Artanu: "Nu e deranjant sa fii clasic. Cel mai rau e sa fii la moda"
Casa studentilor din Bucuresti, Calea Plevnei. Din camarutele mici si luminate galbui se aud franturi de melodii de tot felul. Cineva isi acordeaza chitara, o voce senina incearca o vocaliza, ritmurile de tobe se prabusesc ca o avalansa. Pentru cunoscatori, aici e "cuibul" multor artisti care si-au inchiriat sali de repetitie. Aici canta, compun si se aduna in pauze la cafea si cornuri cu ciocolata. Tot aici e si "casa" formatiei Timpuri Noi. La o masa retrasa, cu o cana imensa de ceai aburind, povestesc cu Artanu, "vocea" formatiei, despre noul album, intitulat sugestiv "Back in business" ("Inapoi in carti").
Muzica la masa verde
- Nu de mult, trupa Timpuri Noi a decis sa se reuneasca. Ba mai mult, a consfintit aceasta "reintalnire" cu un album nou. Ce anume v-a adus din nou impreuna?
- As minti sa spun ca am simtit nevoia sa ne reunim. N-a fost premeditat. De altfel, imi place sa reactionez rebel, in functie de stimulii de moment. Eu terminasem un proiect cu formatia Partizan, de care eram foarte multumit. Asa ca tocmai scrutam zarile pentru a vedea ce as mai putea face nou si interesant. Cand colo? Ce vad? La orizont, Dan Iliescu privea si el in cele patru puncte cardinale. M-a chemat urgent sa pregatim un repertoriu si m-am conformat. Apoi am gandit acest nou album pe din doua. Jumatate contine piese mai vechi, de la Timpuri Noi, pe care publicul le place foarte, foarte tare. Fiindca fusesera inregistrate de foarte mult timp, ele nu mai puteau fi ascultate in nici o lista, alaturi de creatii recente, diferenta calitativa de sunet fiind mai mult decat evidenta. Prin urmare, am decis sa "redam" publicului aceste melodii. Nu le-am remixat si nici nu le-am remasterizat, cum se obisnuieste in bransa. Ci, pur si simplu, le-am recantat si inregistrat din nou. Lucru de care nu am mai auzit sa se mai fi facut vreodata. Iar partea a doua de disc reprezinta noutatea. Variante electronice ale unor piese de-ale noastre, realizate de cativa Dj foarte buni, precum si compozitii cu totul noi, facute dupa ce ne-am reasezat la "masa verde a negocierilor".
- Cum a fost regasirea voastra dupa cativa ani buni de absenta?
- Foarte placuta. Intre noi incap multa simpatie si prietenie, ne suportam foarte bine unii pe altii ca persoane, pana ce ajungem la idei muzicale, unde dispare elasticitatea. Eu cu Dan ne certam incontinuu, ca dintotdeauna. Din fericire, nu ne-am certat niciodata, nici de la fete, nici de la bani, ceea ce face ca prietenia noastra sa fie cu adevarat stransa. De altfel, toamna aceasta se fac 25 de ani de cand am intrat amandoi la aceeasi ora in aceeasi sala de repetitie. Dar ne ciondanim in continuare, pe motive legate de stil, gusturi muzicale, arta, pareri stufoase despre cum trebuie sau nu trebuie sa sune un lucru. De la prima propozitie, ma trezesc in contradictie, desi el nu face niciodata nimic expres ca sa ma enerveze. Din contra, e un creativ, si foarte multe piese compuse de el le-am acceptat din prima.
- Formatia Timpuri Noi e din nou pe scena, dar intr-o compozitie inedita, fara cativa dintre membrii de odinioara. De ce ati decis sa luati alaturi de voi si muzicieni tineri?
- Imprejurarea a decis asa. Catalin Neagu, Toby, s-a dedicat muncii lui de producator de film si-i place foarte mult. Lucreaza cu strainii, il stimuleaza foarte tare si il solicita foarte mult. De altfel, e primul care vine si ultimul care pleaca, atunci cand e vorba de un nou film, asa ca nu mai are deloc timp si pentru altceva. Dar noi il consideram in continuare membru al trupei. Iar Catalin Razvan avea, oricum, foarte multe proiecte muzicale si nu ar mai fi putut sa ni se alature. Asa ca am decis sa ii luam alaturi de noi pe tobosarul Andrei Barbulescu si pe basistul Silviu Sanda. Sunt tineri si plini de energie.
