"Atunci cand mamaliga infloreste in cele mai frumoase melodii, cand doina curge pe acordurile muncitorilor care vin obositi de la uzina, cand adierea vinului aduna toti nuntasii in poiana minunata, cand experienta devine ceva banal, iar gustul plaiului natal te insoteste oriunde... atunci viata capata culori etnomecanice." Asa isi prezinta baietii de la Zdob si Zdub proaspata colectie de hit-uri "Ethnomecanica". Foarte scumpi la vedere, dragii nostri basarabeni si-au facut, totusi, timp pentru "Formula As", si lasa firul povestii sa curga, depanat de Roman Iugapov, intr-o romaneasca pronuntata moldoveneste, de-ti merge direct la inima. Cu fiecare cuvant, calatorim in tara "de dincolo", atinsa, si ea, de asteptarea Craciunului.
Cand bunica bate doba
- Intr-o lume care isi pierde traditia si care transforma muzica populara in manea, cantecele voastre ii innebunesc pe toti, cu prospetimea lor de folclor autentic. Unde va gasiti inspiratia? De unde au rasarit bunica si toba ei uriasa?
- Nu suntem culegatori de folclor. Nu batem satele in cautare de cantece vechi. Dar s-a intamplat ca prin peregrinarile noastre sa intalnim artisti populari care sa ne placa la nebunie. Suntem oameni foarte deschisi, iar daca vreun cunoscut ne spune ca a vazut ceva interesant pentru noi, ceva care se potriveste cu ce cantam, mergem imediat sa vedem despre ce este vorba, si batem palma. Asa s-a intamplat si cu "boonika" (bunica). Totul a inceput de la o poveste foarte amuzanta a colegului nostru de trupa, Victor Dandes. El ne povestea despre bunica lui, care "canta la doba pe la cumatrii". Radeam si spuneam ca ne-ar placea si noua o astfel de bunica pe scena. Si iata ca, intr-o imprejurare de-a dreptul mistica, in Valeni (undeva, in raionul Cahul), am cunoscut familia Bejenaru si pe mirifica doamna Lidia. De-acolo si pana la "boonika bate doba, boonika bate tare", n-a fost decat un pas. Mai erau trei zile pana la semifinala Eurovision din Moldova, apoi finala de la Kiev si... copiii strigand in urma noastra pe strada.
Cu pasaportul, la colindat
- Se mai pastreaza sarbatorile iernii in Basarabia? Vine Craciunul. Daca ne furisam intr-o casa din Tighina sau Chisinau, o sa ne bata colindatorii la poarta?
- Da, in Basarabia se mai pastreaza traditia, mai ales in nord si in sud. Ea n-a fost inabusita de televizor, asa cum se intampla, de pilda, in Rusia. Rusii nu au nici macar canale Tv dedicate folclorului, cum sunt in Romania sau la noi. Ba chiar pot sa spun ca muzica populara merge mult mai bine in Basarabia decat rock`n`roll-ul (rade). Muzica este o parte foarte importanta a vietii moldoveanului, nu cred ca ar putea supravietui fara ea. In ce priveste Craciunul, el e celebrat cu aceeasi bucurie ca altadata. Se merge cu colindul, cu plugusorul, exact ca si in Romania. Dar la fel ca si aici, aceste obiceuri sunt mai vii la munte, in satele ferite, decat la oras. Mai bate cineva la usa in Bucuresti sa te-ntrebe daca primesti cu steaua sau plugusorul? Traditia s-a pierdut. In schimb, la munte e altceva. Am fost si eu cu uratul cand eram copil, imi placea foarte mult, ba chiar aveam si un profit bun. Tin minte, de pilda, ca primele "plastinka", discurile alea de vinil, mi le-am cumparat de pe urma castigului cu plugusorul. Le vad ca si acum: doua discuri cu Beatles. Ei, da, era frumos in copilarie, sarbatori nesfarsite, pentru ca anul nou, de exemplu, se tinea si dupa calendarul cel vechi, si dupa cel nou. Eu preferam pe stil vechi. Am facut scoala ruseasca, dar acasa aveam o carte care se numea "Limba Moldoveneasca" si in ea erau mai multe texte de uraturi romanesti. Le-am invatat pe de rost si mergeam cantandu-le din poarta in poarta. Iar plugusorul avea si el un talc. Era plugusorul mic, format din trei, patru baieti, care cantau numai din gura, si plugusorul mare, cu care mergeai numai daca erai flacau. "Mare" insemna ca aveam si acordeon, si vioara. Era mai frumos parca pe timpul ala, era si mai multa zapada, mai frig.
