Istoria revendicarilor masive ale cladirilor vechi din centrele istorice ale oraselor ardelene, de catre cultele religioase si varii asociatii culturale maghiare nu este tocmai noua. Zeci de astfel de imobile au fost deja retrocedate in ultimii 17 ani, Statul Roman pierzand astfel averi inestimabile: materiale, spirituale, de patrimoniu. In ultima vreme insa, asistam la o "trezire" a autoritatilor romane si a opiniei publice, in privinta acestor retrocedari, foarte controversate din punct de vedere istoric, legal si procedural. La Cluj, unde mai bine de 125 de cladiri sunt vanate de cultele religioase traditionale maghiare (75 dintre acestea fiind revendicate de catre Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba-Iulia), a luat nastere, la initiativa Deputatului Pntcd Aurelian Pavelescu, prima Asociatie din Romania care va gestiona problema retrocedarilor. Presedinte este Adrian Gurzau, Consilier Local al Primariei Cluj.
"Statul Roman a pierdut si continua sa piarda proprietati a caror valoare insumata este de miliarde de euro"
- Ce fel de asociatie conduceti, d-le Gurzau, si ce va propuneti sa faceti pentru a reglementa "fenomenul retrocedarilor", care pare sa fi scapat de sub control?
- La inceput am avut ideea infiintarii unui Ong, apoi am gasit o varianta mult mai atractiva: Grupuri de Initiativa, pe langa Consiliile Locale din orasele ardelene. Deocamdata, existam doar noi, la Cluj, dar avem oameni de contact in multe alte parti: Sibiu, Oradea, Timisoara, Targu-Mures, Harghita, Covasna, Arad, Satu Mare, pentru a putea forma o adevarata retea in intreaga Transilvanie, peste tot pe unde sunt probleme cu aceste retrocedari. Grupul de la Cluj numara deja peste 30 de membri, de la magistrati, pensionari, profesori universitari, istorici - pana la cei direct afectati de aceasta problema: chiriasii, care stau cu sufletul la gura in fiecare zi, nestiind cand vor fi aruncati in strada. Ce ne propunem sa facem? In primul rand, sa popularizam aceasta chestiune, care in mod uluitor a trecut aproape neobservata, pana nu demult. Dorim sa alertam opinia publica, dar si clasa politica, asupra unui fenomen de necrezut. Statul Roman a pierdut si continua sa piarda proprietati a caror valoare insumata este de miliarde de euro. Vom organiza intalniri cu asociatiile de locatari care sunt in pericol sa-si piarda casele, pentru a le oferi informatii si asistenta in procesele in care sunt implicate. Vom cere apoi revizuire in instanta, pentru a analiza cum a fost posibil ca in cazuri similare sa se dea decizii diferite. Un exemplu, in acest sens, este cel al unui imobil din centrul Clujului, unde dintre cele 12 apartamente, aflate in exact aceeasi situatie juridica, jumatate dintre ele au fost pierdute si jumatate castigate. Eu, unul, nu-mi pot explica acest lucru. Vom publica si o carte care va insuma rapoarte elaborate despre fiecare caz in parte si care va contine anexe cu documente doveditoare.
- Cum s-a ajuns la aceasta situatie, in care Statul Roman nu isi poate apara proprietatile?