- Ati apucat sa faceti un bilant? Cum v-a primit publicul, cum a fost receptat albumul?
- A trecut cam jumatate de an si eu zic ca e foarte bine. Am concertat in locuri mici, cu atmosfera intima, dar si pe scene cu public imens, cum a fost de exemplu la Stufstock. Plaja plina, vremea mizerabila, tomnatica si rece, cu ploaie marunta. Si totusi, lumea n-a plecat acasa, formatia n-a trecut indiferenta. Senzatia cu care am ramas era ca trupa nici nu s-ar fi destramat vreodata. Ca si publicului, caruia i se parea firesc sa fim acolo. De altfel, noi nici macar nu am mai organizat o lansare a albumului. A fost, pur si simplu, bine primit! Si sunt mandru ca inca o data, sintagma Timpuri Noi se potriveste, imbinarea cu muzica electronica a produs ceva foarte "nou".
- Care este urmatorul pas artistic pentru Timpuri Noi?
- Ne intalnim zilele astea sa facem inca o "reclama" la acest disc, adica un nou videoclip, chiar la piesa "Tata", la care eu tin foarte mult. Este compusa in intregime de Dan Iliescu si surpriza este ca el o interpreteaza si vocal. Dupa parerea mea, este o melodie cu adevarat foarte, foarte buna. A fost scrisa dupa moartea tatalui sau si este sensibila, fara sa fie sentimentala sau plina de fals romantism. Este pe placul meu. As putea chiar sa spun ca este "cool". Nu m-as mira ca tocmai aceasta piesa sa lanseze, de fapt, albumul nostru. In continuare, lucram la partea de aranjament pentru un turneu prin tara, m-am gandit si ca n-ar fi rau sa gasim cateva locuri in Italia, Spania si eventual Canada, pentru cateva concerte pentru romanii de acolo. Si ma gandesc serios sa cantam in urmatorii 5 ani, in strainatate. Dar pana una alta, i-am propus lui Dan sa refacem melodiile noastre vechi, de cand aveam 22-23 de ani. Perioada de inceput e cea care te caracterizeaza cel mai bine si e si cea mai germinativa.
- Nu va e teama ca dupa atatea discuri cu piese vechi veti deveni prea "clasici"?
- E adevarat ca mie mi-a placut mereu sa fiu printre cei care propun, care initiaza. Sunt foarte mandru sa spun ca in anii `80, eram trupa cea mai sincronizata cu muzica de afara. Mi s-a intamplat de altfel si cu Partizan. Am reusit sa facem ceva foarte modern. Acum suntem foarte clasici. Dar nu e deranjant nici sa fii clasic. Cel mai rau e sa fii la moda! Ce mi-ar placea mie, muzical vorbind, ar fi sa fiu inglobat intr-un proiect mai deschis, catre muzica electronica si catre ideile care vin odata cu muzica si cu generatia aceasta. As vrea sa dau o replica vocilor care considera muzica minimalista drept un gen foarte frivol. Mi-as fi dorit ca in generatia mea sa fi fost mai multi pionieri ai acestui gen, sa fi compus o muzica mai ritmata si mai de dans. Pe scurt, as vrea sa ma pricopsesc cu o formatie care sa se numeasca tot Timpuri Noi, cu aceiasi oameni si cativa in plus, cu un sunet plin de balans, de sinteza si minimal si cu versuri inteligente si frumoase.
- Ramane la stadiul de dorinta?
- Exista cativa artisti de muzica electronica ce lucreaza cu noi, dar care nu vor sa se numeasca Timpuri Noi, vor sa-si pastreze blazonul. In ce ma priveste, eu unul as lasa capul in jos si as accepta sa ma numesc oricum. Sunt foarte deschis cand e vorba de muzica.