Tamara Buciuceanu -
"Il astept si astazi pe Mos Craciun, privind spre hornul prin care venea in anii copilariei mele, petrecuta, candva, in draga noastra Basarabie."
Craciunul, asa cum este el celebrat la Bucuresti si pe la televiziuni, nu mai are nici o legatura cu marea sarbatoare a Craciunului - asa cum se tinea in copilarie si chiar in urma cu cateva decenii. Mai ales "starea Craciunului" s-a pierdut. Din fericire, nu prea am timp sa colind magazinele si sa constat comercializarea, pana la ridicol, a lui Mos Craciun si a spiritului Craciunului! Si nici de televizor nu prea am timp. Si chiar daca am, ma uit la stiri... De altfel, de la un timp, Craciunul la romani incepe din toamna, pana sa-i vina vremea lumina lui s-a si stins...
Eu sunt nascuta la Tighina, in Basarabia. Acolo, in ciuda "imprejurarilor si a granitelor istorice", traditia era pastrata cu sfintenie. Noi, copiii, ne pregateam "tolbita", care era din postav fin, de lana alba, avea canafi, adica ciucuri mari si frumosi. Tolbita era pregatita anume pentru ca in ea sa incapa cat mai multe nuci si mere, si roscove primite la colindat. Fetitele purtau baticuri din casmir, foarte frumos colorate, baieteii aveau caciuli negre, de astrahan, tuguiate, purtau pantaloni albi de postav, jiletci brodate, tivite cu blanita alba, de miel... Copiii erau infofoliti cu fulare tricotate de mame si bunici, ca sa infrunte mai usor gerurile si viscolul de pe la noi... In Ajun, casa noastra era luminata ca intr-o feerie. Lumina din odai fugea afara, si razbatea pana departe, facand sa scanteieze zapada imaculata... In casa mirosea a cozonac proaspat scos din cuptor, pelincile Domnului iti lasau "gura apa".
"Pelincile" sunt o bunatate specifica Basarabiei, se fac din coca simpla, taiata in felii subtiri, iar intre ele se pune un strat de nuca amestecata cu zahar. Fiecare blat era stropit cu suc de trandafiri, "operatiune" facuta cu pana de gasca... Pelincile astea erau taiate in patrate mici si coapte pe jar... Ehei, ce ne mai bateam noi, copiii, pe ele! Sarmalele erau facute la cuptor, in ulcele mari de pamant. Mama facea si curcan, il cocea la cuptor, in "burta" lui punea patratele de unt de putinica si felii mari de mere... Si toate bunatatile astea erau stropite cu vin alb de Muscat ori vin rosu...
La noi in familie Craciunul se serbeaza si acum cu sfintenie, desi am ramas foarte putini. Ni s-au imputinat si prietenii. Multi dintre ei il serbeaza, probabil, undeva, printre stele. Dar noi il vom astepta pe Mos Craciun privind tot spre hornul imaginar prin care el sosea in Craciunul copilariei mele, petrecuta, candva, in draga noastra Basarabie...
Ion Caramitru -
"S-au dus sarbatorile de-altadata"
In Bucuresti, Craciunul a disparut. S-a terminat cu Sarbatoarea de-altadata. Nici urma de spirit evlavios! Totul s-a dat peste cap! Traditia e calcata in picioare, colindatul incepe cu o luna inainte si s-a transformat intr-un soi de cersit. Peste tot umbla copii mici, care in loc sa intinda mana si sa ceara, incearca sa te induplece cu cate un mielut amarat, pe care sa pui mana, "ca sa-ti poarte noroc, mai, nene"! Numai ca mielutul cu pricina e "valabil" de Sfantua Vasile, conform traditiei... Si fiindca tot suntem "frati", la Chisinau peste Prut, bradul de Craciun nu se mai cheama... "pom de Craciun", ci... "Pomul nostru", iar splendidele noastre costume populare se cheama... "straie populare"... Eu sper, totusi, sa regasesc Craciunul nostru traditional la Moeciu, acolo unde avem o casuta... Din pacate, nici acolo nu e zapada. In anul asta, vom avea cred, cu totii, un... Craciun uscat!
Dorina Lazar -
"Incercam sa ne izolam de valul de vulgaritate care ne sufoca."
La noi acasa, Craciunul va fi traditional. Incercam sa ne izolam de valul de vulgaritate care ne sufoca. Pentru nepotica mea, Ana, in varsta de un an si jumatate, Mos Craciun e Mos Craciun! El vine pe horn, in toiul noptii de 24 decembrie, si aduce "daruri multe, la fetite si baieti!". Ii vom canta colinde, asa cum se cuvine, in seara de Ajun, adunati in jurul bradului stralucitor, cu gandul la Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului... As dori, totusi, sa va spun ca pentru teatrul nostru, "Odeon", Craciunul, mai bine zis bucuriile lui, au venit ceva mai devreme. Adica... de 1 decembrie, Ziua nationala a Romaniei, cand la Bruxelles, "Portretul lui Dorian Gray", in regia lui Dragos Galgotiu, a fost "Spectacolul de gala" dat in cinstea intrarii tarii noastre in U.E.... S-a jucat intr-o sala de teatru superba, "Rsidence Palace", adica Teatrul National din capitala Belgiei, care dispune de 500 de locuri. A fost un succes urias - 20 de minute de aplauze in picioare! Iar domnul Jonathan Scheele, prezent la aceasta sarbatoare, a declarat ca e cel mai frumos spectacol pe care l-a vazut vreodata...
Horatiu Malaele-
"Plec cu toata familia, ca sa intalnesc, departe de Bucuresti, spiritul adevarat al Craciunului."
Nimic nu mai seamana cu Craciunul de-altadata! Bucurestiul a devenit un oras pagan. Daca incerci sa regasesti atmosfera din preajma Craciunului, nu mai seamana cu Bucurestii de acum cateva decenii! Culmea e ca in vremea comunistilor traditia era pastrata cu sfintenie, cu piosenie. Faceam cu totii Pomul, il chemam pe Mos Craciun fara ajutorul "Craciunitelor", oribila inventie! Si el venea doar in Ajun, si nu ca reclama la tot soiul de produse comerciale! Tocmai din pricina asta plec din Bucuresti de sarbatori. O sa gasesc Craciunul adevarat, cu traditiile si obiceiurile lui, tocmai la Bosca in Banat. Acolo voi auzi colinde adevarate, acolo s-a pastrat autenticitatea Craciunului, asa cum e la romani! Este o zona dumnezeiasca, un taram pe care-l iubesc foarte mult... Plec cu toata familia si cu unii dintre cei mai buni prieteni, la aceasta intalnire pioasa, cu spiritul adevarat al Craciunului...