La moartea lui Virgil Candea

Redactia


[sapou]"Ne despartim de un carturar
pe care nu-l vom putea uita niciodata"[/sapou]Ne-a parasit Virgil Candea, un mare invatat. Este o grea pierdere pentru cultura noastra. Va mai trece lunga vreme pana cand inteleptul, stiutorul, dar si atat de modestul carturar va putea fi inlocuit de o personalitate de dimensiunile sale. S-a nascut la 29 aprilie 1927 la Focsani. A inchis ochii cu 72 de zile inainte de a implini 80 de ani. Cu studii in drept si filozofie, in anii 1945-1949, si apoi de teologie, in anii 1951-1955, s-a afirmat dintr-un inceput cu inteligenta sa scanteietoare si cu forta de asimilare a unui camp multiform de cunostinte. In 1970 si-a obtinut doctoratul in filozofie cu teza Filozofia lui Dimitrie Cantemir, pentru cunoasterea temeinica a operei caruia isi va darui o mare parte din viata, pana in zilele sfarsitului sau.
A slujit cu daruire si abnegatie Biblioteca Academiei Romane, timp de peste un deceniu. A militat pentru cunoasterea civilizatiei Europei de Sud-Est, pentru apropierea popoarelor ei, in cadrul Asociatiei internationale de studii sud-est europene si a Institutului de studii sud-est europene. A condus destinele asociatiei "Romania", straduindu-se ca in timpuri grele pentru romani, sa creeze punti intre ei, pentru o Romanie vesnica, dincolo de regimuri politice. Fiica mea, stabilita de treizeci de ani in indepartata Olanda, tanara scriitoare destarata, nu poate uita bucuria pe care o resimtea primind de la el carti de literatura romana, punte sufleteasca catre tara de care era despartita. Si ca ea cred ca au fost mii de romani raspanditi in lumea larga, carora le-a daruit astfel de bucurii spirituale.
Ca om de stiinta, a raspandit lumina cunostintelor sale si intelepciunea sa, dar si o imagine a tarii, prin cursuri, conferinte si colaborari, la Neapole si la Geneva, la Strasbourg si la Roma, ori la Beirut, pentru a nu aminti decat unele din cetatile de lumini. Era pretuit si respectat in multe tari ale lumii.
Cu intaietate l-a atras cultura romaneasca a veacurilor trecute, si realizarile sale in aceasta privinta au fost remarcabile. Volumele ingrijite de el, cu acribie si daruire, din opera lui Dimitrie Cantemir, scrierile sale privind pe Cantemir sau pe Constantin Cantacuzino stolnicul ne-au ajutat sa intelegem dimensiunile acestor carturari neintrecuti. "Ratiunea dominanta", volum de fina analiza a umanismului romanesc, va ramane pentru totdeauna o lucrare de referinta a istoriografiei noastre. Crestinii lumii arabe l-au interesat cu deosebire, intre altele el dand la lumina si Letopisetul Tarii Romanesti, in versiunea araba a lui Macarie Zaim; a publicat si un splendid volum dedicat Icoanelor melkite. Si-a consacrat lucrari, reflectand eruditia si stralucita sa minte, privind istoria diplomatiei romanesti ori istoria Transilvaniei, dar - in afara lui Cantemir si a operei sale - si-a dedicat cu prioritate straduintele ultimelor decenii de viata pentru a realiza evidenta marturiilor de arta si cultura romaneasca de peste hotare, considerata de el cu indrituire drept o datorie patriotica. Cele doua volume de "Marturii romanesti peste hotare", intitulate cu nedreapta modestie "mica enciclopedie", raman niste monumente ale stiintei noastre umaniste. Virgil Candea a fost si coordonatorul volumului V din tratatul "Istoria romanilor".
Chemarea sa in Academie a intarziat, din pricinile cunoscute ale acelor timpuri. La 9 martie 1991, am fost alesi in aceeasi zi, Virgil Candea, fostul nostru presedinte Eugen Simion si cu mine. Doi ani mai tarziu, Virgil Candea va deveni membru titular, iar intre 1998 si 2002 a fost vicepresedinte al inaltului for. Mai inainte de alegerea din Romania, el fusese insa ales membru corespondent al vestitei Sudeuropaische Gesellschaft din Munchen, membru corespondent al Asociatiei Elene de Arheologie din Atena si membru al Consiliului director al Universitatii Euro-Arabe din Roma. A fost si membru al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere din Paris.
Ne-am despartit de un om deosebit. Intelept si bun. A raspandit in jurul sau binele si intelegerea. Eruditia sa a fost intregita prin pasiunea cunoasterii, studiului si cercetarii, iar judecatile sale au rezistat si vor rezista vremurilor. Si-a slujit semenii si tara. Ne despartim de un carturar pe care nu-l vom putea uita niciodata, caci astfel de invatati se nasc rareori.

Acad. Dan Berindei