Troita cu trandafiri
Se apropie sarbatorile, se apropie Craciunul, si tare-as vrea ca pe langa toata aglomeratia de la hipermarketuri, ca pe langa toata agitatia de pe sosele, oamenii sa nu uite ca inainte de toate, Craciunul inseamna Nasterea Domnului, o sarbatoare pe care trebuie s-o traim cu sufletul, cu toata bunatatea si cu reverberatia miraculoasa pe care am simtit-o fiecare dintre noi in anii copilariei. De aceea, m-am gandit sa va trimit si eu doua povesti, o legenda poate mai putin cunoscuta, legata de Sarbatoarea Craciunului, si o altfel de poveste, o intamplare minunata, traita chiar de mine. "Legenda bradului" mi se pare a fi si o parabola plina de intelepciune, la care ar trebui sa luam, macar din cand in cand, aminte si care, dupa cum o stiu eu, e cam asa:
"Cica demult, tare demult, se pornise Iisus Cristos la o calatorie prin lume... La un moment dat se stransera nori negri, se porni un vant puternic si se anunta o mare furtuna. Trecand pe langa o padure, Iisus Cristos ii ruga pe copacii de acolo sa-i ofere adapost sub ramurile lor, ca sa nu-l ude, sa nu-l vatame furtuna. Ruga un stejar, un frasin, un mesteacan, un paltin, ruga pe toti copacii din preajma, dar copacii gasisera fiecare cate-o scuza, numai ca sa nu-l adaposteasca. Din toata padurea, doar un brad subtirel si un molid din preajma lui se oferira cu draga inima sa-l primeasca pe Iisus sub ramurile lor, scuzandu-se chiar ca au frunzele cam firave, cam micute si poate n-or reusi sa-l protejeze asa de bine de ploaie... Luminandu-se la fata, Iisus le multumi generosilor copaci, si drept rasplata le promise ca frunzele lor vor avea vesnic viata, ca vor fi mereu verzi, ca un simbol al sperantei, al caldurii, al bunatatii... Si de aceea, de Nasterea Domnului, oamenii prefera sa aiba langa ei crengute verzi, vii, pline de speranta, de brad sau molid...".
La rubrica "Spiritualitate", am citit de multe ori, marturii ale oamenilor despre minuni dumnezeiesti petrecute in viata lor, si toate m-au facut sa ma gandesc si sa simt ca toti suntem, cu adevarat, fiii Domnului, si ca in viata oricui pot aparea miracole, trebuie poate doar sa stim sa le vedem, sa le simtim. In sensul acesta, ceea ce vreau sa va povestesc nu-i foarte spectaculos, dar mie mi se pare, totusi, un semn prin care Dumnezeu ne arata ca este pretutindeni, langa noi...
In fata casei noastre, mai multi oameni cu suflet au ridicat o troita. E ca o capela micuta, impodobita cu picturi frumoase, iar crucea ei, poate ca face lumea un pic mai buna. De la sfintirea troitei, care s-a petrecut anul trecut, in noiembrie, avem grija ca in ea sa se gaseasca mereu, indiferent de anotimp, o vaza cu flori. Am pus cu mare drag acolo, de un an si ceva, cele mai frumoase flori pe care le-am avut in gradina: narcise, lalele, bujori, trandafiri, dalii, crizanteme... Si am observat un lucru in fata caruia m-am infiorat, ca de-o adevarata minune a Cerului: acolo, in vaza din troita, in vaza de la piciorul crucii, florile rezista mult, mult mai mult timp decat in orice alta parte... Daca, in mod normal, florile se scutura in gradina sau intr-o alta vaza din casa in cateva zile, acolo, in troita, rezista saptamani bune, chiar si luni de zile, proaspete, colorate, vii! Iar asta-iarna, cand gerul crapa pietrele, ne-am temut ca vaza din troita si florile din ea sa nu fie vatamate, si totusi, la acele multe grade cu minus, ele n-au patit nimic, aproape cat a tinut iarna! Chiar si macii, niste flori atat de efemere, care-si scutura deseori petalele la o simpla atingere, au rezistat acolo, si cate-o saptamana. De vreo luna si ceva, ma uit cu drag la niste trandafiri frumosi, care inca mai inveselesc vaza din troita!
Oare faptul ca florile se simt atat de bine in acest loc de inchinaciune nu e o dovada a prezentei divine, care insufleteste totul? Oare viata prelungita a florilor de langa crucea din troita nu e un semn al prezentei dumnezeiesti care insufla traire, putere, speranta?! Poate caile prin care ne putem apropia de Dumnezeu nu sunt intotdeauna foarte spectaculoase, poate trebuie doar sa ne deschidem sufletul si sa invatam chiar si de la niste simple flori, chiar si de la niste crengute verzi de brad!
In speranta ca Sarbatoarea Craciunului va aduce bucurie, lumina si speranta in sufletele tuturor, va doresc, cu drag, numai bine!
Diana Sava - sat Candesti, com.
Dumbraveni, jud. Vrancea, cod 627107