- Nu putem sti daca jurnalistii americani au o agenda speciala in privinta Romaniei, dar sigur "dosariada" a trezit interesul opiniei publice internationale, mai mult decat alte evenimente din Romania. Televiziunile straine au realizat mai multe reportaje pe aceasta tema in toamna, de pilda. Oricum, aparitia unui asemenea articol in "The New York Times" nu poate fi intamplatoare. Ziaristii americani par mai interesati de ce se intampla in Romania decat romanii insisi.
Nu este greu de observat ca Cnsas a incetinit motoarele. Ultimul sau verdict a vizat-o pe Rodica Stanoiu. Institutia a spus tot timpul ca nu face fata unui ritm prea intens, din lipsa de personal si de logistica, iar vara trecuta a fost evident supusa unor presiuni uriase. Ceea ce intelegem acum, dar se putea vedea si in vara, este ca presiunile pornisera din cercuri politice si aveau tinte politice. Cand cercetarea lor a ajuns si in zonele care nu conveneau unor compartimente ale puterii, cum a fost de pilda cancelaria primului ministru, viteza a inceput sa fie redusa treptat. In lumina faptelor, putem trage concluzia ca "dosariada" nu s-a voit a fi altceva decat o reglare de conturi intre taberele puterii, fiind declansata, in primul rand, pentru ca Traian Basescu sa fie atacat si o parte din sustinatorii lui sa fie discreditati. Pe parcurs, evident, diferitele factiuni din serviciile secrete, gestionare ale dosarelor, si-au facut jocurile lor.
Alta concluzie care se impune dintr-o analiza sumara a ultimelor luni este ca fostii ofiteri sau colaboratori ai serviciilor de informatii, de acum si de dinainte de 1989, reprezinta o forta importanta care influenteaza tot ce se intampla in Romania. Unii sunt "dinozauri" ai vechiului regim, altii s-au convertit cu entuziasm la economia de piata, intelegand-o ca pe o sursa de imbogatire proprie, chiar in dauna restului societatii, iar o a treia categorie - a celor mai tineri - intelege astazi sa-si asigure o pozitie dominanta in societate si in servicii prin inlaturarea "vechii garzi", ceea ce se poate traduce si printr-o reforma a serviciilor secrete. Categoric, americanii stiu acest lucru si mizeaza pe "lupii tineri", considerand ca generatiile anterioare au avut probabil relatii privilegiate cu alte zone geografice.
Interesul societatii romanesti ar fi, desigur, curatarea sechelelor comuniste si asanarea vietii publice. Acest lucru nu este insa posibil pe termen scurt. Clasa politica este inca plina de personaje ancorate in trecut. La scara istorica, un interval de 17 ani este minuscul. Fie ca ne place sau nu, Romania postcomunista a fost construita si de fostii securisti, si de actualii membri ai serviciilor secrete. Probabil ca de aceea si arata asa cum arata, cu reformele facute pe jumatate. Dosariada nu a facut, dupa parerea mea, decat sa confirme imposibilitatea unei rupturi de trecut.
In sfarsit, se cuvine si un cuvant de compasiune pentru Cnsas: nu cred ca vreo institutie a statului a avut de suferit mai multe presiuni anul acesta si a fost aruncata in situatii mai complexe. Este, fara indoiala, o institutie imperfecta, ca toate ale noastre, dar angajatii sai se straduiesc cu multa buna-credinta sa-si faca datoria. Cu reprezentatii politici e mai greu - nu numai la Cnsas.
Varujan Vosganian a fost votat confortabil de Parlament in scaunul de ministru al Economiei si Comertului. Ce vor spune europarlamentarii care i-au refuzat candidatura la postul de comisar? Nu e nediplomatic sa promovezi un corigent (fara voie) pe postul de premiant?
- Ce altceva sa inteleaga Europa din numirea lui Varujan Vosganian la Mec, decat ca in Romania nu se face politica dupa criterii europene? Pana la urma, aceasta numire nu este altceva decat o sfidare la adresa presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care a respins candidatura parlamentarului Pnl la functia de comisar european. Ignorarea obiectiilor lui Barroso ar trebui, in viziunea liderilor Pnl, sa sugereze ca ele nici nu erau serioase, ci doar o intoxicare din partea Cotrocenilor - ca si cand institutiile europene ar putea fi intoxicate tot atat de usor ca presa romaneasca. Probabil ca aici se potriveste vorba poetului: "gaina-n veci va fi convinsa ca si camila face oua", adica politicienii romani vor crede intotdeauna ca intreaga lume functioneaza dupa regulile lor si ca-i pot pacali smechereste pe toti.
Problema este ca domnul Vosganian va trebui sa se intalneasca in lunile viitoare cu omologii sai europeni si cu reprezentantii institutiilor europene. Cu ce carte de vizita se prezinta in fata lor? Ce relatii va putea stabili in numele tarii, cu oameni care stiu cu totii ca a fost respins de domnul Barroso? Desigur, daca primul ministru ar fi dat curs recomandarii formulate diplomatic de Comisia de la Bruxelles si ar fi prezentat 2-3 candidati pentru postul de comisar, lasandu-l pe presedintele Comisiei sa faca selectia, Romania si domnul Vosganian nu ar fi trecut prin momente penibile in noiembrie. Numirea sa astazi ca ministru al Economiei nu ar mai fi fost interpretata ca o sfidare la adresa Europei. In plus, poate ca si portofoliul care ne-a fost incredintat ar fi fost mai important.
Coincidenta face ca Varujan Vosganian si Ludovic Orban sa depuna juramantul in aceeasi zi, ceea ce evidentiaza si mai bine contratimpul dintre Romania si Europa - la mai putin de trei saptamani inainte de aderare. Tare ma tem ca nu va fi singurul exemplu al desincronizarii noastre fata de institutiile europene, fata de regulile si valorile lor.