Sau vi le puteti cumpara pentru dvs., daca sunteti dintre aceia care cred ca sarbatorile sfarsitului de an nu sunt doar desfatare culinara si chef zgomotos (bune si ele, nu zic), ci si bucurii ale spiritului. In plus, daca digestia grea si oboseala petrecerilor nu sunt tocmai favorabile trairilor inalte, sugestiile pe care vi le fac mai jos raman valabile pentru toate momentele cand simtiti nevoia de a va regasi bogatia lumii interioare, de a va lasa calauziti spre taramuri magice unde doar poezia poate patrunde.
Fiindca la 29 decembrie se implinesc 80 de ani de la moartea lui Rainer Maria Rilke, "printul poetilor moderni de limba germana" si una din cele mai tulburatoare voci ale liricii universale, va recomand cateva traduceri noi din opera lui, intrate recent in librarii:
Rainer Maria Rilke, Povestiri despre Bunul Dumnezeu, proze in traducerea lui Mircea Ivanescu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Cartea de pe noptiera", 150 pag. Cu o educatie religioasa care i-a marcat sensibilitatea, poetul a dat o expresie densa si intensa religiozitatii sale de un tip aparte, incluzand si o gratie primitiva, o ingenuitate angelica. Splendidele istorisiri prin care Dumnezeu e aratat copiilor, singurii in stare sa-i vada intruchiparile prin intuitie si emotie pura, vorbesc in cele din urma despre frumusetea creatiei Lui. Cu simplitatea basmelor, dar si cu o tainica incarcatura simbolica, povestirile destinate unor adulti, pentru ca acestia sa poata raspunde intrebarilor copilaresti despre Bunul Dumnezeu, deschid fantezia spre intelesuri infinite.
Rainer Maria Rilke, Elegii duineze, in traducerea lui Nicolae Breban, Editura "Ideea Europeana" (tel. 021/212.56.92), 82 pag. In paralel cu munca neintrerupta la noi romane si volume de memorialistica, Nicolae Breban a trudit la propria versiune a celebrelor Elegii duineze, ciclu de poeme majore din creatia rilkeana, purtatoare de mesaje despre conditia umana ce triumfa asupra amenintarilor civilizatiei moderne si asupra perisabilitatii fiintei. Incantatia frazelor cu o bogatie de sensuri ambigue, muzicalitatea complexa, intrepatrunderile semantice care construiesc uimitoare figuri la limita umanului sunt un pariu teribil pentru un traducator oricat de experimentat. Pariu castigat de Nicolae Breban, care declara pe coperta a Iv-a: "Sunt fericit ca limba romana a stramosilor mei si a marilor poeti romani a primit si a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatina si cuvanta intr-un aer de o tensiune insuportabila (...), un monument de varf inegalabil, cu siguranta, al creatiei europene".
Rainer Maria Rilke, Jurnal, traducere de Bogdan Mihai Dascalu, traducerea versurilor de Crisu Dascalu, Editura "Ideea Europeana", 348 pag. Va atrag atentia ca nu e vorba de o carte memorialistica, ci mai curand de un jurnal de creatie. Tinut in tinerete, la 24-25 de ani, cu scopul de a-si exersa arta literara, jurnalul cuprinde descrieri de locuri si persoane, incercari de fixare a unor impresii si senzatii, precum si reflectii pe marile teme dintotdeauna ale filosofiei si literaturii - viata si moarte, timp si destin, Dumnezeu si minunea naturii. Exercitiile de stil din Jurnal sunt revelatoare pentru puterea de creatie si cotitura novatoare aduse mai tarziu de opera lui Rilke.
Rilke - Tvetaieva - Pasternak, Roman epistolar 1926, traducere din germana si rusa de Janina Ianosi, adaptarea comentariilor si note de Ion Ianosi, Editura "Ideea Europeana", 316 pag. + numeroase ilustratii. Corespondenta a trei mari poeti - cei doi rusi inca tineri, Rilke in deplina maturitate si notorietate, la 51 de ani (cu cateva luni inaintea mortii) - e cu adevarat un roman, in masura in care intersectia acestor trei destine vorbeste despre suflete, istorie, literatura si lumi zbuciumate. Sentimentele care ii leaga, fara ca Rilke sa-i fi cunoscut propriu-zis pe ceilalti doi, sunt rodul doar al frazelor scrise ce si le adreseaza, si oscileaza intre iubire pura si erotism pasional, intre admiratie si gelozie, intre adoratie si repros. Devotiunea Marinei si a lui Boris pentru Rilke continua si dupa moartea neasteptata a poetului german, un capitol al cartii, Postludiu, continand spicuiri din corespondenta supravietuitorilor pe parcursul perioadei 1927-1936. Editia tradusa si comentata de Janina si Ion Ianosi e exceptionala din toate punctele de vedere, de la calitatea transpunerii in romaneste la aparatul critic ce nu lasa nimic nelamurit. Mi-ar parea bine sa cititi "romanul epistolar", care va va conduce cu siguranta spre cartile celor trei mari poeti.