In 2005, in prefata volumului I, Iordan Chimet, care trecuse de curand pragul celor 80 de ani, marturisea ca Ingerul Pazitor (sau, poate, propria constiinta) l-a avertizat ca a sosit momentul bilantului, al alcatuirii unei "table de materii" a existentei sale. Nu si-a scris memoriile, cum fac indeobste scriitorii varstnici, desi parcursul existentei lui este extrem de semnificativ (un biograf ar avea o mina de aur in tot ce a facut sau a refuzat sa faca acest personaj neverosimil de frumos). Consecvent firii lui altruiste, a ales sa-si adune laolalta intre coperti prietenii ce l-au insotit pe drumurile intortocheate ale vietii, dandu-i puterea de a se opune cu arma scrisului urateniei, minciunii, cruzimii, degradarii morale. Prieteni - artisti cu totii - din tara sau din lumea larga, romani si straini, care i-au mentinut increderea - poate naiva, optimismul incurabil ca impreuna pot tese o retea luminoasa in jurul globului pamantesc, o confrerie a creatorilor de miracole, reflectand "semnificatiile superioare - niciodata la vedere - ale Vietii". In conceptia idealistului Iordan Chimet, cel care opteaza pentru drumul sacrificial al Artei nu-si mai apartine, se daruie total si nu accepta solutii de compromis, mai mult sau mai putin descalificante, chiar daca pretul e saracia, marginalizarea, dezradacinarea si - uneori - martiriul. In prima Carte a prietenilor mei erau evocati sau prezenti nemijlocit, prin scrisorile lor, numerosi artisti, majoritatea celebri (daca va mai amintiti, am scris despre ei in urma cu ceva timp, aici, pe cand Iordan era inca in viata). Soarta a vrut ca in volumul Ii, la care a lucrat pana in ultimele lui zile de la sfarsitul primaverii trecute, sa nu incapa decat trei personaje, trei baieti cu suflete asemanatoare care s-au imprietenit in Galatiul anilor `40 si au ramas legati toata viata lor. Erau frumosi, sportivi, vitali, ii uneau spiritul ludic, capacitatea de a se bucura, pasiunea comuna pentru literatura, deschiderea spre semeni. Baietii aceia pe nume Iordan Chimet, Camillo Baciu si Gheorghe (Babu) Ursu si-au alimentat reciproc, printr-un sistem afectiv de vase comunicante, libertatea de gandire, increderea in solidaritatea intelectuala, in prietenie ca valoare suprema, chiar si la maturitate, in plina teroare a sistemului comunist politienesc. Iordan era ultimul supravietuitor al "celor trei muschetari" galateni si traise durerea despartirii de Babu Ursu, ucis de securisti in inchisoare, in 1985, si de Camillo Baciu, mort in exil in 2005. Stia ca-i va urma curand si se grabea sa construiasca din pagini scrise de toti trei o carte care sa-i pastreze impreuna. N-a apucat sa o definitiveze. Volumul a aparut, prin devotamentul altei bune si statornice prietene, inzestrata si dansa cu un altruism si o bunatate tot mai rare, editoarea si scriitoarea Maria Marian, la comemorarea a sase luni de la moartea lui. In prefata datorata scriitorului Vasile Igna, si el prieten apropiat al lui Iordan, valoarea cartii pe care vi-o recomand cu emotie, fiindca si eu cred ca prietenia e un dar nepretuit, e data tocmai de realitatea acestei legaturi omenesti, durabile in timp, inoxidabile prin intemperii: "Prin mijlocirea scrisorilor, dar si prin fragmente din cartile lor, prin marturiile celor ce le-au fost apropiati, se reconstituie sub ochii nostri nu doar o lume a carei complexitate si al carei tragism incep, din pacate, sa fie tot mai mult ignorate, ci mai ales atmosfera si ratiunile de a fi ale unei prietenii exemplare. Prinde fiinta, sub privirea noastra, trupul de abur al unei "treimi profane", unita prin firele respectului reciproc, iubirii, puritatii, bunatatii, nevoii de miracol". Camillo Baciu - un bun autor de nuvele si romane Sf, ce ar trebui reeditate impreuna cu traducerea operelor sale in franceza, scrise dupa emigrarea din 1969 - il evoca in 1994 pe Babu Ursu, asa cum l-a cunoscut, dar expune si tot ce a aflat in legatura cu arestarea, torturarea si uciderea dragului prieten, o crima nepedepsita nici pana azi. Odioasele colege de birou ale lui Babu, Parguta Croitoru si Elena Petre, care i-au sustras jurnalul si l-au predat Securitatii, traiesc linistite, ca si o parte din tortionari. Daca vreti sa aflati cum poate fi arestat un om fiindca a indraznit sa gandeasca liber si sa consemneze adevaruri in jurnalul intim, cum a fost schingiuit si omorat fiindca a refuzat sa-si tradeze prietenii, dar si cine sunt turnatorii si tortionarii lui - gasiti marturii in ultima carte a lui Iordan Chimet. Care e si o depozitie in procesul comunismului romanesc, si un elogiu al bunelor sentimente.