presedintelui?
- Vorbim despre lipsa iubirii, ca patologie sociala. Iar in continuare, vom vorbi despre formele ei falsificate. De pilda, toate dragutele astea care-si scot la vedere nurii, fara urma de inhibitii, care ies pe scena si trimit bezele in public: "Va iubesc, va iubesc!". Cum adica, ma iubesti? Cred ca nu te iubesti nici macar pe tine, atata vreme cat te expui intr-un mod care imi demonstreaza ca nu te respecti. Este ceea ce in psihiatrie se cheama afectare. Oamenii si-au dat seama ca nu face impresie buna sa apari ca un ins dur si insensibil, trebuie sa te arati afectuos. Asadar, cand te intalnesc, exclama: "Vai, cat ma bucur sa te vad, ce tanara ai ramas, nu te-ai schimbat deloc". Niste oportunisme, niste falsitati cu care mimeaza iubirea. Apoi, se mai observa si un fel de manierism. Astazi au trecere mai ales eroii de telenovela, starurile de cinema. Cine stie cum or fi ei in realitate, insa pe ecran reusesc sa proiecteze imaginea unor oameni puternici, stralucitori, irezistibili. Ne fascineaza, ne cuceresc. Intelegi ce infantili suntem, daca putem accepta ca astfel de surogate sa ne propuna modele de iubire?
- Ce se intampla acolo unde iubirea este totusi prezenta in viata reala?
- In lumea moderna se manifesta tendinta, care porneste oarecum din Renastere, de a impune iubirea ca factor suprem, trecand peste alte aspecte ale existentei umane, inclusiv peste considerentele morale. Poate ca totul a inceput, cum spuneam, din Renastere, cand oamenii si-au inchipuit ca, daca scapa de constrangerile corporale, de hainele lungi, de parul strans sub boneta, le va fi mai bine. Din pacate, nu le-a fost si nu le este mai bine. La un moment dat, au ajuns la Freud, adica la coborarea iubirii pe o treapta inferioara, strict biologica, iar acum, la dezbracatele noastre de la televizor si la nudurile din reviste. Accesul la corp e mai simplu, relatiile sunt mai cinice, libertatea asta sexuala nu aduce nici pe departe ceea ce s-a sperat. Aduce un orgasm de cateva secunde, insa te lasa in aceleasi nelinisti existentiale si te plonjeaza in dezechilibre din care trebuie apoi sa iesi.
"Multi pacienti de-ai mei dau pe o pastila de Viagra
banii cu care ar putea sa-si cumpere 30 de kilograme de cartofi"
- Prin anii `70, se discuta mult in Occident despre o asa-numita "revolutie sexuala" si, concomitent, se remarca o crestere a ratei sinuciderilor.
- Revolutia sexuala este revolutia lui Freud. De la el vine totul. Practicati sexul, fiindca altfel va imbolnaviti. Multi pacienti de-ai mei dau pe o pastila de Viagra banii cu care ar putea sa-si cumpere 30 de kilograme de cartofi. Euforia la orice varsta mi se pare deplasata. Sigur, nu e exclus ca si la 70 de ani sa ai o simpatie pentru cineva, dar fara sa te pui intr-o postura ridicola. Aici, Dumnezeu - daca vrei - sau natura in marea ei intelepciune a facut ca lucrurile sa aiba un apus frumos, un "amurg al zeilor". Arde Walhalla, arde corpul, se duce sexul, insa ramane totusi lumina acestui asfintit.
- As vrea sa-mi spuneti, totusi, ca exista si cupluri la care lucrurile stau bine: partenerii au idealuri comune, sunt solidari, exploreaza lumea si isi construiesc viata impreuna.
- Exista, numai ca ele nu reprezinta regula, ci exceptia. Majoritatea casatoriilor se bazeaza pe simpla atractie sexuala, de aceea nu mai rezista pana la batranete. Este vorba de o reductie, o golire, o saracire, in comparatie cu dragostea adolescentina, cu aceea din sonetele lui Shakespeare ori din Petrarca. Aceea are o aura. Iubirea de azi s-a transformat intr-un sport. Apoi, tinerii casatoriti se apuca sa imite ce vad in filmele de la National Geographic, unde zoologii contabilizeaza ce prapad face leul in 48 de ore. Dar noi nu suntem programati asa. Aici, biologic si medical vorbind, se greseste, fiindca prima cauza a epuizarii nervoase este tocmai excesul sexual. Daca muncesti toata noaptea, a doua zi nu mai esti bun nici de condus masina si nici de lucrat la calculator. Iar intr-o luna, doua, trei sau un an, te epuizezi. Oamenii nu vad decat o latura a problemei, adica placerea - si s-au satisfacut. Insa apare un fenomen fiziologic de satietate si chiar unul de demitizare. Cu timpul, celalalt nu mai este pentru tine decat o anatomie. Si te respinge. Te plictisesti.
