Democratii si-au justificat decizia afirmand ca partidul lor face parte din gruparea popularilor europeni, reprezentata distinct in forumul amintit. In Parlamentul European este prezenta si o "internationala" liberala, mult mai slaba. Candidand pe liste comune, democratii ar fi devenit vehiculul intaririi unei grupari - cea liberala - din care nu fac parte. Argumentul este corect, in masura in care partidele romanesti sunt expresia reala a unor doctrine politice coerente, cu programe specifice. Daca isi asuma identitatea pe baza careia au refuzat fuziunea cu Pd-ul, liberalii insisi ar fi trebuit sa ceara listele separate la aceste alegeri. Or, reprezentantii Pnl au replicat dur la anuntul Pd-ului, considerandu-l inca un episod al "luptei dintre palate". Optiunea Pnl-ului de a sustine modificarea legii referendumului (ce stabilea un procent de 50% din totalul alegatorilor pentru o eventuala demitere a presedintelui) nu le-a picat deloc bine partenerilor lor din Alianta Da. Ea ar putea fi, desigur, inca un argument pentru hotararea Pd-ului, dar - cel putin aparent - acesta a dat justificarea corecta. Pd-ul isi poate astfel verifica impactul electoral care, fata de momentul trecutelor alegeri, s-a triplat. Cel mai recent sondaj crediteaza Pd-ul cu aproape 30% din optiuni, dublu fata de Pnl, inversand raportul de 2:1 in favoarea acestuia la constituirea muribundei aliante de azi. Impactul Pd-ului, cu prezenta discreta in administratia condusa de Pnl, se datoreaza evident prestatiilor fostului sau lider, presedintele Traian Basescu. Alegerile "europene" ar reprezenta, din aceasta perspectiva, un test - prin intermediar - al popularitatii acestuia. Popularitate care, dupa ultimele evenimente, este in crestere.
Intr-adevar, declansarea procedurilor de suspendare a presedintelui tarii, dupa "scandalul biletelului", de catre Psd si Prm, cu sprijinul oportunist al Pc-ului si, prin prisma ultimelor "iesiri la rampa", al liberalilor, nu a facut decat sa intareasca impactul electoral al acestuia. Cand au initiat procesul, cu o argumentatie destul de subtire, Psd-ul si Prm-ul au uitat un "amanunt esential": presedintele tarii este singurul reprezentant al autoritatii centrale ales prin vot direct, pe baza unui program politic clar definit, expus expres alegatorilor. Pe baza constitutiei in functiune, presedintele ales nu-l poate pune el insusi in practica, fiind obligat sa delege puterea executiva unui prim-ministru, selectionat din majoritatea parlamentara constituita dupa alegeri. Constitutia actuala nu-i da insa presedintelui dreptul de a-l demite daca respectivul prim-ministru decide sa aplice alte programe. S-ar putea spune, asadar, ca actuala constitutie "castreaza" singura putere impusa efectiv de votul direct al electoratului. Un prim-ministru, desemnat pe baza formarii - mai mult sau mai putin conjuncturale - a unor aliante de guvernare, poate deci sa deturneze foarte usor singurul program politic validat deschis de masa alegatorilor. Ceea ce s-a si intamplat in guvernarea de acum.
D-l Basescu a fost ales pe baza optiunii lui de a declansa lupta cu "sistemul ticalosit", de a exclude "grupurile de interes", constituite transpartinic printr-o "monstruoasa coalitie" intre politicieni si afaceristi. Rasturnarea formala a dictaturii comuniste a lasat in urma o mafie a fostilor activisti politici si a securistilor ce - raspanditi in toate partidele - au ocupat administratia tarii, s-au plasat in varful tuturor sectoarelor vietii sociale, devenind absolut inconturnabili. Nu e de mirare ca Romania a devenit, pentru majoritatea mediilor internationale, o tara a coruptiei generalizate, a justitiei politizate, a democratiei "de vitrina". Sub guvernarile Psd-iste, si nu numai, s-a structurat o oligarhie imuna la orice act de justitie, care controleaza totul si domina absolut totul. D-l Basescu a fost ales pentru ca s-a declarat decis sa taie bratele "caracatitei", sa-i demoleze impunitatea. Ca "presedinte-jucator", el a initiat chiar o serie de actiuni menite sa declanseze, in sfarsit, procesul de "normalizare" a tarii, de aliniere a ei la standardele democratiilor civilizate. A inceput cu implicarea juridica a magnatului liberal Dinu Patriciu (sponsor concomitent al Psd-ului), prietenul primului ministru. A continuat cu propunerea alegerilor anticipate, menite sa asigure o majoritate parlamentara coerenta. A sustinut depolitizarea Justitiei si formarea Agentiei Nationale de Integritate, ce trebuia sa controleze "moralitatea" politicienilor. A impulsionat activitatea Cnsas pentru demascarea celor ce au facut, sub comunisti, politie politica si a impus ordonanta Diicot, ce permitea procurorilor surprinderea afacerilor oneroase ale oligarhiei. A condamnat oficial "oranduirea comunista" si actele ei arbitrare. Toate propunerile sale s-au dovedit ineficiente pentru ca lor li s-a opus aproape intreaga clasa politica si seful - incontrolabil - al administratiei centrale. Presedintele Basescu s-a regasit in situatia de a nu-si putea onora programul politic pentru care a fost, dupa cum am mai spus, ales prin vot direct.
Declansarea procedurilor de suspendare si sustinerea lor politica de catre unele partide vor arata in mod clar cine se opune procesului de "civilizare" a Romaniei. Daca "scandalul biletelului" dadea apa la moara Psd-ului, care putea sa-si faca o "reintrare" remarcabila acuzandu-l pe presedinte ca l-a pastrat atata timp, declansarea suspendarii l-a victimizat, radicalizandu-i nu numai pe sustinatorii sai la trecutele alegeri, ci si pe unii optanti ai social-democratiei, care si-au pierdut orice iluzie cu Psd-ul. "Recursul la popor" prin referendum ii va fi favorabil presedintelui, care - validat astfel de opinia publica - ar putea relua, de data asta cu succes, initiativele ce urmau sa-i concretizeze programul, inclusiv cele legate de o reasezare corecta a puterilor in stat. Sustinerea "subtila" de catre liberali a procedurilor de suspendare (mai ales prin acceptarea modificarii legii referendumului) s-ar putea sa ii coste, tot asa cum ruperea Aliantei Da (fie si ca urmare a deciziei Pd-iste de a candida pe liste separate la Parlamentul Europei) ii va obliga sa isi asume singuri guvernarea, cu sprijinul opozitiei Psd-iste si Prm-iste. Sondajele de opinie indica deja un trend descrescator al Pnl-ului, care - la alegeri normale sau anticipate (in cazul referendumului) - s-ar putea sa aiba soarta Pntcd-ului. Psd-ul si Prm-ul vor descoperi la randul lor ca atacand o institutie (cea prezidentiala) validata prin votul direct al electoratului nu au facut altceva decat sa-si atace propria credibilitate. Aceleasi sondaje din ultima vreme o demonstreaza.