- Este de-a dreptul de necrezut ce s-a intamplat in Transilvania postcomunista. In Europa, nici o alta provincie care a apartinut Imperiului Austro-Ungar n-a mai fost supusa unui astfel de "asediu" al retrocedarilor. De-abia acum ne uitam in urma si constientizam tragedia care a avut loc, incepand cu anii 90: cateva guverne care s-au succedat la conducerea Romaniei au facut, efectiv, cadouri cultelor religioase minoritare, retrocedand inexplicabil de usor imobile care aveau o situatie juridica foarte complicata, dar pe care nimeni nu s-a obosit s-o analizeze. S-a creat, mai apoi, un cadru legislativ solid, in privinta retrocedarilor, dar nici acest lucru nu a ajutat la nimic: din ignoranta, rea vointa sau indiferenta, am asistat la niste aberatii juridice strigatoare la cer. Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba-Iulia, cea care se doreste recunoscuta drept continuatoarea Statusului Romano-Catolic (n.r. o organizatie de clerici si civili catolici maghiari, care a avut in administrare in sec. Xix imobile construite din Fondurile de Stat), a reusit sa ia in proprietate foarte multe cladiri si terenuri, care nu apartinusera, de fapt, niciodata Statusului, ci fusesera doar administrate de acesta. Imobilele apartin de drept Statului Roman, fara nici un dubiu. Sigur ca si Romano-Catolicii au avut proprietatile lor, la fel ca si Unitarienii, Reformatii sau Evanghelistii, nimeni nu contesta acest lucru, si este absolut normal ca ei sa primeasca inapoi aceste imobile. Dar pana acum, retrocedarile s-au facut nediscriminat, la gramada, pe baza unor acte cel putin dubioase, daca nu de-a dreptul false. Bisericile minoritare au venit in instanta cu extrase de carte funciara modificate grosolan, in diferite perioade, dar fara alte acte la dosar, cum ar fi contracte de vanzare-cumparare sau acte de donatii, care ar fi putut dovedi cu adevarat cine era posesorul acelor imobile. Iar judecatorii romani, care unii habar n-aveau despre ce era vorba, au semnat sentinte aberante, care au dus la situatia dramatica in care ne aflam astazi. Pe langa cultele religioase, au mai aparut si destule asociatii, care doresc si ele sa fie recunoscute drept continuatoare ale unor fundatii si asociatii maghiare de pe vremea Imperiului. Or, ele nu au absolut nimic de-a face cu acele asociatii istorice, dar au recurs la un truc subtil, care a dat roade: si-au luat aceleasi nume, si acum revendica diferitele imobile care s-au aflat pe vremuri in administrarea (si, repet, Nu in proprietatea) respectivelor asociatii. Increngatura este foarte complicata, ne confruntam cu o mafie a falselor identitati.
"Vom redeschide procesele in care stim ca s-au folosit acte false si vom urmari ca cei care din neglijenta sau rea vointa au indus in eroare autoritatile Statului sa fie trasi la raspundere penala"
- Nu v-ati trezit, oare, prea tarziu? Ce se mai poate face in cazul imobilelor deja retrocedate?
- Da, e adevarat ca am pornit cu viteza a doua, ca noi de-abia acum ne dumirim, dupa ce mult rau a fost deja facut. Dar nu e o cauza pierduta definitiv. Vom redeschide procesele in care stim ca s-au folosit acte false, si vom urmari ca cei care din neglijenta sau rea vointa au indus in eroare autoritatile Statului sa fie trasi la raspundere penala. La fel, si judecatorii care au dat sentinte aiuritoare vor trebui sa plateasca pentru deciziile eronate. Poate parea putin indraznet, dar eu propun si altceva: ca toate Hotararile de Guvern prin care au fost facute acele "cadouri" in anii 90 sa fie anulate, iar proprietatile sa reintre in posesia Statului Roman. Daca cei care le revendica au acte in regula, sa deschida procese in baza legii 501, si sa le castige in instanta, dar nu ca acum, sa beneficieze de ele ca de niste plocoane. Am salva, astfel, sute de imobile in toata Transilvania. Eu chiar cred ca putem schimba ceva in acest mecanism defectuos, si ca vom pune stavila acestei mode a retrocedarilor aleatorii catre minoritatile nationale. Pana la urma, eu consider ca tot efortul va merita, daca vom putea salva, simbolic, macar si o singura cladire, care altfel ar fi condamnata.
Ala Spranceana
"Transilvania a fost transata bucata cu bucata, imobil dupa imobil, iar Statul a fost prostit si pagubit intr-un mod de-a dreptul ridicol"
In plin centrul Clujului, doua cladiri impunatoare strajuiesc intrarea in piata Matei Corvin. Situatia imobilelor de pe str. Iuliu Maniu nr. 1-2 este cea mai graitoare pentru felul abuziv in care s-au retrocedat multe cladiri in Transilvania. Ala Spranceana locuieste aici si povesteste despre calvarul ultimilor doi ani, in care s-a luptat cu toate autoritatile locale si centrale, pentru a salva cladirea de la o retrocedare aberanta.