"Fara afectiune ne imbolnavim.
Nu se mai iubesc nici ficatul cu splina si
ajungi de nu mai intelegi ce ti se intampla"
- Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui sa invete din nou cum sa iubeasca?
- Da, si trebuie ajutati sa o faca. De aceea vorbesc eu acum. Poate vorbesc in pustiu, insa imi fac datoria. Trebuie sa ne straduim mult mai mult, in toate profesiile - si preotul care n-are timp, si psihiatrul care n-are timp, si primarul care n-are timp. Toata lumea este intr-o criza de respect pentru om si pentru relatia de iubire pe care se cuvine s-o cultive cu celalalt. In sfarsit, iubire, poate suna patetic, dar sunt trepte, niveluri, o piramida. Se poate incepe cu lucruri foarte simple. Cand am vazut prima data ca in Suedia scria pe taxiuri "Pastreaza zambetul", mi s-a parut, nu stiu cum, o ipocrizie. De fapt, era o mica educatie, adica: "Nu-ti arata coltii, nu-ti arata rautatea". Acesta ar fi inceputul, lipsa de agresivitate. Pe urma se poate urca spre o farama de simpatie, un sentiment de solidaritate, o mana intinsa altuia. Sa nu uitam ce spunea Hegel, ca nici un lucru mare, nici un lucru abstract nu are valoare, daca nu se concretizeaza. Deci, iubirea nu are voie sa fie un principiu abstract, de duminica. Nu, ea este o treaba a noastra, de fiecare zi. Fara ea, adica fara aceasta relatie de comunitate afectiva, suntem insingurati, neajutorati, ne deprimam, ne imbolnavim, pentru ca stresul asta modern, apasand pe un corp arhaic, il deregleaza. Nu se mai iubesc nici ficatul cu splina si ajungi de nu mai intelegi ce ti se intampla.
- Si sexul?
- In ce priveste sexul, in nici un caz nu se poate pune problema lui in termeni de pacat mortal, caci omenirea trebuie sa traiasca, sa se inmulteasca, sa mearga mai departe. Insa poate fi plasat in interiorul modelului familial, cu evitarea exceselor. In acelasi timp, el trebuie sa-si recastige dimensiunea spirituala, pe care a pierdut-o. Cum s-o realizam? Pe toate caile posibile - prin morala, prin religie, prin cultura, prin arta. Sa fim mai atenti cu cei ce au o anumita influenta asupra sufletului nostru. Citeste ce se publica prin revistele literare si ai sa te cutremuri. Unii tin minte ca Nichita Stanescu era betiv. Da, insa ne-a lasat poezii nemuritoare si ele n-au nici o legatura cu procentele de alcool din Stalinskaia. Nichita era liber la gura, parea ca fantazeaza, ca galopeaza prin vazduh, dar a fost foarte controlat in ce scria. As spune ca sunt fericiti oamenii care isi dau seama de complexitatea iubirii. Chiar daca realitatea n-o fi asa, daca e situata mai jos decat vorbele, totusi, conteaza sa urci macar cu gandul, piramida de care vorbeam inainte. Sa urci cu gandul si sa-ti imaginezi.
Adriana Rotaru
Cativa pasi catre fericire
14 retete de daruit si de primit dragoste
Fericirea este suma mai multor intamplari si trairi marunte. Ea se compune din amanunte aparent nesemnificative, din gesturi mici, de tandrete, din amabilitati si asigurari de afectiune. Din gesturi neinsemnate de simpatie. Si nu numai vizavi de partenerul de viata, ci si de prieteni, de oamenii de pe strada, de vecini si de colegii de la locul de munca. Amanuntele au o importanta uriasa. Psihologii americani, mari specialisti in sondarea interiorului omenesc, au studiat ani de-a randul modul de viata al unor oameni ce se declarau fericiti. I-au intrebat si i-au urmarit atent pe cei ce se simteau iubiti si iradiau iubire. Rezultatul a fost sintetizat intr-o carte intitulata "A General Theory Of Love" ("O teorie generala a iubirii"), scrisa de profesorul american de psihologie Thomas Lewis. Dragostea este singurul bun care sporeste atunci cand il daruiesti - este motto-ul cartii, un adevar demonstrat cat se poate de concret, asezat in "retete": 7 metode de a darui si 7 metode de a primi dragoste.
