Oferta spectacolelor bucurestene este din ce in ce mai diversa, mai deschisa catre lume, catre traditiile muzicale ale popoarelor. Primul mare spectacol al anului 2007 a adus cu sine maiestria artistilor chinezi, specializati in teatru Sichuan. Leaganul unei stravechi civilizatii, datate cu 15 secole inainte de Cristos, Sichuan este in acest moment provincia cea mai populata din China, cu 90 de milioane de locuitori. Inconjurata de munti, este considerata un "taram al abundentei" si, totodata, patria ursului panda. Cea mai iubita forma de arta a regiunii ramane si acum, in ciuda revolutiei culturale si a actualei modernizari, teatrul de opera Sichuan. Aflati pentru cinci zile in Bucuresti, artistii acestui stil de teatru au sustinut trei spectacole - prea putin promovate, din pacate - unul de gala la Opera Romana, altul in aplauzele unui public deosebit de cald si de entuziast, la Casa de Cultura a Ministerului de Interne, si al treilea, sub soarele de ianuarie, in fata complexului comercial "Dragonul Rosu".
Prezentat ca "un eveniment dedicat schimburilor culturale dintre China si Romania", spectacolul de la Opera, de pe 15 ianuarie, a fost fastuos: confetti, lumini, focuri de artificii la iesire si, in primul rand, invitati de marca. In deschidere au cantat Orchestra Ansamblului "Ciocarlia" si Gheorghe Zamfir. Fost dirijor al acestei orchestre, cu care a sustinut la sfarsitul anilor 60 un turneu in China, Zamfir si-a onorat eticheta de "maestru" si a servit audientei, acompaniat de tambal, acordeoane, viori si clarinete, o portie bogata de folclor romanesc.
Aflati pentru prima oara in Romania, artistii teatrului in stil Sichuan si-au plantat aici un nou stegulet pe harta internationala a succesului lor, ce cuprinde Asia, America si Europa Occidentala. Este greu sa ramai indiferent, ca spectator, desfasurarii de culori, costume, preciziei, finetii, dexteritatii acestor artisti. Spectacolul a cuprins doua numere de dans, unul de scamatorie, o demonstratie de jonglerie cu picioarele, o ceremonie a ceaiului executata in stil acrobatic. Un numar special, primit cu rasete si multe aplauze, a fost "Doi ursi Panda se joaca cu veselie". Doua papusi mari Panda navalesc imbratisate pe scena, se tavalesc, se lupta, se dau de-a dura, pentru ca la sfarsit sa aflam secretul: un singur actor le manuieste din interior!
Dar momentul de exceptie al show-ului s-a numit "Schimbarea de masti si varsarea de flacari", un veritabil spectacol in sine, ce face parte din traditia milenara chineza. Incadrati de doi "varsatori de flacari", cei trei protagonisti, imbracati in costume fastuoase, isi schimba cu o repeziciune uluitoare mastile, in timp ce danseaza in ritmuri martiale. Nimeni din sala nu-si poate da seama cum se intampla, in doar cateva secunde, aceste schimbari. O arta specifica regiunii Sichuan, prin care artistul prezinta lumea spirituala a personajului a carui infatisare se schimba odata cu starea sufleteasca.
Jing Ru si Yu Dan:
doi tineri din Sichuan
Machiate, imbracate in costume sclipitoare, toate fetele din grupul de dansatoare par dragute. Wang Jing Ru iese insa in evidenta. Inaltuta, eleganta, are un aer aristocratic. Nu danseaza, apare pe scena singura, cu un instrument gratios ca si ea, si canta la el doua piese, prin care-si demonstreaza virtuozitatea. Instrumentul este Pipa, un fel de cobza de-a noastra, cu gatul lung, care se tine pe vertical. "Am vazut prima oara un concert de Pipa pe cand aveam 7 ani", spune Jing Ru. "Si mi-a placut foarte mult, asa ca i-am rugat pe parinti sa ma dea la cursuri. Am studiat 10 ani, intre care patru la Conservator. Dureaza mult timp sa inveti sa canti la Pipa, sa-i intelegi toate tonalitatile. E un instrument traditional, cu o istorie de-o mie si ceva de ani." Pasionata de lectura si de calatorii, Jing Ru canta atat in spectacolele teatrului Sichuan, cat si in recitaluri proprii. In august 2005, a participat la un spectacol in Elvetia, unde, asa cum scrie in caietul program, "a fost bine apreciata de publicul auditor si evidentiata de catre institutiile trimitatoare". Ce a impresionat-o cel mai mult in Europa? Cladirile vechi care n-au fost demolate. Si in Romania? Mancarea excelenta si vremea frumoasa.
