Zeno Cornea, localnic din Rosia Montana
"Celalalt" s-a strecurat la Rosia Montana odata cu aurul. Motii ii vad umbra te miri pe unde. O cauta cu lupa peste fotografii si icoane mutilate, o zaresc intr-un curcubeu orizontal, in cadavre care nu putrezesc sau peste cei 42 de stramutati morti de inima rea, din care 3 prin spanzurare. Nicoara, ultimul spanzurat, s-a atarnat acum doua saptamani. Satul vorbeste ca si lui tot banii i-au pus cruce.
La Rosia, sub fiecare streasina, sub fiecare bolta, salasluieste o poveste cu morti. Aici un infarct, colo o comotie, dincolo un spanzurat. Cand una din cele cinci biserici bate a mort, motii ciulesc urechile. S-a mai dus unul. Zeno Cornea, fost topograf, stie tot ce misca in sat. Si ce nu misca. Mortilor le tine socoteala mai ceva ca un popa, vorbind iute si apasat: "Sunt 42 la numar. Eu nu spun ca nu mor oameni. Dar cei care o murit in Rosia Montana sunt de atac cerebral, din cauza stresului. Ultimul o fost Lae Vadan, un oponent puternic al proiectului, care nu voia sa se mute din Rosia. O murit de atac cerebral. Era tot timpul stresat. Tanti Ghizi Stern o murit si ea, in toamna. Tot de stres".
Ultimul spanzurat
Ce-i streseaza la maximum pe rosieni este imaginea sacilor cu bani promisi de "Gold Corporation". Unii isi amintesc chiar miliarde platite in teancuri de zece mii, carate cu saci burdusiti in portbagaj, ca sa ia ochiul. Pe Eugen Nicoara, strungar la mina si prieten cu Zeno, l-ar fi stresat atat de tare, incat si-a pus capat zilelor. S-a dat si la Pro Tv, saptamana trecuta. "Lumea vorbeste ca din cauza banilor. Am ramas tablou cand am auzit ca s-o spanzurat. Au vandut o casa din Rosia. Sora lui Nicoara nu i-ar fi dat banii, numa vreo sasa sute de milioane", povesteste Zeno ce a auzit de la altii. Ce stie sigur e ca si vecinul sau, Ladislau Gruber, si-a gasit sfarsitul tot in streang, si pune mortul tot in carca aurului. "S-o spanzurat in 2004, dupa ce a vandut casa la "Gold" si o plecat din Rosia. Ma suna la telefon si de doua ori pe saptamana sa ma intrebe de casa. Si ma tinea cate o jumatate de ora. Baaa, nu ma mai suna, ca tu platesti. "Lasa, ba, ca platesc"", isi aminteste Zeno franturi din discutiile cu raposatul. Si mormaie, ca pentru el: blestemul aurului.
Si aici era alcoolic, si acolo
La sediul "Gold Corporation", mortii mor de moarte buna. Monica, nepoata lui Gruber, isi aminteste ca unchiul ei, spanzuratul, era lovit de alt blestem: "Bea mult. Si aici era alcoolic, si acolo. Nu "Goldu" l-a obligat sa plece. Si nici nu-i adevarat ca s-o spanzurat aici. S-o spanzurat acolo unde s-o mutat. Si multa lume zice acuma ca vai de mine, cate victime o facut "Goldu". Nu-i chiar asa. Daca nu venea "Goldu", tineretu ce facea aici?". Menajera la "Gold Corporation", Monica are numai vorbe de ocara pentru cei care se pun de-a curmezisul proiectului. Nu-i prea are la inima nici pe cei din Asociatia Alburnus Maior, unde-i bagat si Zeno. "Am 30 de ani maine-poimaine. Aici am crescut, aici am copilarit. Agricultura la Rosia nu vad niciodata. Vin unii si spun: ferme... Unde faci ferme? Pe dealuri, pe colturi? Nu cred in asa ceva." Batranii si-au vandut casele "la Gold" si s-au mutat in Alba Iulia. Si, zice apoi: "Sa te muti dintr-un varf de deal intr-un oras ii cu totul altceva".
"Celalalt" din icoana cu Iisus
Inapoi la Zeno si la istoriile lui cu demoni auriti. Cea mai grozava, mai sumbra si ciudata intamplare e tot cu un mort, fireste, si cu o icoana. "Aici o murit unu, in Rosia, si i-au pus la cap o icoana. Si o venit baiatu si i-o facut o poza. Si in poza, ce apare, domle? Apare chipul Satanei. Cu doua coarne, cu tot ce vrei", isi deapana Zeno povestile cu mortii trecuti in conturile companiei. Si ne indeamna sa mergem la Lia, sa vedem "cu ochii nostri". Mergem. Rozalia Ciura poarta inca doliu dupa barbatul ei, mort in 6 septembrie 2006, cifra in care citeste semnele Raului. "O murit intr-o noapte, in doua minute. Baiatu o bagat pozele pe calculator si le-o tot marit. Si cand arata poza marita... Cand ne-o aratat-o pe calculator... nu mai era domnul Iisus", suspina cu un oftat lung Rozalia, ocolind cu grija sa-i spuna pe nume. "Cine era in poza?", ridicam din spranceana. Descrie in aer un semicerc cu aratatorul: "Era cu totul alta fata. Dupa mine, io zac ca ii poza ailalta, cu doua coarne... Celalalt...". Ne arata o fotografie pe hartie si ne intinde o lupa. In fotografie, mortul in sicriu. Deasupra mortului, o icoana, in ceata, ca o fotografie facuta prin nori. Sub lupa, o pata marita din care poti sa-ti imaginezi orice.