I. Daruiti mai multa iubire
Sacul cu vorbe bune
Spuneti-i un cuvant amabil femeii de serviciu sau postasului. Faceti-i un compliment vanzatoarei care va serveste la magazin. Sunt doar niste fleacuri, dar pot aduce o unda de romantism in viata terna de zi cu zi. Din amabilitati aparent lipsite de importanta se dezvolta, cu timpul, dragostea. Un simplu salut amabil, insotit de doua-trei cuvinte de simpatie adresate vecinului de la parter poate declansa surpriza si incantare. Iar dvs. va veti simti pe data cu mult mai bine dispusi.
Fiti activi pentru altii
Suflecati-va manecile si-ncepeti sa faceti ordine in camara sau in garaj. Nu la dvs. acasa, ci la sora, fratele sau prietenii dvs., care se plang ca sunt obositi si nu le vine sa se-apuce de treaba. Sau insotiti-i la sectia financiara sa-si plateasca impozitele, sa-si cumpere o haina, sa mearga la doctor, fiti langa ei. "Ajutorul dat va creeaza o stare de bine", spune psihologul american. "Iar celor ajutati, faptul ca sunteti alaturi de ei le face mare placere."
Mergeti la meciurile de fotbal sau la plimbare prin parc
Sunteti femeie si fotbalul va repugna; totusi, de dragul partenerului dvs., petreceti-va sambata sau duminica alaturi de el. Sfatul este valabil si pentru barbatii care considera plimbarea prin parc (de pilda) o povara. Vi se pare o pierdere de timp, dar "daca mergeti", spune cercetatorul american, "ceea ce dati dvs. este cu mult mai putin decat ceea ce primeste el (ea). Si brusc, o s-auziti si-o sa-ntelegeti ceea ce n-a spus niciodata in discutiile intre patru ochi. Isi deschide sufletul pentru ca se simte luat(a) in serios".
Daruiti "acadele"
Sub forma unor complimente, fireste. "Spuneti cu voce tare lucrurile bune pe care le ganditi despre ceilalti", recomanda Thomas Lewis. Dar nu formal. Ceea ce simtiti, efectiv, pentru altul. De pilda: "Ce voce placuta ai!" sau "Esti o ascultatoare excelenta", "Astazi arati formidabil, cred ca ma indragostesc de tine a doua oara". Si comentati laudele cu altii, faceti complimente de fata cu martori, cand va aflati intr-un grup ("Ce spui de cat de bine arata sotia mea?" etc.). Lauda o persoana cand esti singur cu ea si-o sa-ti devina prieten apropiat. "Laud-o si de fata cu altii, si-o sa ai in ea un sprijin pentru toata viata".
Impartiti cu altii
"Nimic nu-ti creeaza o stare mai deplina de bucurie, decat facerea de bine", afirma autorul citat. Si ne recomanda sa daruim, sa facem un bine cel putin o data pe saptamana: haine, alimente, mobila sau bani pentru cei saraci. Si mai bine: o activitate benevola la un camin de copii sau la un azil de batrani care nu mai au pe nimeni. Sau sa oferim cuiva un pranz intr-o zi anume a saptamanii, unei persoane fara familie. Dar s-o facem cu sufletul! "Actiunea dvs. nu trebuie sa-i satisfaca doar pe altii, ci si pe dvs."
Daruiti din timpul dvs.
Petreceti o zi cu sora, fratele, ma-ma sau prietena care vi s-a parut trista si insingurata. "Hai sa facem ceva ce-ti place in mod deosebit." Simtiti-va ca-n vacanta. Uitati de computer sau televizor. "Discutiile, ceaiul baut impreuna sau plimbarile sunt extrem de pretioase, va creeaza senzatia de libertate", sustine Thomas Lewis.
Nu va temeti de mangaiere
Daca partenerul dvs. este obosit si incordat, imbratisati-i umerii cu afectiune, faceti-i un masaj la ceafa. Atingerea afectuoasa este drumul spre "incoronarea dragostei". Sfatul psihologului: atingeti-va partenerul cand treceti pe langa el, imbratisati-va rudele apropiate si prietenii. Contactul fizic constient semnalizeaza intelegere si incredere. Iar masuratorile arata ca reactia celuilalt este imediata: hormonii fericirii incep sa curga.
