- Cui sa ma adresez mai intai cu intrebarea: Ce mai faci, d-le Mircea Diaconu? Sa intreb directorul - excelent manager al Teatrului Nottara - sau actorul Mircea Diaconu, sa intreb scriitorul ori familistul?
- Va raspund bucuros, pe rand: directorul continua ce a inceput de cativa ani buni, adica stagiuni cu premiere, deplasari in tara, dar si turnee in afara. Ne-am intors de curand de la Brasov, unde am prezentat, in cadrul Festivalului anual, comedia Scandal la opera. Succes? Bineinteles, mare succes, ca si in Capitala. Luna trecuta, cu concursul Institutului Cultural Roman, singurul care se implica foarte activ si cu mult discernamant in actiunile de reprezentare a culturii romanesti in afara hotarelor, am jucat in Spania, in patru localitati cu multi romani, alta comedie a noastra longeviva, Opere complete ale lui Wlm Sxpr. De altminteri, ne si gandim sa reprezentam si acasa, in cadrul unui pachet de spectacole, cele mai longevive succese ale teatrului nostru. Institutul Cultural, condus de Patapievici, e singura institutie care ajuta concret la cunoasterea celor mai reusite spectacole teatrale, muzicale, literare de catre romanii din diaspora. Oameni avizi, asa cum i-am intalnit pretutindeni, dornici sa auda, si de pe scena, vorba romaneasca, si sa ne felicite ca ii facem sa o indrageasca in continuare. Dar nu trebuie sa uitam nici noi, ca acolo, acesti oameni muncesc enorm, ca sa poata trimite familiei bani, si astfel ei infuzeaza economia tarii cu "capital strain", imbogatind astfel Romania. Suntem, deci, datori sa-i pastram cat mai aproape cu spiritul si cu sufletul pe acesti romani ai nostri, ca ei sa nu se instraineze cu totul. In Spania, ne-a oferit un sprijin important d-na Florica Nicolae, membru al ambasadei noastre din Madrid; ea s-a zbatut sa ne gaseasca impresari, sponsori finantatori si organizatori ai turneului. Le multumim atat domniei sale, cat si Institutului Cultural Roman, care, spre deosebire de nepasatorul Minister al Culturii, intelege importanta - nu numai culturala, dar si nationala - pe care o implica turneele pentru romanii de afara. Si, totodata, pentru imbunatatirea imaginii Romaniei in lume prin actiuni si valori care sa ne reprezinte cu adevarat. Bineinteles ca atunci cand plecam, nu lasam teatrul - cu cele doua sali ale sale - nefructificat la maximum. Le acoperim cu spectacolele noastre, alaturi de cele ale teatrelor si trupelor din provincie care ne solicita spatiu, si jucam astfel din plin, in toate sarbatorile, si chiar in ziua libera de luni. Saptamana trecuta, am gazduit teatrul din Ploiesti. La inceputul lunii ianuarie vom avea premiera cu un proiect pe care noi l-am premiat in cadrul concursului pe care l-am initiat la Nottara. Concursul le ofera sansa de a debuta unor foarte tineri regizori. Anul acesta, castigator a fost tanarul Bogdan Husianu, care si-a ales un text interesant, Special sange, si l-a valorificat prin actori de baza ai Nottara-ului, ca Alexandru Repan, Victoria Cocias si altii. Nu concep sa las un singur spatiu teatral liber, atata vreme cat un talent are nevoie sa faca teatru, iar publicul are mare nevoie de teatru bun. Nottara-ul ii va sta la dispozitie cu toata dragostea, dar, bineinteles, si cu exigenta necesara. Vorbeste, desigur, si actorul din mine, care chiar daca joaca foarte putin, asa cum si-a propus, in teatrul pe care-l conduce, in schimb, participa cu interes la filmele care i se propun. Anul trecut, am colaborat cu patru tineri regizori care isi cauta cu indrazneala drumul. In cadrul unui festival de film romanesc, am prezentat excelenta comedie Filantropica a lui Nae Caranfil, la Gdansk, in fata unui public cunoscator si rafinat. Foarte multi tineri polonezi ne-au apreciat si au discutat cu noi, foarte interesati de ce se intampla in cinematografia romaneasca.
Ca scriitor, visez in continuare sa-mi realizez proiectele pe care le port demult in suflet. Astept clipa in care-mi voi putea bea cafeaua in liniste, sub nucul din gradina, si pe masa, in loc de cuie si suruburi, necesare santierului care inca exista la noi, la Saftica, sa am in fata carti si scenarii de film scrise de mine. Sper sa termin odata cu santierul din curte, ca sa-mi pot primi rudele si prietenii de sarbatori. Sarbatori care incep din Ajun, de ziua mea, apoi continuam ospetele cu bunatatile porcului. Familia ma ajuta, bineinteles, pentru ca si eu ii ajut pe ei: doar am in casa un elev foarte studios si doua studente: fiica mea si sotia mea, care amandoua isi pregatesc in acelasi timp examenul de diploma. Suntem cu totii multumiti si fericiti, chiar daca nu plecam in Thailanda sau Bermude. Dorim sanatate si fericire tuturor locuitorilor de aici, dar si romanilor, oriunde s-ar afla ei in lume.