Lucrare cu apa de mort
Tot necazul s-ar trage tot de la bani. Rozalia isi banuieste cumnata ca ar fi umblat cu duhuri necurate, nemultumita de imparteala dupa o mostenire. "Am umblat pe la preoti, si mi-au spus ca sotul meu n-o murit de moarte buna. I s-o facut o lucrare cu apa de mort", suiera femeia, frecandu-si palmile. Casa au vandut-o in urma cu zece ani, insa acum "le pare rau ca n-au incasat mai mult". Femeia banuieste ca n-a scapat nici acum de lucrarea "Celuilalt" si povesteste cum, in fiecare seara, cumnata-sa "face cruci catre casa noastra", de parca ar cauta sa mane toate duhurile intunecate peste linistea ei.
Blestemul aurului
Enciclopedia vie din Rosia, Zeno Cornea, se deschide la alte file cu grozavii. Compania, zice motul, muta satul cu morti cu tot: "Pana acum, s-au relocat 11 ramasite. Nu va mai povestesc ca au scos niste morti care erau ingropati langa biserica lui Simeon Balint. Domne, trecusera sapte ani, dar fiind locul argilos, n-au putrezit. Cand i-au desfacut, i-au scos o mana, intestinele, i-au bagat in punga... n-au dus tot mortul. A ramas acolo din el". Zeno, ca toti satenii din Rosia, aproape ca vorbeste cu mortii, isi simte in pamant fratii, bunicii, stramosii. Citeste semnele pe cer, intr-un curcubeu pe orizontala, aparut de Sfintii Mihail si Gavril. Isi aminteste o istorie cu un preot din Iasi, chemat sa sfinteasca pietrele locului: "Si i s-a facut rau. Si mi-a spus: "Domnu Zeno, aici se lucreaza cu duhuri necurate. Aceasta companie lucreaza cu Satana. Si cei care pleaca din Rosia Montana sunt blestemati. Este un blestem al aurului care zice asa: sa nu-si gaseasca linistea nici in mormant"".
Micii dracusori din batatura motilor
Vijelia de la Rosia bate mai domol la Abrud. Familia ultimului spanzurat, mutata la oras, zice ca tragedia n-are nici o legatura cu "Gold". Compania, la randul ei, vede ceva diavoli, insa tropaind in capul taranilor.
Intr-un apartament muncitoresc la fel de stramt ca un cavou, sotia lui Nicoara, ultimul spanzurat din Rosia, plange in pumni si ne trimite la sora raposatului. Tace. La doua scari de bloc mai incolo, sora-sa, Sonia Crasnic, pune hartii pe masa: un miliard si ceva lui Nicoara, un miliard si ceva ei. Din casa vanduta la "Gold" au impartit aproape jumate-jumate. "Am constiinta impacata in fata lui Dumnezeu", explica Sonia calm. Se plange ca celelalte surori au sunat-o in ziua in care s-a atarnat, aruncandu-i vorbe grele. Apoi a auzit un vecin povestind la Pro Tv ca Nicoara s-ar fi spanzurat ca n-a luat destui bani din casa vanduta "la Gold". Si asa a ramas. De fapt, nimeni nu stie ce l-a apucat pe Nicoara.
"Banii lor sunt blestemati"
Si in casa enciclopediei Zeno a intrat dihonia, tot din cauza banilor. Repeta ca un automat defect: "Nici sa-mi deie tata lumea asta la picioare nu vand casa, sub nici o forma. Nu ma intereseaza banii lor. Banii lor sunt blestemati". Totusi, cand aude de bani, mintea lui Zeno se cam intuneca. S-a trezit intr-o zi ca sora-sa a vandut casa "la Gold" cu 940 de milioane si a varat grosul in buzunar. Era gata sa o dea in judecata, insa si-a amintit la timp ca e sora-sa: "Acum o venit la mine. Si-o dat sama ca o gresit. Bai Angela, ii zic, eu te iert. Dar nu te uit". Si se jura din nou ca el nu vinde "la Gold". "Toti au un pret", ii spunem. El, nu si nu. "Stiu ca din astia sunt multi. I-am avut si noi in asociatie si ne-o intors spatele cand si-o atins scopul. La inceput o fost 98% impotriva. Am stiut ca sunt oameni care nu rezista. Au fost care au plecat pentru bani."
Afaceri cu cabane din lemn
Neoficial, reprezentantii "Gold" povestesc cum sateni din Asociatie ii sunau noaptea, invitandu-i la negocieri, si in cateva ore isi faceau bagajele. Din 800 de case, au ramas cam 200 nevandute. Pe ele, proprietarii au atarnat, in ciuda, placute cu "aceasta proprietate nu e de vanzare". Altii, s-au apucat sa construiasca mici cabane de lemn. "Le ridica cu 100-200 de milioane si ni le vand cu 900. Totul e pana la bani. Ei sunt obisnuiti sa traga cat mai mult de pe companie", ne spun, neoficial, cei de la "Gold Corporation". Oficial, raspunsul suna infinit mai diplomatic. Intr-un comunicat trimis la redactie, compania canadiana sustine ca a dezvoltat "un program de relocare bazat pe sanse egale, bazat pe criterii obiective si universal valabile, in conformitate cu cele ale Bancii Mondiale, tocmai pentru a nu crea divergente si inegalitati in comunitate".
Dan Tapalaga