* * *
Considerat cel mai bun tanar artist de gen, Yu Dan, eroul "Schimbarii mastilor", este la fel de energic si de exuberant ca pe scena. Atata doar ca nu te asteptai ca "magicianul" ce tine sala cu rasuflarea taiata sa fie de fapt... o mana de om, mic de statura, subtire, fragil. Dar atat de prietenos si de vesel! Are 23 de ani si l-am intrebat de verigheta ce-i straluceste pe deget. "M-am insurat acum, pe 10 ianuarie, iar pe 12 am plecat in Romania. Sotia nu e artista ca mine, lucreaza in comert, dar ma intelege, nu se supara ca plec atat timp de acasa."
- Ce te-a atras la schimbarea mastilor, cum ai ajuns sa faci parte din spectacol?
- Eram foarte mic cand l-am vazut prima oara pe Wang Daozheng, cel mai mare artist al schimbarii mastilor. El a dus la perfectiune aceasta arta, a facut dintr-un numar un intreg spectacol. Dupa ce l-am vazut pe scena, nu m-am mai putut gandi la altceva, am mers dupa el in fiecare oras unde avea spectacol. El m-a vazut in sala si dupa un timp m-a chemat la el: "Ce-i cu tine, pe unde merg, apari si tu? Hai sa te invat!". Acum, am si eu eleva mea, o fata de 16 ani, pe care o invat ce stiu.
- Cum ai devenit asa de bun, ce iti trebuie pentru arta ta, talent, dexteritate, concentrare?
- Ca in orice domeniu in care vrei sa faci performanta, trebuie sa incepi de mic. Eu prind repede, in doi ani am inteles cum se face, insa pana sa ajungi sa-ti schimbi masca in cateva secunde, e un proces indelungat de antrenament. Eu fac zilnic un exercitiu vechi de 2000 de ani, de mobilitate a degetelor. Iti trebuie dexteritate, liniste interioara si trebuie sa reactionezi permanent la ritmurile muzicii, in timpul spectacolului. E un secret al meseriei. Nu poate oricine sa invete si sa-si insuseasca aceasta tehnica. Nu tine atat de talent, cat de legatura care se transmite intre tine si maestru. Tu, ca discipol, trebuie sa poti primi, recepta ceea ce-ti transmite maestrul.
- Ai ajuns deja sa-ti depasesti profesorul?
- Deocamdata nu se poate spune asta, fac eforturi sa ajung la acelasi nivel cu el. Domnul Wang este un om extraordinar, ne incurajeaza mereu sa-l depasim. El are 66 de ani si ar vrea sa lase aceasta meserie pe maini bune.
- Ai 23 de ani si deja ai calatorit pe trei continente. Diferentele de mentalitate sunt foarte mari, ai avut un soc cultural odata ajuns in Europa sau America?
- Exista, intr-adevar, diferente mari intre modul de a fi si de a se comporta al oamenilor. Am fost primiti peste tot cu caldura, cu ospitalitate, insa mi-am dat seama, de pilda, ca americanii au un mod mai egoist de a fi, sunt mai putin sociabili decat chinezii. Am calatorit in tari in care oamenii au alt nivel de trai, alte conditii economice, insa am simtit ca tot mai bine-i la noi. Avem o istorie indelungata, traditii culturale, suntem o tara mare si puternica.
- Se indreapta tinerii chinezi spre cultura occidentala, exista si la voi, precum in Europa, pericolul pierderii traditiilor?
- Foarte putin. Sunt tineri atrasi de aceasta cultura, insa deschiderea nu este atat de mare, iar chinezii sunt foarte traditionalisti. Eu, de pilda, sunt un om modern, insa in continuare ma simt foarte atras de cultura straveche. Ma imbrac cu haine de firma, imi place sa conduc o masina buna, ascult si muzica occidentala. Cat am fost in Romania, am jucat la Casino, am dansat la discoteca, m-am distrat foarte bine. Si mi-a placut mult muzica voastra populara.
- Pe 18 februarie, China intra, dupa vechiul calendar, in noul an. Cum il vei sarbatori?
- Probabil vom avea spectacol, pe strazi va fi multa galagie, artificii, iar noi vom merge apoi acasa si vom petrece impreuna cu familiile.
Multumiri doamnelor Guo Jiu Hui si Ana Vasile.
Fotografii Iulian Ignat