- Care este povestea acestui imobil, Ala?
- Imobilul a fost donat in 1952 Statului Roman, de catre Statusul Romano-Catolic, iar in 1999, printr-o decizie definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondata, cererea de retrocedare a Bisericii Romano-Catolice. Toate aceste lucruri au fost insa usor "sarite cu vederea", iar in 2004, mi-a fost dat sa aflu cu stupoare, din ziarul de limba maghiara "Szabadsg, ca Udmr-ul se batea cu pumnii in piept ca a obtinut cele doua "palate" din centrul Clujului. Culmea e ca pe site-ul Udmr, aceasta informatie aparea in 12 octombrie, cu doua zile inainte ca decizia sa fie luata oficial de catre Comisia de Retrocedari de la Bucuresti. Cei din Juridic de la Primaria Cluj nu stiau nimic, noroc ca cineva de-acolo mi-a soptit ca termenul de apel este de 30 de zile, si ca daca nu fac ceva urgent, am sa pierd casa. Am facut apelul pe ultima suta de metri, dupa care au urmat doi ani de alergatura nebuna, cu drumuri intre Cluj, Bucuresti si Oradea, intre diferitele instante care decideau, peste capul nostru, niste treburi aberante. Am descoperit in dosare facaturi incredibile, deloc straine de mana viceprimarului Boros Janos, cu care acum ne judecam intr-un proces separat. Dincolo de toate astea, m-a socat atitudinea pasiva a tuturor celor care ar fi trebuit sa se implice in problema asta. Imobilul in care eu locuiesc apartine Statului Roman, dar nimeni nu a facut nimic ca sa incerce sa-l salveze! Uluitor! Daca n-ar fi fost incapatanarea mea feroce, acest imobil s-ar fi pierdut prosteste, la fel ca multe altele, in vecinatatea noastra si, in general, in centrele oraselor ardelene. Asa a fost transata Transilvania, bucata cu bucata, imobil dupa imobil, iar Statul a fost prostit si pagubit intr-un mod de-a dreptul ridicol.
"Intr-o zi ne-am trezit si-am vazut ca nu mai avem centrele oraselor din Transilvania"
- Crezi ca s-a desteptat lumea acum, in ceasul al 12-lea?
- Bisericile minoritare au lucrat foarte destept pana acum, si-au facut treaba pe sest, fara valva mare in presa, asa ca majoritatea acestor actiuni au trecut neobservate, pana cand, intr-o zi, ne-am trezit si am vazut ca nu mai avem centrele oraselor! E foarte greu de luptat cu sistemul, mai ales ca majoritatea oamenilor care sunt in situatia de a-si pierde casele sunt pensionari, oameni in varsta, care nu au puterea si nervii necesari pentru a alerga atata in toate directiile. Ei ar trebui sustinuti de catre Primariile locale, de catre Ong-uri, care macar sa se asigure ca justitia isi face treaba cum trebuie. Eu am mers sa ma judec fara avocat, nu mi-am putut permite unul, m-am reprezentat singura peste tot, si nu voi ceda, chiar daca va trebui sa apelez la justitia din Europa. Lumea de-abia acum incepe sa se informeze si sa constate ce s-a intamplat intre timp: pe strada mea, de exemplu, au dat afara o librarie (culmea, de carte maghiara) si au scos in strada Galeria de Arta, pentru ca in loc sa deschida fast-food-uri, restaurante si un magazin de perdele. E un simplu calcul financiar: de unde se castiga mai mult. Nu mai conteaza cultura, istoria, nimic. Vad ca acum merg cu plangerile la Bruxelles, de unde Romania e mereu presata sa isi reglementeze problema minoritatilor. Oare Statul Roman de ce nu aduce indreptatirile de rigoare la aceste plangeri? Pentru ca asa se va cunoaste doar partea lor de poveste, iar noi vom ramane de prosti si vom continua sa ne batem aici, cu morile de vant.
Fotografii: Victor Mercea