- O prima veste incurajatoare ar putea fi declaratia premierului de miercuri seara, cand a cerut stoparea demersurilor vizand suspendarea presedintelui pana dupa alegerile europene si a anuntat ca Pnl nu sprijina acest demers. Putem intelege aceasta declaratie ca un apel la calm si la concentrarea asupra chestiunilor cu adevarat importante, cum ar fi adaptarea tarii la exigentele Ue. Nu este insa cazul sa ne extaziem. Asa cum ii stim, oamenii politici se vor concentra asupra campaniei electorale. Indiferent ce le cere prim-ministrul, ei nu vor renunta la lupta politica, indiferent de cerintele tarii. Si aceasta, pentru ca miza alegerilor pentru Parlamentul european nu este de fapt reprezentarea in Parlamentul european, ci reusita la primul test electoral dupa alegerile din 2004 si dupa izbucnirea scandalului politic care domina scena publica romaneasca. Alegerile europene trebuie deci privite in termenii competitiei politice interne. Miza cu adevarat europeana exista doar pentru partidele din Parlamentul european, care au nevoie de mai multi reprezentanti ca sa fie intarite numeric la Strasbourg. La drept vorbind, pentru romani nici nu prea conteaza aceste alegeri din 13 mai, pentru ca europarlamentarii nu-i pot ajuta in nici un fel. Aceasta situatie deriva din deficitul democratic al institutiilor europene. Sa nu ne amagim: nu exista un "popor european" care sa fie reprezentat in Parlamentul european, tot asa cum partidele europene nu au nici o relevanta pentru viata politica nationala. In toate tarile europene, alegatorii stiu acest lucru si sunt prea putin interesati sa-si aleaga reprezentantii in forul legislativ european. Ajungem astfel din nou la intelepciunea politica anglo-saxona, care spune ca "there is no politics, but local politics", adica "politica nu se face decat la nivel local." Altfel, oamenii nu prea au nevoie de ea.
Ce vedem noi la nivel local? O imensa balbaiala si deruta in ceea ce priveste integrarea. Anul a inceput cu stangul, cu proteste la vama Giurgiu impotriva unei taxe care nu mai era conforma cu legislatia europeana si pe care bulgarii o eliminasera. Romanii promisesera si ei ca o vor elimina, dar au "uitat" s-o faca. Investigatiile jurnalistice au scos la iveala existenta unor taxe la fel de aberante si in alte localitati de frontiera. Mai grav este insa faptul ca autoritatile, carora li s-a umplut gura de maretia succesului integrarii Romaniei la 1 ianuarie 2007, au uitat sa modifice legislatia. Au urmat masurile luate in pripa, de pe o zi pe alta, menite sa salveze cat de cat situatia.
Nu a trecut multa vreme si am aflat ca mai avem o problema in relatia cu Comisia europeana: taxa de prima inmatriculare, care a fost fixata la un nivel exagerat de mare si in mod discriminatoriu. Avertismentele Comisiei au fost clare, iar exemplul Poloniei, obligata de Curtea Europeana de Justitie sa returneze banii incasati pe o taxa similara, a fost si el destul de elocvent. Nu avem insa nici un semn ca autoritatile intentioneaza sa remedieze situatia.
In concluzie, nu cred ca putem fi foarte optimisti si sa ne imaginam ca in viitorul imediat, guvernantii se vor apleca asa cum se cuvine asupra problematicii europene. Mai degraba, exista toate indiciile ca lupta politica va continua sa macine Romania si s-o tina in loc. Avem de a face in acest caz cu un exemplu monumental de incompetenta a administratiei romanesti, dar si a clasei politice, care se ocupa de orice altceva, doar de ce trebuie nu se ocupa.
Primele "masuri europene" ale guvernantilor tarii, legate de ciobanie si transhumanta, au starnit indignarea opiniei publice. Cum va explicati ca in timp ce in Comunitatea Europeana transhumanta e reactivata, in Romania urmeaza sa fie pusa la zid?
- Pe masura ce jurnalistii se ocupa de subiect, ei afla ca inaltii functionari din ministerul agriculturii nu au inteles bine reglementarile europene. Aceste reglementari au doza lor de absurditate, dar niciodata ea nu a atins nivelul pe care i l-au conferit administratorii agriculturii romanesti. Initial, am fost in pericol sa umplem soselele cu convoaie de Tir-uri care sa transporte oi, pentru ca asta reiesea din primele dispozitii emise de la Bucuresti. Ulterior, s-a aflat ca nu este neaparat necesar ca miorita laie-bucalaie sa circule cu camionul, ci poate circula si in spatiul ei traditional de deal si vale. Ministerul a aflat si el intr-un tarziu ca trebuie sa stabileasca niste trasee pe care oile, cu ciobanii aferenti, sa poata circula. Acum se chinuiesc sa stabileasca aceste trasee.
In ceea ce priveste branza, avem din nou de a face cu un caz de incompetenta crasa a autoritatilor: Europa nu impune restrictii la vanzarea branzei telemea in pietele bucurestene, ci doar la exportul ei in afara granitelor.
Desi pot parea hilare, gafele monumentale legate de comercializarea branzei si de transhumanta nu sunt altceva decat simptomele unei maladii romanesti foarte grave: incompetenta si superficialitatea administratiei. Uniunea Europeana a semnalat de mult aceasta boala, cerand guvernelor care s-au succedat la Bucuresti sa o trateze. Nici unul din aceste guverne nu a reusit, pentru ca nu a fost interesat. Milioane de euro din fondurile Phare au fost irosite pe pregatirea alesilor si functionarilor din administratia centrala si locala. Sute de seminarii si cursuri de pregatire au fost organizate pentru a-i face sa inteleaga ce rol le revine. Au fost bani aruncati. La un moment dat, exasperata de apatia primarilor reuniti la un astfel de seminar, ministrul integrarii Anca Boagiu a inceput chiar sa se rasteasca la ei. Nu a folosit la nimic.
Adevarul trist este ca abia acum avem masura exacta a dezastrului din administratia publica romaneasca, la toate nivelurile. Din pacate, nu avem la indemana si remediul pentru diminuarea efectelor acestui dezastru.