- Pe stil vechi, pe stil nou, oamenii isi pun totdeauna nadejde in Anul Nou. Mai au nadejde in viitor moldovenii de peste Prut?
- Nu prea. Si-au pierdut rabdarea, pleaca din tara cu miile, cu zecile de mii. Si din Romania s-a plecat masiv, dar parca aici lumea se mai si intoarce... De fapt, si eu am cinci pasapoarte. Cinci! Imi fac cate unul in fiecare luna. La oricare intrare si iesire din Moldova. Am uite asa un cap. Oamenii din vest traiesc liberi, merg din tara in tara fara probleme, iar noi, moldovenii, suntem niste oi manate de jocuri politice. Si in Romania se traia ca in turma, in timpul lui Ceausescu, acum nu mai e asa. Dar moldovenii, in secolul Xxi, sunt tot ca o turma. Sigur, cazul meu e unul special, plec si ma intorc cand vreau, de asta n-o sa ma mut niciodata in alta tara. Nu e numai ca am crescut in Moldova, ca resimt asta pana in maduva oaselor, ca acolo am prieteni, parinti, dar acolo mi-e si puterea. De cate ori ma intorc acasa renasc. Eu nu traiesc acasa, ci doar ma intorc acasa. Iar intoarcerea acasa e mereu dulce.
Spiritul doinei si rock`n`roll-ul
- Sunteti in pragul lansarii unui album si nu putem sa nu vorbim despre el: "Ethnomecanica, ce nume bizar...
- Este o compilatie ce cuprinde toate momentele importante din istoria Zdob si Zdub. Este scos si pentru piata europeana, printr-un Cd separat, cu variantele englezesti ale pieselor, si care se va afla in magazinele de muzica din toate statele Ue. Ce inseamna "ethnomecanica"? Dictionarul haiducului basarabean spune mare si tare: "ethnomecanica" inseamna combinarea spiritului doinei, cu tehnica rock`n`roll-ului. (Rade) Albumul contine 18 piese energizante, precum 18 pahare de vin de la Milesti, si frumoase, precum 18 domnite de la Soroca...
Sus, la paru` dintre vii
- De unde aceasta energie fara sfarsit, aceasta bucurie a voastra de a canta, care molipseste pe toata lumea?
- Din viata. Din experienta noastra de zi cu zi. Iti dau niste exemple: piesa "Haitura". Imi amintesc cum am venit odata la Conservator, cu scopul de a gasi cantece traditionale de iarna. Am fost imediat izgonit, cu dementa motivatie ca "nu va lasam sa batjocoriti folclorul, nemernicilor"! Atunci m-am dus la Biblioteca pentru copii "Ion Creanga".Am deschis o cartulie si am dat de urmatoarele: "S-a sculat mai an, badica Traian". In aceeasi seara, in bucatarie, a aparut si melodia. Probabil e una dintre cele mai complexe piese etno-rock din discografia Zdubilor. Tinem foarte mult la ea! Alta poveste: piesa "Sus, la paru` dintre vii". Ideea ei a aparut intr-o noapte, la Moscova, intr-un taxi. Mihai (Mihai Gancu, basistul trupei) a insistat sa ascultam o caseta facuta cadou de trupa 8 Marta (punk-erite din Rusia). Fetele sustineau ca pe ea "canta fratii vostri". Am dat drumul muzicii si, brusc, am simtit atmosfera satului de-altadata si am auzit glasurile batranilor fara dinti de pe cealalta lume. Melodia apartine trupei Taraf de Haidouks, si de atunci, lirismul balcanicilor nu a mai plecat din muzica noastra. Piesa "Tigan si Ozn" a aparut cam asa: intr-o bodega plina de fum si iz de vin, s-a apropiat de mine scriitorul Alex Grin (nebun dupa Sf). La un pahar de vorba, i-am propus sa ne scrie un text in spiritul Kusturica, dar cu o tema cosmica... Peste o saptamana aveam deja textul despre tigani si extraterestri. Si tot asa, tot asa... Cand iti place ce faci, energia vine din cer.
