Cateva argumente in favoarea voluntariatului

Cititor Formula AS
Din Canada. Cateva argumente in . favoarea voluntariatului. Gandurile care urmeaza mi-au venit dupa ce am vizionat (pe Internet) emisiunea "Garantat 100%", in care se vorbea despre "dedesubturile actului voluntar". Ideea este simpla si veche de mii de ani: daca vrei sa primesti, trebuie sa dai; iar ca...

Din Canada

Cateva argumente in
favoarea voluntariatului


Gandurile care urmeaza mi-au venit dupa ce am vizionat (pe Internet) emisiunea "Garantat 100%", in care se vorbea despre "dedesubturile actului voluntar". Ideea este simpla si veche de mii de ani: daca vrei sa primesti, trebuie sa dai; iar cand dai, nu trebuie sa te astepti la ceva in schimb. Mi se pare ca toate curentele religioase vorbesc si promoveaza aceasta atitudine, si totusi, inca ne este greu sa facem gesturi dezinteresate. Dar mai bine sa vorbesc despre cum am procedat eu, aici, la Montreal. Inchipuiti-va ca mai ales in societatile avansate, voluntariatul este la ordinea zilei, pentru ca "statul-providenta" se retrage, incet, incet, din sfera comunitara, iar saracia si precaritatea creeaza un gen nou de victime. Pe de alta parte, exista o dorinta evidenta de intrajutorare si de contact uman.
Fac "munca voluntara" de peste 12 ani. Am inceput la biblioteca scolii fetelor mele si am continuat la cantina unui spital din cartier, intr-un centru de educatie a adultilor, la centrul regional al mediului, intr-o organizatie care militeaza printre altele pentru o agricultura ecologica, si alta care are ca obiectiv simplificarea vietii prin reducerea consumului de bunuri materiale.
De ce o fac? Pentru starea de bine pe care mi-o procura aceasta daruire de sine, pentru faptul ca nu am nimic de dovedit: pot sa fiu eu insami si oamenii apreciaza calitatile mele. Pentru ca nu se vorbeste de performanta, fiecare contribuind cu ce poate, cand poate, conform ritmului propriu. Iar asta nu inseamna lipsa de seriozitate si de fiabilitate, dimpotriva, ai mai mult chef sa muncesti bine, cand o faci pentru o cauza nobila si utila semenilor tai.
Ce fac in mod concret? Sunt membru in diverse consilii de administratie, fac munca de birou, organizez si tin conferinte pe teme diverse, particip la standuri si expozitii si, mai ales, am ocazia sa intalnesc persoane care vin din medii diferite - fie ca au nevoie de ajutor, fie ca sunt animate de aceleasi idealuri ca ale mele. Eu prefer sa-mi consacru energiile cauzelor care sunt importante pentru mine, in loc sa combat pe cele cu care nu sunt de acord.
Cand fac toate astea? In primul rand, de-a lungul anilor am devenit "selectiva", adica am renuntat la unele, pentru a acorda mai mult timp (calitativ) celor care raspund preocuparilor mele actuale. Ceea ce este minunat cu voluntariatul este ca nu timpul pe care il daruiesti conteaza, ci important este continutul acestuia. Cand ne plangem ca nu avem timp, exprimam de fapt ideea ca timpul, viata, in general, sunt lipsite de sens!
Voluntariatul are multe calitati: el iti permite sa-ti gasesti adevarata vocatie (daca nu ai gasit-o inca), iar celor care sunt considerati inactivi (pensionari, elevi, casnice, someri) sa fie utili intr-un mod umanist. In ceea ce ma priveste, eu ma simt la locul meu facand voluntariat si ma simt stimulata din toate punctele de vedere. Fac tot timpul proiecte, unele vad lumina zilei, altele sunt in gestatie, asteptand momentul potrivit. Iata doua idei, printre multe altele:

Daca as fi in Romania, as organiza difuzarea inregistrarilor pieselor de teatru care se gasesc pe site-ul www.radio3net.ro in centrele pentru batrani, pentru pensionari, in licee etc. (si asta in mod gratuit).

As "reda viata" Universitatilor populare, pe care le vad mai ales ca pe lacasuri unde s-ar face cunoscute stiintele si artele, si s-ar impartasi experiente intergenerationale. Sunt atatea posibilitati, si toata lumea ar avea ceva de castigat.
Si rolul statului? Implicarea voluntara a cetatenilor nu trebuie sa diminueze responsabilitatea sociala a statului, dar realitatea ne arata ca pana la urma, vointa si presiunea populara vor trece pe primul plan. Adevarul este ca fiecare stie ce este bine pentru el, ca nu putem astepta ca statul sa decida pentru noi. De asemenea, se pare ca viitorul apartine comunitatilor, deci intrajutorarii dezinteresate si solidaritatii.
Sper ca aceste comentarii sa contribuie la avansarea voluntariatului in tara noastra si ca, la un moment dat, sa-mi aduc si eu contributia modesta (in mod real, nu virtual).