Demascari si avertismente

Rodica Culcer
Intr-un interviu acordat postului de radio Romania Actualitati, presedintele Basescu i-a atacat dur pe patronii unor trusturi de televiziune si presa, acuzandu-i ca doresc sa conduca politica Romaniei. Este corecta acuzatia presedintelui? Poate influenta mass-media din Romania cursul politicii si opinia publica?

- Presedintele Basescu a intrat din nou pe terenul delicat al libertatii presei, mecanismelor pietei libere si moralitatii publice. Toate acestea, si nu numai ele, se intersecteaza in mass-media, care nu reprezinta altceva decat o parte a societatii romanesti. Spun parte si nu "oglinda" pentru ca, intr-adevar, trusturile de presa - la noi si aiurea - au agenda lor proprie si, in consecinta, propun o anumita viziune asupra faptelor. O "reflectare obiectiva a realitatii" nu exista in lumea noastra imperfecta - poate doar in mintea lui Dumnezeu, la care nu avem acces. Trecand peste chestiunile filosofice, sa ne aplecam cu sange rece asupra celor practice. De dragul demonstratiei, sa presupunem ca proprietarii trusturilor de presa private, supranumiti "moguli", doresc intr-adevar sa influenteze mersul lucrurilor, evolutiile politice si poate chiar mersul justitiei, prin intermediul ziarelor, radiourilor si televiziunilor pe care le detin. Vom constata ca nimic nu-i poate impiedica sa nutreasca aceste ambitii. Legea le permite, iar piata ii incurajeaza, caci si in domeniul informatiei si analizei exista o piata, o bursa de valori. Nimeni nu-i poate opri, asadar, sa promoveze propria interpretare a realitatii, angajand doar acei ziaristi si analisti care sunt de acord cu ei, sau sunt dispusi sa fie de acord cu ei, de dragul unei remuneratii consistente. De altfel, nici nu cred ca presedintele a dorit sa puna sub semnul intrebarii acest drept, ci doar sa sugereze ca trusturile de presa private nu ar fi obiective, ci subiective, fiind aservite intereselor patronilor si nu interesului public. Este poate o tactica a presedintelui, nevoit sa se lupte cu niste trusturi care-i sunt unanim ostile.
Singurul care poate valida sau nu demersurile trusturilor de presa (oricare ar fi ele) este publicul, iar publicul nu mai este atat de usor de manipulat. Nu mai suntem la inceputul anilor 1990, cand populatia era ostatica unei singure televiziuni si a unui singur post de radio, ambele ale puterii. Peisajul mediatic s-a diversificat, iar informatia nu mai poate fi ascunsa de telespectatori si de cititori. Pana si manipularea ei - prin ierarhizarea stirilor sau prin restrangerea spatiului - este sever limitata de cerintele pietei. Daca presedintele are ceva de spus, el este auzit aproape intotdeauna in direct, oricat l-ar detesta patronii trusturilor de presa si oricate talk-show-uri critice ar urma. Nici o televiziune privata nu-si mai permite sa nu prezinte toate punctele de vedere asupra unei chestiuni, chiar daca selectia analistilor poate fi subiectiva. In aceste conditii, publicul isi poate face singur o opinie asupra faptelor si poate decide pe cine crede: pe presedinte, pe adversarii sai sau pe nimeni. Fara a subestima capacitatea mass-media de a influenta opinia publica, as spune, deci, ca posibilitatile de manipulare a cetatenilor sunt astazi serios limitate. Ceea ce este, in fond, un motiv de optimism, oricat de ciudat ar parea optimismul in situatia actuala.
Parlamentul de la Bruxelles a amenintat direct Romania ca va actiona clauza de salvgardare, in cazul cand ministrul justitiei va fi indepartat din post. Oare razboiul opozitiei cu Monica Macovei ne va putea bloca integrarea in Comunitatea Europeana?
- Inainte de toate, ar trebui sa spunem ca nici Parlamentul European, nici Comisia Europeana nu ne ameninta cu nimic, doar ne amintesc prevederile Tratatului de aderare si deficientele pe care Romania trebuie sa le remedieze. Motiunea indreptata impotriva ministrului justitiei, Monica Macovei, a generat cateva reactii de sprijin personal din partea Comisarului European Franco Frattini, a vicepresedintei Bundestag-ului Susanne Kastner, si a europarlamentarului german Markus Ferber. Este stiut faptul ca doamna Macovei este apreciata la Bruxelles si la Strasbourg pentru reformele promovate, dar nota personala a aprecierilor mentionate mai sus a fost rapid corectata, atat de purtatorul de cuvant al comisarului Frattini, cat si de purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger, care s-a ferit sa comenteze declaratiile doamnei Kastner, dar a precizat ca "Romania trebuie sa fie constienta ca exista un mecanism de monitorizare pe justitie si ca urmeaza sa prezinte un raport asupra progreselor in domeniu in luna martie". In functie de acest raport Comisia va decide daca se impun sau nu sanctiuni conform Tratatului de aderare.
Corectiile purtatorilor de cuvant muta accentul de pe persoana doamnei Macovei pe fondul problemei: reforma in justitie si lupta anticoruptie. In valtoarea politica actuala, toata lumea pare sa fi uitat ca datoram un raport pe aceasta tema, pana la data, nu prea indepartata, de 31 martie, si ca nimeni nu mai vrea sa citeasca raportul Comisiei europene din 26 septembrie, 2006, in care se arata ca Tratatul de aderare pentru Romania si Bulgaria prevede sanctiuni serioase in cazul nerecuperarii intarzierilor in domeniul reformei judiciare si luptei anticoruptie. Se poate ajunge, chiar, pana la "suspendarea unilaterala a obligatiei statelor membre de a coopera in domeniul judiciar". Cu alte cuvinte, deciziile justitiei romanesti ar putea sa nu mai fie recunoscute in Ue. Criteriile dupa care forurile europene vor decide daca mai recunosc sau nu hotararile justitiei romanesti sunt foarte clar descrise in raport si se refera la Csm, la infiintarea unei "agentii de integritate", care sa identifice corect conflictele de interese, si la continuarea investigatiilor in cazurile de coruptie la nivel inalt. Cu sau fara Monica Macovei, Romania s-a obligat sa dea socoteala in fata Europei cu privire la modul in care isi respecta angajamentele asumate. In consecinta, daca integrarea noastra va fi blocata sau intarziata, acest lucru nu ni se va datora decat noua, in exclusivitate. Fie ca le place sau nu politicienilor nostri, trebuie sa accepte, in sfarsit, si responsabilitatea pentru soarta tarii.