Luni, 18 decembrie, presedintele Romaniei si-a insusit in totalitate, in fata Parlamentului, concluziile "comisiei Tismaneanu", care a sintetizat punctual efectele regimului totalitar ce a dominat tara intre 1945 si 1989. Romania se poate mandri ca este prima dintre tarile fostului lagar socialist, care a condamnat un sistem bazat "pe incalcarea constanta a drepturilor omului, pe suprematia unei ideologii ostile societatii deschise, pe monopolul puterii exercitate de un grup restrans de indivizi, pe represiune, intimidare si coruptie. In Parlament, presedintele tarii a prezentat numai concluziile comisiei, ce i-au justificat decizia. D-l Basescu nu a pomenit pe nici unul din "actorii" instalarii celui mai inuman dintre regimurile politice pe care le-a cunoscut Romania. In Raportul comisiei ei sunt numiti, iar rolul lor este clar descris. Regimul de import, aplicat insa de actori autohtoni, a pervertit spiritualitatea neamului si, in final, i-a pus in primejdie chiar fiinta. Cine isi mai aminteste de ultimii ani ai dictaturii ceausiste (continuatoarea celei dejiste), de foamea, frigul si frica produse de aceasta nu poate sa nu fie de acord cu concluziile ce au dus la decizia prezidentiala. Lectura Raportului ii va lamuri pe multi din cei ce au uitat sau n-au cunoscut ororile comunismului, asupra vietii romanilor in cele patru decenii si jumatate dinainte de 1989.
Ceea ce s-a intamplat insa in Parlament la prezentarea concluziilor Raportului si a deciziei prezidentiale merita toata atentia. Sub bagheta unui lider suspectat de multi observatori de grave derapaje psihice, parlamentarii Prm-ului au transformat sedinta ce trebuia sa reprezinte momentul solemn al rupturii cu trecutul, intr-un spectacol imund, de revarsare a zoaielor mahalalei. Dupa mineriadele d-lui Iliescu, show-ul dat de C.V. Tudor si ai lui a fost inca o palma mizerabila pe obrazul unei tari ce s-ar dori civilizata si europeana. Circul Prm-ist a justificat iarasi neincrederea Occidentului fata de Romania si fata de milioanele de romani care muncesc sau se pregatesc sa plece la munca in Vest. O tara ce nu-si respecta propriile institutii, ce transforma in derizoriu actele acestora nu are cum sa fie respectata de cei pe care ii doreste ca parteneri. Criza "tribunului" a avut ca detonator faptul ca in Raport era consemnat rolul sau de "poet de curte" al dictaturii ceausiste bicefale si - in subsidiar - de agent de influenta al comunismului. El a fost potentat tacit de adevaratul mostenitor al Pcr-ului, Psd-ul, ce a stiut sa mimeze indiferenta, ba chiar s-a aratat dezgustat de incredibilele manifestari Prm-iste, desi proaspatul lui "lider onorific", Ion Iliescu, este denuntat in Raport pentru contributia sa la "edificarea socialismului". Oportunismul Psd-ului a validat impresia ca Prm-ul este anexa lui manipulabila, mijlocul lui de acces la onorabilitate. Cand nu va mai avea nevoie de "trambita" Prm-ista, Psd-ul il va arunca pe C.V. Tudor ca pe o masea stricata.
Jalnica prestatie a conducatorului Prm-ist (disperat si de concurenta simetrica a lui Gigi Becali) nu trebuie sa minimalizeze, totusi, importanta actului politic de condamnare a comunismului, realizat in fata Parlamentului de presedintele Basescu. Timp de aproape saptesprezece ani, Romania s-a tarat in coada plutonului tarilor ce aspirau la integrarea europeana si euroatlantica, la binefacerile democratiei si civilizatiei occidentale. Revolta populara din 1989 a fost confiscata de nomenclatura comunista de rang secund si de partea "luminata" a Securitatii. Sub pulpana "tatucului" Ion Iliescu, "baietii destepti" au instaurat "Sistemul si au impus relatia mafiota ca principala relatie sociala. Toate sectoarele vietii sociale, de la economie la justitie, de la invatamant la sanatate, au ajuns sub controlul lor, le-au devenit feude inatacabile. "Prostimea" a fost deturnata cu aparente legi de protectie sociala, cu stipendii momentane, cu subventii fara perspectiva. Oamenii d-lui Iliescu au intretinut tot timpul iluzia unui paternalism statal, in timp ce isi imparteau pe rupte averea nationala, in timp ce se transformau in marii capitalisti ai vremurilor noastre. In loc sa stimuleze o clasa mijlocie intreprinzatoare si productiva, regimul Iliescu a generat o oligarhie aroganta si atotstapanitoare, solidara in ticalosie si minciuna. "Cumetrii" se sprijina reciproc, se acopera intre ei, fac totul pentru a mai castiga din orice cate ceva. Imensele averi acumulate (si justificate prin diverse "matusi Tamara") i-au indepartat de comunismul rezidual doar in mintea sarmanilor care i-au crezut, si cand si-au cumparat cu buna credinta casele nationalizate, si cand au acceptat "cupoanele" ce i-ar fi transformat in mici capitalisti, si cand si-au investit putinele rezerve banesti in "fonduri de investitii promitatoare".
Condamnarea comunismului poate reprezenta o actiune terapeutica pentru o societate derutata de socul posttraumatic al tranzitiei, spre democratia reala si economia de piata. Dar ea nu este suficienta. Dezvaluirea actorilor implicati in functionarea celui mai regresiv regim cunoscut vreodata de Romania nu ajunge daca nu este insotita si de pedepsirea lor, de anularea efectelor naparlirii lor prin "sistemul ticalosit". Si Germania vestica a condamnat regimul nazist, dar decolarea ei spre stabilitate si prosperitate nu s-a realizat decat dupa o lustratie severa si dupa repararea abuzurilor totalitarismului de dreapta. In Romania, punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara este si acum un deziderat, in Romania deconspirarea Securitatii si a uneltelor ei se mentine si acum la nivelul "pestisorilor", in Romania Justitia este inca politizata si partinitoare. Pentru a decola in atingerea nivelului de civilizatie si democratie al Europei ce a acceptat-o, Romania ar trebui sa adauge condamnarii si un veritabil proces al comunismului sau al produselor lui.