- De cand ati aparut pentru prima oara in Romania, publicul v-a adoptat imediat si va adora. Sa fie la mijloc doar muzica voastra, atat de vie si de originala, sau si faptul ca sunteti de-ai nostri, basarabeni?
- Eu cred ca fiecare om este fermecator in felul sau sau, cel putin, asta a fost intentia lui Dumnezeu cand a suflat peste el viata. Om avea si noi ceva farmec, daca spui... Insa, ceea ce conteaza cel mai mult in cazul nostru este muzica. Noi nu suntem din Bucuresti, de la "centru", si nu traim in Romania. Or, aici, ca si in Rusia, daca nu esti "de la centru", cu atat mai mult trebuie sa vii, ca artist, cu ceva original, trebuie sa surprinzi. Din cauza asta migreaza atatea trupe spre Bucuresti. Si de la noi, dar si din Ardeal, Moldova sau Maramures. Vin cu totii la Bucuresti, pentru ca aici se intampla tot, aici sunt televiziunile, posturile de radio. Noi am inceput cu rock, rock dur de tot, cantat in engleza, apoi in rusa. Apoi au trecut niste ani, am inceput sa intelegem anumite lucruri si ne-am propus sa facem ceva interesant, sa avem in cartea noastra de vizita numai momente originale. Asa am avut revelatia folclorului si am inteles ca noi nu traim in Anglia sau in America, ci suntem de-aici, din zona balcanica a Europei, si de aceea trebuie sa folosim cat mai mult din muzica noastra traditionala. Si uite asa s-a nascut acest cocteil de muzica folclorica si rock, pe care-l cantam de cativa ani. Bineinteles ca este greu, ca nu iese intotdeauna perfect, pentru ca pana la urma, este o permanenta cautare. Avem mereu probleme in concerte sau la inregistrari, pentru ca aducem oameni care nu sunt obisnuiti cu acest context profesional, dar cu fiecare album, cu fiecare spectacol, mergem spre mai bine.
- Vine 2007. Cum arata viitorul trupei Zdob si Zdub?
- O viata artistica inseamna umblet, zece ani "cutreierand pamantul, mic si mare ne aude cantul", cum spunem noi intr-un cantec. Au trecut zece ani de la debutul nostru, au trecut repede-repede si interesant. I-am simtit din plin, chiar prea din plin, am obosit putin. Asa ca viitorul suna asa: trebuie sa facem o pauza, iar apoi sa implinim visul nostru: acela de a face un Cd conceptual, suta la suta Zdob si Zdub. Fara preluari, numai cu piese compuse de noi si insotit de un show pur balcanic, in care sa aducem tot felul de artisti. Ce, nu putem sa umplem si noi scena ca Bregovici, cu lautari si artisti populari? Noi avem un spatiu folcloric cu atatea variante, cu atatia artisti, incat poti sa faci o multime de lucruri interesante, si tot nu epuizezi sursele de inspiratie. Am acumulat multa experienta din acesti zece ani de concerte si inregistrari, ceva-ceva stim, si de aceea cred ca a venit momentul unui album numai si numai Zdob si Zdub. Daca il am in minte, daca il vad? Nu inca. Poate doar energetic, il simt doar pulsand.