Ii. Invatati sa primiti dragostea
Descoperiti dragostea ascunsa
In dosul cuvintelor aspre - spune cercetatorul american -, in dosul criticilor si chiar al unor minciuni se ascunde adeseori dragoste. "Uitati-va la sentimentele ce se-ascund in spatele sfaturilor atotstiutoare ale mamelor", ne sfatuieste Thomas Lewis. "Isi fac griji pentru binele nostru. Vorbele aspre sunt pline de dragoste." In spatele unei intrebari incarcate de repros - "Unde ai stat atata?" - se ascunde teama partenerului (sau a partenerei) ca s-ar fi putut intampla un accident. Iar copiii mint adeseori ("Nu ne-a adus tezele.") ca sa nu-si dezamageasca parintii. Descoperiti afectiunea din supararea lor.
Pretindeti mai putin
Si veti primi, cu siguranta, mai mult. Mai ales cand stati de vorba cu partenerul. Nu cereti neaparat raspunsuri. Intrebati, mai bine: "Ai chef sa vorbim despre ce te framanta?". Nu-l scoateti din ritmul sau normal. "Un barbat are nevoie sa-l sprijiniti ascultandu-l. Urmariti-l atent, incuviintati din cap, repetati ceea ce a spus in loc sa raspundeti imediat sau sa puneti, curioase, alte intrebari." Iar el va fi - de la sine - mai deschis si mai afectuos.
Aspirati caldura
V-ati invitat prietenii la cina, ati pregatit totul perfect, ati preparat bucate gustoase si toata lumea e multumita. "Luati-va un ragaz si sprijiniti-va de speteaza scaunului", recomanda Lewis. "Observati cat sunt de bucurosi, aspirati toata caldura aceasta si lasati-va patrunsa de ea. Bucurati-va de momentele in care sunteti siguri de puterile dvs. Caldura exista din belsug. Absorbiti-o!"
Cereti ajutor
"Multe femei se sfiesc sa ceara ajutor", constata Thomas Lewis. "Recunoasteti atunci cand sunteti la ananghie. Ati fost si dvs. alaturi de altii, cand v-au solicitat sprijinul. Dati un telefon, eventual unei prietene, si spuneti-i pur si simplu: "Vino, te rog, am nevoie de tine, trebuie sa-mi descarc sufletul". Vorbiti despre dvs. Spuneti raspicat: "Sunt la pamant". Nimeni n-o sa va respinga."
Lamuriti lucrurile pe fata
"Femeile obisnuiesc sa se planga altora din dorinta de a-si cruta partenerul", explica Thomas Lewis. Dar acest lucru afecteaza dragostea. "In interiorul cuplului se creeaza o anumita distanta, care impiedica clarificarea." Sfatul specialistului: nu implicati o terta persoana in problemele dvs. Plangerile legate de partener sau de mama-soacra sunt o otrava cu actiune lenta. "Ele cimenteaza starea de nemultumire. Aveti curajul si lamuriti-le sincer si direct. Este si asta o dovada de dragoste."
Dati-va prietenii la curatat
Selectati-va cunostintele. Veti primi mai multa dragoste excluzandu-i pe cei care nu v-o daruiesc si care, mai mult, va rapesc din energie. "Daca nu-i puteti evita, invitati intotdeauna o persoana ca antidot. Eliminati si obiectele primite de la astfel de cunoscuti. Nu pastrati decat ceea ce va face placere, fie ca-i vorba de oameni sau de obiecte."
Faceti depozite de fericire
Notati-va intr-un jurnal trei dintre evenimentele cele mai placute din ziua care s-a scurs. Efectul este deosebit: in felul acesta, momentele placute se ancoreaza in subconstient. Si, repetandu-le de la o zi la alta, personalitatea dvs. incepe sa se modifice. "Ca de la sine, o sa fiti mai veseli si mai deschisi pentru fericire si dragoste si in acelasi timp o sa iradiati dvs. mai multa bucurie si mai multa iubire", ne garanteaza specialistul american. Osteneala: 10 minute pe zi. Intr-un an, jurnalul dvs. va cuprinde 1000 de momente fericite. "Nu e doar un material de lectura incurajator. Este un antrenament pentru dragoste si un antrenament pentru fericire."
Fotografii Photoland